ÎCCJ, Decizia nr. 22/2022

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 111 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021, printre altele, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția penală a reținut, în esență, că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește condițiile de admisibilitate întrucât întrunește doar două din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, în sensul că excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei căi de atac (Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, învestită cu soluționarea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020), de către o persoană care are, în speță, calitatea de recurent (A.).

În ceea ce privește celelalte condiții necesare pentru admisibilitatea cererii, s-a reținut că autorul nu a indicat dispozițiile pretins neconstituționale, limitându-se a preciza, în mod generic, că excepția de neconstituționalitate vizează textele de lege în baza cărora instanța a respins cererile recurentului, de desemnare a unui apărător din oficiu, respectiv de citare și comunicare a actelor de procedură Ministerului Public (care, în opinia recurentului are calitatea de pârât în cauza de față) și că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri cu privire la constituționalitatea dispozițiilor ce vizează condițiile de desemnare a unui apărător din oficiu, respectiv, modul de citare a părților și soluționarea cauzei ce are ca obiect examinarea recursului formulat împotriva unei dispoziții de respingere a sesizării Curții Constituționale cu alte excepții de neconstituționalitate.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din cuprinsul deciziei penale nr. 111 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021 recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 21 februarie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia", adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Aplicând considerațiile anterior prezentate la speță de față, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A. nu întrunește, în mod cumulativ, cele patru condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.

În acest sens, se reține că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea recursului formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de din data de 10 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de către o persoană care are, în speță, calitatea de recurent.

Însă recurentul s-a limitat la a invoca excepțiile de neconstituționalitate aferente textelor de lege în baza cărora a fost respinsă cerere de desemnare a unui apărător din oficiu și cererea de constatare a lipsei de procedură cu intimații din cauză, fără a arăta și care sunt dispozițiile din Constituția României cu care acestea vin în conflict astfel încât, atâta timp cât recurentul nu a susținut și care este neconcordanța dintre dispozițiile a căror neconstituționalitate se solicită și textul legii fundamentale, acest aspect nu reprezintă altceva decât nerespectarea condițiilor privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate privind "legătura cu soluționarea cauzei", se reține că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția criticată pentru neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

În acest sens, se reține că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 498/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 27 octombrie 2016) "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului de lege criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției în desfășurarea procesului.

Examenul legăturii cu cauza a textului criticat pentru neconstituționalitate se realizează în mod concret, în funcție de interesul efectiv al celui ce invocă excepția și de înrâurirea pe care dispoziția legală o are în speță.

Or, în cauză, excepțiile de neconstituționalitate formulate de petentul A. vizează dispoziții legale care nu sunt aplicabile în cauza în care au fost invocate (ce are ca obiect recursul formulat împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale), astfel că o eventuală decizie a Curții Constituționale, prin care s-ar stabili neconstituționalitatea dispozițiilor legale menționate, nu ar avea niciun efect asupra parcursului acestei cauze.

Totodată, se constată că, în susținerea excepțiilor se invocă formal neconstituționalitatea dispozițiilor legale menționate, prin argumentele prezentate nefiind formulate veritabile critici de neconstituționalitate.

În consecință, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, se apreciază că excepțiile invocate nu respectă condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din cuprinsul deciziei penale nr. 111 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din cuprinsul deciziei penale nr. 111 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2022.

Procesat de GGC - LM