ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 03 iunie 2021 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din noaptea de 02/03 decembrie 2020, victimă A.) a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 67 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pentru o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 65 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să execute și obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Prahova sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 90 de zile, în cadrul Primăriei Plopu sau în cadrul Bazei Sportive Plopu, la alegerea consilierului de probațiune. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind efectele revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, de nerespectare a obligațiilor impuse de instanță ori de săvârșire a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul B. prin încheierea nr. 46/22 februarie 2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Prahova în dosarul nr. x/2021, definitivă prin necontestare la data de 24 februarie 2021. În temeiul dispozițiilor art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu data de 03 decembrie 2020 la zi.

În baza art. 3 raportat la pct. 6 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul B. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a fost informat inculpatul B. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3146,11 RON plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei A. pentru perioada 03.12 - 04 decembrie 2020.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Prahova și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 450,25 RON plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite victimei A.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă C. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2.000 RON, reprezentând daune materiale

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:

În faza cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, a fost depusă o adresă de constituire de parte civilă din partea Spitalului Județean de Urgență Ploiești și s-au depus acte în circumstanțiere de către inculpatul B.. În ședința publică din data de 15 aprilie 2021 inculpatul, în prezența apărătorului ales, a declarat că înțelege să fie judecat conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., instanța admițând această solicitare, motiv pentru care nu s-a mai procedat la readministrarea probatoriilor din faza de urmărire penală.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 375 din C. proc. pen., precum și declarațiile inculpatului date în fața instanței de judecată în condițiile menționate anterior, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și următoarea situație de fapt:

La data de 02 decembrie 2020, în jurul orei 22:30, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, pe raza comunei Valea Călugărească, în fața barului aparținând numitului D., inculpatul B. a exercitat acte de violență, constând în lovirea cu pumnii a victimei A. (aflată în stare avansată de ebrietate), aceasta căzând la pământ și lovindu-se cu capul de suprafața dură a solului, fără a prezenta semne vitale, iar în urma traumatismelor suferite la nivel cranio-cerebral, la data 04 decembrie 2020 a decedat la Spitalul Județean de Urgentă Ploiești.

La 03 decembrie 2020, în jurul orei 00:17, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că, în timp ce se afla pe strada x, din comuna Valea Călugărească, sat Valea Poienii, în dreptul imobilului cu numărul x, numitul A. a fost agresat de numitul B.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a constatat că, la 02 decembrie 2020, în jurul orei 22:30, după ce au consumat împreună alcool la domiciliul numitului D., din comuna Valea Călugărească, sat Valea Poienii, județul Prahova, unde funcționează și o societate cu destinația "bar", B. și A. au ieșit în exteriorul barului, începând să se certe cu privire la unele conflicte mai vechi. Conflictul dintre cei doi a degenerat și, ca urmare a consumului de alcool și a discuțiilor în contradictoriu, cei doi au început să se bată. După ce au fost inițial despărțiți de martori, profitând de starea avansată de ebrietate în care se afla A., B. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe acesta, care s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de sol, ulterior B. continuându-și deplasarea, în fugă, către domiciliu său, unde a fost depistat de către organele de poliție.

La locul săvârșirii faptei s-a deplasat un echipaj din cadrul SAJ. Prahova, care i-a acordat primele îngrijiri medicale numitului A. și, ulterior, întrucât acesta era inconștient, a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Ploiești pentru investigații de specialitate, fiind supus unei intervenții chirurgicale, iar la data de 04 decembrie 2020 victima a decedat.

În urma cercetărilor și investigațiilor efectuate s-a stabilit faptul că martori la cele întâmplate au fost numiții E., care se afla în incinta locuinței/barului numitului D., precum și acesta din urmă, care au fost audiați, în calitate de martori, la data de 03 decembrie 202.

Cu ocazia deplasării la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, victimei i-a fost stabilit diagnosticul:

"Traumatism cranio-cerebral grav, comă GCS 3 pct. , hematom subdural, frontotemporo-parieto-occipital drept, contuzii hemoragice bifrontale, fractură fronto-parietală stângi, hematom subdural stâng, fracturi mandibular stâng, otoragie dreaptă", aceasta rămânând internată, fiind supusă unei intervenții chirurgicale.

La 03 decembrie 2020, medicul legist din cadrul S.J.M.L. Prahova a analizat actele medicale preliminare emise de Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a concluzionat preliminar următoarele:

"Numitul A. prezintă leziuni traumatice care pot data din 02 decembrie 2020, s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure în mod repetat (pumn) și prin cădere heteropropulsată, posibil în condițiile unei agresiuni, conform datelor de anchetă și necesită 55 - 60 zile de îngrijiri medicale de Ia data producerii lor, în lipsa complicațiilor. Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei și sunt de prognostic rezervat."

Ulterior intervenției chirurgicale și examinării medico-legale mai sus precizate, în data de 04 decembrie 2020, victima A. a decedat în timp ce se afla internat în cadrul secției Terapie Intensivă (A.T.I.)

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 07 decembrie 2020, s-a dispus efectuarea unei autopsii medico-legale asupra cadavrului victimei A., care să stabilească felul (tipul), cauza (cauzele) și data probabilă a morții, constatarea, descrierea, datarea și interpretarea eventualelor leziuni traumatice, cu precizarea mecanismelor de producere, succesiunii lor, obiectului/instrumentului vulnerant, precum și dacă între leziunile traumatice constatate și deces există legătură de cauzalitate.

Conform concluziilor preliminare emise de medicul legist din cadrul S.M.L. Prahova, s-a stabilit faptul că:

"Moartea numitului A. a fost violentă. Ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral grav, contuziv, deschis, soldat cu dilacerare, hemoragie și contuzie cerebrală, în contextul unei heteroagresiuni (lovire activă cu și de corp/plan dur), conform datelor de anchetă. Leziunile traumatice externe constatate la autopsie s-au putut produce prin același mecanism. Decesul poate data din 04 decembrie 2020."

Prin raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. x/07 decembrie 2020 s-a concluzionat faptul că moartea numitului A. a fost violentă. Ea s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral și cranio-facial grav, contuziv, deschis, în contextul heteroagresiunii din data de 02 decembrie 2020, conform datelor de anchetă, prin lovirea cu pumnul a extremității sale cefalice de către agresor, urmată de căderea hetero-propulsată din ortostatism, cu lovirea capului de planul dur al solului. Între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă.

Fiind audiat în calitate de suspect, la 03 decembrie 2020, B. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, precizând că, în data de 02 decembrie 2020, în jurul orei 21:30, s-a deplasat la barul numitului D., situat în comuna Valea Călugărească, pe strada x, județul Prahova. La bar se aflau patronul și numiții E. și A., zis "F." toți din comună. B. a precizat că, până să ajungă la bar, a consumat patru sticle de bere a câte 0,5 litri. La bar, a stat la o masă singur și a consumat o încă o bere la 0,5 litri și un pahar cu vin. Cât a stat la bar, a discutat amiabil cu toate persoanele care se aflau înăuntru. La un moment dat, din cauza unor glume spuse de el, F. s-a supărat, fapt pentru care B. și acesta au început să se certe. Cearta a degenerat, B. și A. începând să se îmbrâncească în incinta barului. Cei doi au ieșit afară din bar și au continuat să se îmbrâncească. La scurt timp, au ieșit și D. și E., care le-au spus să se liniștească. Deși D. și E. au încercat să-i despartă, la un moment dat A. l-a împins pe inculpatul B., care, la rândul său, l-a lovit cu pumnul, o singură dată, în zona feței. După ce l-a lovit pe A., acesta a căzut la pământ, pe spate, observând că nu mai mișcă. Inculpatul a susținut că a fost lovit ulterior în față, posibil cu pumnul, însă nu a putut preciza cine l-a lovit, în acel moment, în acel loc aflându-se doar el, E., D. și A., cel din urmă fiind căzut la pământ. După ce a fost lovit în față, inculpatul a căzut, și-a pus mâinile la față pentru a se apăra, iar persoanele de lângă el au continuat să îl lovească, atât în zona feței, cât și a corpului, totodată adresându-i injurii. Ulterior, D. și E. s-au îndreptat către A., care în continuare se afla la pământ și nu mișca, moment în care B. s-a ridicat și a mers la domiciliu. La aproximativ o oră după ce a ajuns la domiciliu, a fost sunat de E., care i-a spus că A. nu-și revine, fapt pentru care l-a îndrumat să sune la 112 și să solicite o ambulanță. După aproximativ 20 de minute, a fost din nou sunat de E., care i-a spus că la fața locului au venit echipajele de ambulanță și poliție. Inculpatul a precizat că locul unde a avut loc altercația, respectiv unde a căzut numitul A., este o terasă de vară, betonată, care se află în curtea locuinței/barului Iui D.

B. a declarat că recunoaște și regretă fapta care i-a fost reținută. A considerat că s-a ajuns la această situație din cauza glumelor/jignirilor care s-au petrecut între el și "F." și care au degenerat într-o ceartă, precum și pe fondul consumului de alcool, victima fiind în stare avansată de ebrietate, iar el fiind băut, dar având reprezentarea celor petrecute, iar cei doi nu se aflau în relații anterioare de dușmănie.

Având în vedere că inculpatul B. a declarat că, la rândul său, a fost lovit în zona feței și a corpului, prin ordonanța organelor de cercetare penală, din 03 decembrie 2020, s-a dispus examinarea din punct de vedere medico-legal a acestuia, în vederea stabilirii leziunilor traumatice suferite de acesta, mecanismul de producere, obiectul vulnerant, precum și numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și dacă leziunile traumatice i-au pus în pericol viața.

Cu ocazia examinării, la 03 decembrie 2020, medicul legist din cadrul S.J.M.L. Prahova a concluzionat preliminar următoarele:

"Numitul B. prezintă leziuni traumatice care pot data din 02 decembrie 2020, s-au putut produce prin lovire activă cu corpuri dure (pumn), posibil în condițiile unei agresiuni, conform datelor de anchetă necesită 4 - 5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, în lipsa complicațiilor. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei.".

Fiind audiat în calitate de inculpat, după schimbarea încadrării juridice în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpatul B. și-a menținut declarația dată în cauză, recunoscând și regretând comiterea faptei. Totodată, și-a retras plângerea prealabilă formulată cu privire la infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că s-a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii, singura prevăzută de textul legal incriminator.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul Prahova a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., ținând seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile enumerate în cuprinsul acestui articol, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; natura și gravitatea rezultatului produs; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; antecedentele penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Drept urmare, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 375 și art. 396 din C. proc. pen., Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii, având în vedere dispozițiile referitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei legale.

Conform art. 67 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. pentru o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 65 din C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a răscunoscut săvârșirea infracțiunii, nu a existat o intenție efectivă de a suprima viața victimei, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că, în baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3146,11 RON, plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei A. pentru perioada 03 decembrie - 04 decembrie 2020.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Prahova și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 450,25 RON, plus dobânda legală până la data executării, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale oferite victimei A.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă C. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, având în vedere declarația acestuia din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, criticând hotărârea primei instanțe pentru motive de nelegalitate, față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar pentru această pedeapsă nu se putea dispune suspendarea executării sub supraveghere. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și înlăturarea dispozițiilor art. 91 din C. pen.

Examinând apelul declarat în cauză, Curtea de Apel Ploiești a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului intimat B. de recunoaștere a vinovăției, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Astfel, din coroborarea probelor legal administrate în cursul urmăririi penale, dându-se eficiență și declarației date de inculpat în fața instanței de fond, prin care a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, în mod corect s-a reținut că, în data de 02 decembrie 2020, în jurul orei 22:30, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan, pe raza comunei Valea Călugărească, în fața barului aparținând numitului D., inculpatul a exercitat acte de violență, constând în lovirea cu pumnii a victimei A. (aflată în stare avansată de ebrietate), aceasta căzând la pământ și lovindu-se cu capul de planul dur al solului, fără a prezenta semne vitale, iar în urma traumatismelor suferite la nivel cranio-cerebral, la data 04 decembrie 2020, a decedat.

Având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei ce constituie obiectul judecății, Curtea de Apel Ploiești a constatat că încadrarea juridică a acesteia este justă, iar soluția de condamnare a inculpatului este legală, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dublate de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei.

Verificând motivele de apel formulate de inculpat, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță, Curtea de Apel Ploiești a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 74 alin. (1) din C. pen. "stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială."

S-a constatat că instanța de fond a respectat criteriile menționate anterior, dând dovadă de suficientă clemență prin aplicarea unei pedepse situate către limita minimă prevăzută de lege, având în vedere și urmarea produsă prin fapta săvârșită, respectiv decesul victimei. Totodată, s-a reținut că instanța de fond a dat eficiența cuvenită și dispozițiilor ce reglementează desfășurarea judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea de Apel Ploiești a constatat că atât durata, cât și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului sunt optime în vederea atingerii scopului și funcției pedepsei, care pot fi în mod eficient și efectiv atinse în cuantumul dispus la primul grad de jurisdicție, față de împrejurarea ca inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, fiind totodată la primul conflict cu legea penală.

În schimb, în acord cu criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că sentința apelată este nelegală față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa minimă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 din C. pen., iar pentru această pedeapsă nu se putea dispune suspendarea executării sub supraveghere, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În concluzie, Curtea de Apel Ploiești a reținut că în cauză se impune aplicarea unei alte modalități de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv executarea efectivă, în cazul inculpatului scopul și funcțiile pedepsei neputând fi atinse decât prin privarea de libertate, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, urmarea produsă (decesul victimei) și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru fapta dedusă judecății.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinței penale nr. 138 din 03 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe intimatul inculpat B., a fost desființată, în parte, sentința apelată și a fost pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție. Pe durata executării pedepsei, s-a dispus ca intimatul inculpat B. să execute pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive de la 03 decembrie 2020 la 03 iunie 2021.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs în casație inculpatul B.

În motivarea căii de atac, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că, în urma aplicării procedurii recunoașterii învinuirii și a circumstanțelor atenuate, astfel cum au fost reținute de către instanță, pedeapsa aplicată este mai mare decât cea prevăzută de lege.

În raport de dispozițiile art. 447 din C. proc. pen., s-a solicitat să se constate nelegalitatea deciziei atacate cu privire la faptul că există contradicții între considerentele deciziei penale nr. 26/12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești și dispozitivul acesteia, în sensul că, în considerente, se reține:

"examinând apelul declarat în cauză, Curtea îl apreciază a fi neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge (...) reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că atât durata cât și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului sunt optime în vederea atingerii scopurilor și funcțiilor pedepsei", iar în dispozitivul deciziei s-a reținut "admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova ...".

De asemenea, recurentul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la două grade de jurisdicție, în condițiile în care exista un dubiu rezonabil cu privire la pedeapsa aplicată, respectiv dacă prin sentința penală nr. 138/2021 a Tribunalului Prahova i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani sau de 4 ani închisoare. În acest sens, recurentul a arătat că, prin sentința penală nr. 138/03.06.2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, la individualizarea pedepsei care urma să îi fie aplicată, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 din C. pen. și, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 375 și 396 din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii, având în vedere dispozițiile referitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei legale, fără a se indica pedeapsa care urma să fie aplicată. În continuare, tribunalul a apreciat că, față de gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu a existat o intenție efectivă de a suprima viața victimei (deci prin reținerea circumstanțelor atenuante), scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Recurentul a considerat că mențiunea din dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul condamnării sale la pedeapsa de 4 ani închisoare, reprezintă o eroare, deoarece Tribunalul Prahova nu indicase cuantumul pedepsei cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 4 ani.

În opinia recurentului, instanța de apel a menținut circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, astfel încât, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform dispozițiilor privind procedura recunoașterii învinuirii și aplicarea reducerii cu 1/3 pentru circumstanțele atenuante, pedeapsa aplicată în final de instanța de apel depășește limitele legale.

S-a arătat că instanța de apel a constatat că sentința penală a fost legală și temeinică sub aspectul individualizării pedepsei, fiind menținută sub acest aspect. Singurul element de nelegalitate al sentinței penale nr. 138/03.06.2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, reținut de către instanța de apel, a fost reprezentat de modalitatea de executare a pedepsei, în raport de pedeapsa aplicată și s-a dispus executarea acesteia în regim de detenție.

Cu ocazia soluționării apelului, recurentul a solicitat ca instanța să dispună desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a nu fi privat de un grad de jurisdicție, în condițiile în care decizia era definitivă. S-a făcut referire la dispozițiile art. 13 din CEDO, conform cărora orice persoană are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. În temeiul art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii, cu respectarea măsurilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 03 mai 2022, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434 - 437 C. proc. pen.

S-a reținut în acest sens că decizia nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, (dosarul nr. x/2021) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a constatat că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul inculpat B. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Înalta Curte a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Dispozițiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Relativ la cele ce precedă, s-a constatat că recursul în casație este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., doar în ceea ce privește verificarea limitelor de pedeapsă în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În ceea ce privește celelalte critici formulate de recurentul inculpat B. (stabilirea cuantumului pedepsei și modalitatea de executare a acesteia; apărarea formulată în sensul că există contradicții între considerentele deciziei penale nr. 26/12.01.2022 a Curții de Apel Ploiești și dispozitivul acesteia), s-a constatat că acestea nu se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

S-a reținut că nemulțumirea recurentului cu privire la individualizarea pedepsei reprezintă o critică care vizează temeinicia hotărârii, astfel încât aceasta nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a recursului în casație. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Referitor la susținerea recurentului inculpat, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la două grade de jurisdicție, în condițiile în care exista un dubiu rezonabil cu privire la pedeapsa aplicată de instanța de fond, Înalta Curte a constatat că nici această critică nu se circumscrie cazului de casare invocat de recurent sau vreunui alt caz reglementat de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. În plus, s-a subliniat că actualul C. proc. pen. consacră principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală (judecata în fond și apel), apelul fiind o cale de atac care devoluează cauza atât cu privire la situația de fapt, cât și la chestiuni de drept. În speță, împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel doar Ministerul Public și, în urma admiterii căii de atac, s-a dispus executarea de către inculpat, în regim de detenție, a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Tribunalul Prahova.

Față de cele ce preced, apreciindu-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. îndeplinește, în limitele anterior expuse (pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.), cerințele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., a fost admisă în principiu și trimisă completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 441 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., cererea formulată de recurentul inculpat B., privind suspendarea executării deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, până la soluționarea căii de atac, s-a dispus a fi analizată de completul care judecă recursul în casație, la termenul stabilit în cauză.

...

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 din C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte apreciază că recursul în casație este nefondat.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Potrivit jurisprudenței instanței supreme, "Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză." (Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017).

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul a susținut că instanța de apel a menținut circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, astfel încât, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform dispozițiilor privind procedura recunoașterii învinuirii și aplicarea reducerii cu 1/3 pentru circumstanțele atenuante, pedeapsa aplicată în final de instanța de apel depășește limitele legale.

Înalta Curte reține că, în speță, prin sentința penală nr. 138 din 03 iunie 2021 a Tribunalului Prahova, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 195 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din noaptea de 02/03 decembrie 2020, victimă A.) a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare și, în baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Ulterior, prin decizia penală nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinței penale nr. 138 din 03 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe intimatul inculpat B., a fost desființată, în parte, sentința apelată și a fost pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție.

În acest context, analizând regimul sancționator al infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul B., Înalta Curte constată că infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 la 12 ani.

Întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura privind recunoașterea învinuirii, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., conform cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Drept urmare, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 195 din C. pen. (infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), reduse cu o treime, erau cuprinse între 4 ani - 8 ani închisoare.

Relativ la cele ce precedă, instanța constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului B., pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 din C. pen., se situează în limitele prevăzute de lege.

Referitor la susținerea recurentului inculpat B., în sensul că instanța de apel a menținut circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, și, cu toate acestea, nu s-a procedat la reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte constată că această apărare este nefondată.

În acest sens, se observă că, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., ținând seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile enumerate în cuprinsul acestui articol, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; antecedentele penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului și, în baza art. 396 alin. (2) raportat la art. 375 și art. 396 din C. proc. pen., Tribunalul Prahova a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii, având în vedere dispozițiile referitoare la reducerea cu 1/3 a pedepsei legale.

Deopotrivă, instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art. 74 alin. (1) din C. pen. și a constatat că instanța de fond a respectat aceste criterii, dând dovadă de suficientă clemență prin aplicarea unei pedepse situate către limita minimă prevăzută de lege, având în vedere și urmarea produsă prin fapta săvârșită, respectiv decesul victimei. Totodată, s-a reținut că instanța de fond a dat eficiența cuvenită și dispozițiilor ce reglementează desfășurarea judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

După cum se poate observa, nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au reținut circumstanțe atenuante din favoarea inculpatului, neexistând vreo mențiune în acest sens nici în considerentele, nici în dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță sau ale deciziei recurate.

Astfel cum s-a menționat deja, aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Drept urmare, întrucât în cauză nu s-a reținut incidența unor circumstanțe atenuante, se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., cu reținerea incidenței dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este cuprinsă în limitele prevăzute de lege, respectiv 4 ani - 8 ani închisoare.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 26 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2022.

GGC - ED