ÎCCJ, Decizia nr. 8/2022
ÎCCJ, Decizia nr. 8/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 754 din 14 septembrie 2021, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A., reprezentat de A., împotriva încheierii penale nr. 16/F/CC/CP din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, totodată, fiind obligat contestatorul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, completul de 2 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a reținut, în esență, că a fost învestit cu soluționarea contestației formulate de petentul A., reprezentat de A., împotriva încheierii penale nr. 16/F/CC/CP din data de 22 aprilie 2021, prin care, în procedura prevăzută de art. 340 și 341 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A., pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere, ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată, a plângerii, este definitivă astfel încât petentul A., reprezentat de A., a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac.
Împotriva încheierii penale nr. 754 din 14 septembrie 2021, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021, a formulat prezenta contestație la executare contestatorul petent A., reprezentat de A., fără a invoca cazul de contestație la executare pe care se întemeiază cererea și criticând, în esență, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată următoarele:
Instituția contestației la executare a fost reglementată ca un procedeu jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea însă modifica soluția pronunțată, soluție care se bucură de autoritate de lucru judecat, căreia nu i se poate aduce atingere.
Pe această cale pot fi invocate doar aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.
Contestația la executare reprezintă un mijloc de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond și s-a pronunțat o soluție de condamnare.
De asemenea, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii definitive în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Fiind un mijloc prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei, prezenta cale de atac nu poate fi uzitată decât în cazurile și condițiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În aceste coordonate de principiu, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că petentul contestator nu a invocat în susținerea contestației la executare niciunul dintre cazurile de contestație prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., iar susținerile acestuia privesc nemulțumirea sa referitor la obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Notând că o contestație făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători reține că motivul invocat de acesta, obligarea la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi subsumat vreunuia din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și nu poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești atacate, întrucât contestația la executare nu are natura juridică a unei căi de atac obișnuite.
Mai mult decât atât, prin hotărârea atacată nu s-a soluționat cauza în fond și nu s-a pronunțat o soluție de condamnare, ci a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A., reprezentat de A.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul petent A., reprezentat de A., împotriva încheierii penale nr. 754 din 14 septembrie 2021, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul petent A., reprezentat de A., împotriva încheierii penale nr. 754 din 14 septembrie 2021, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.
Procesat de GGC - LM