ÎCCJ, Decizia nr. 77/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2245 din 21 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 46/2021 din 29 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Ștergere Biroul de Credit S.R.L.

În motivarea hotărârii pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a reținut considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.

Decizia ce formează obiectul recursului în dosarul nr. x/2020 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în legislația noastră fiind exclusă posibilitatea legală a declarării recursului la recurs.

Recursul formulat în cauza pendinte are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat nul, pentru nemotivare, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 23 martie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, astfel că, decizia atacată conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este definitivă, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

În consecință, decizia pronunțată de instanța de recurs fiind definitivă, ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Împotriva hotărârii menționate la punctul 1 de mai sus, recurenta a formulat o cale de atac intitulată "apel provocat", prin care solicită înscrierea pârâtului B., din dosarul nr. x/2019, în datele Biroului de Credit cu istoric negativ și blocarea acestuia de a mai contracta credite de la diverse bănci pe un termen cât mai îndelungat, întrucât, de la 2 aprilie 2019, nu a respectat Convenția încheiată în procedura de divorț cu copii minori autentificată de Biroul Individual Notarial C. la 21.11.2017.

Intimatul Ștergere Biroul de Credit S.R.L. a depus întâmpinare, formulată însă în dosarul nr. x/2020, prin care solicită: admiterea excepției lipsei obiectului și lipsei calității procesuale; respingerea cererii de chemare în judecată și a apărărilor pe fondul cauzei, ca neîntemeiate. Intimatul arată, de asemenea, că nu are calitate procesuală în dosarele nr. x/2020, nr. y/2020, nr. z/2020 și nr. 9930/303/2019.

II. Considerentele Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepția inadmisibilității căii de atac intitulate "apel provocat", invocată de instanță, din oficiu, excepție de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a cauzei.

Așa cum rezultă din expunerea de la pct. I, hotărârea împotriva căreia recurenta A. a formulat calea de atac intitulată "apel provocat" este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Mai mult, prin decizia atacată (decizia nr. 2245 din 21 octombrie 2021) a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de către recurenta A. împotriva deciziei nr. 46/2021 din 29 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, cu privire la un alt recurs.

Or, potrivit art. 466 alin. (1) - (3) C. proc. civ. "(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3) Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță.", iar, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În ceea ce privește competența completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători [...] soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători."

În aceste condiții, hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac în condițiile art. 466 alin. (1) - (3), art. 483 alin. (1) C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004 ori ale altor dispoziții legale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel provocat" ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de A. împotriva deciziei nr. 2245 din 21 octombrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM