ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1242/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1242/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față,

În bază lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 312 din data de 27 iunie 2012, Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 11130/118/2011, a hotărât în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor  pentru care au fost trimiși în judecată inculpații

A.I.A.

, C.V., M.V. și P.N., astfel:

- pentru inculpatul A.I.A., din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul C.V., din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul M.V., din infracțiunea de favorizare a infractorului care a comis o infracțiune de corupție în formă continuată, prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de favorizare a infractorului în formă continuată, prevăzută de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pentru inculpatul P.N., din infracțiunea de favorizare a infractorului care a comis o infracțiune, de corupție, prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 C. pen., în infracțiunea de

favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

p

en. a condamnat pe inculpatul A.I.A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) C. pen. și în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 24 mai 2011 la 20 decembrie 2011 inclusiv.

În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului A.I.A. de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din 02 februarie 2012 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. 11130/118/2011.

S-a luat act că măsura preventivă încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu este revocată anterior. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 320

1

C. proc. pen.:

A condamnat pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 1 an.închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată.

În

baza art 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe. durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În

baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus pentru inculpatul M.V. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii și în baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a-II-a și lit b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus pentru inculpatul P.N. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În

baza art. 257 alin. (2) - art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A.I.A., suma de 51.398 RON, și de la inculpatul C.V. suma de 64.282 RON.

În:

baza art. 357 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra cotei de proprietate de 1/4 din terenul arabil în suprafață de 22500 mp situat în extravilanul com. A. jud Prahova, tarlaua 68, parcela 377/4 aparținând inculpatului A.I.A., aplicată prin ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 14 iulie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, până la concurența valorii de 51.398 RON.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra cotei părți de 1/2 din imobilele terenuri: 1180 mp situat în Snagov, Ilfov, nr cadastral xx, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iunie 2008, și 2500 mp situat în

extravilanul loc. Snagov, jud Ilfov, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 martie 2007, aparținând inculpatului C.V., sechestru aplicat prin ordonanța nr. 57/P/2011 din 14 iulie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, până la concurența valorii de 64.282 RON.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca situație de fapt, faptele inculpatului A.I.A. care, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin intermediul inculpatului C.V., a pretins de la beneficiari ai drepturilor bănești de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în baza Legii nr. 9/1998, pentru sine și pentru învinuitul C.V. un comision cuprins între 20% și 30%, în scopul de a le urgenta, soluționarea dosarelor de despăgubiri de competența Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a obține virarea efectivă în cont a sumelor respective de bani, prin influența ce o avea asupra funcționarilor din cadrul instituției sus - menționate, în următoarele circumstanțe:

- în luna octombrie 2010, inculpatul A.I.A. a pretins, prin intermediul inculpatului C.V., denunțătoarei T.B. procente (de 25% din prima tranșă, respectiv de 30% din cea de-a doua tranșă, reprezentând în total 129.000 RON) din despăgubirile în valoare de aproximativ 450.000 RON, pe care aceasta urma să le obțină de la A.N.R.P., inculpatul A.I.A. primind, efectiv, în jurul datei de 15 noiembrie 2010, prin intermediul inculpatului C.V., suma de 29.550 RON

reprezentând echivalentul procentului de 75% din „comisionul" de la prima-tranșă și neintrând în.posesia „comisionului" la cea de-a doua tranșă a despăgubirilor întrucât inculpatul C.V. a fost prins în flagrant, în data de 28 februarie 2011, imediat după primirea de la denunțătoare a sumei de 65.000 RON;

- în intervalul octombrie - noiembrie 2010, inculpatul A.I.A. a pretins, prin intermediul inculpatului C.V., numitei T.V., ce acționa în numele beneficiarelor T.L. și B.F., un „comision" de 20% din prima tranșă a despăgubirilor, respectiv, de 25% din cea de-a doua tranșă (despăgubirile fiind în valoare totală de 151.373,61 RON), suma totală pretinsă fiind de 34.814 RON, din care a primit, prin intermediul inculpatului C.V., suma totală de 21.848 RON, adică 75 % din „comisionul" de 29.131 RON încasat efectiv de inculpatul C.V.

Faptele inculpatului C.V. care, în realizarea

aceleiași rezoluțiuni infracționale, a pretins, în mod direct, pentru sine și

pentru inculpatul A.I.A., procente între 20%

și 30%, de la titulari ai dreptului de despăgubire, în baza Legii nr. 9/1998,

de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în schimbul

influenței pe care o avea, prin intermediul inculpatului

A.I.A., asupra unor funcționari din cadrul

instituției sus - menționate, în scopul de a facilita urgentarea soluționării

dosarului și virarea efectivă în conturile beneficiarilor a sumelor cuvenite,

după cum urmează:

- în intervalul octombrie - noiembrie 2010, inculpatul C.V., a pretins numitei T.V., ce acționa în numele beneficiarilor T.L. și B.F., un comision de 20% din prima tranșă a despăgubirilor, respectiv, de 25% din cea de a

;

doua tranșă (despăgubirile fiind în valoare totală de 151.373,61 RON), suma pretinsă fiind de 34.814 RON din care a primit efectiv 29.131 RON, păstrând pentru sine suma de 7.282 RON reprezentând 25% din „comisionul" de 29.13.1 RON încasat efectiv și dându-i inculpatului A.I.A. suma de 21.849 RON, conform înțelegerii anterioare dintre aceștia;

- în luna noiembrie 2010, inculpatul C.V. a pretins numitului M.T.E., ce acționa în numele beneficiarului M.M., un comision de 25% atât din prima tranșă a despăgubirilor cât și din cea de a doua tranșă, (despăgubirile fiind în valoare totală de 220.000 RON), suma totală pretinsă fiind de aproximativ 55.000 RON, primind efectiv 57.000 RON.

Astfel, fapta inculpatului P.N. zis C. care cunoscând din data de 29 martie 2011, că inculpatul A.I.A. era cercetat penal într-un. dosar al Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, având în acel moment calitatea de învinuit în cauză i

ar, ulterior, știind că inculpatul A.I.A. a fost

arestat.preventiv, în lipsă, în aceeași cauză, i-a facilitat acestuia găsirea unei locații în Stațiunea Balvanyoș, Jud. Covasna, unde inculpatul să se

ascundă, în perioada 10 mai 2011 - 15 mai 2011, ajutându-l astfel să îngreuneze urmărirea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului care a comis o infracțiune de corupție, prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 264 C. pen.

Faptele inculpatului M.V., cunoscut și cu apelativele „Părintele V.", „Părintele Va.", „Părintele Vas." și „V.", care, a cunoscut că inculpatul A.I.A. era cercetat penal într-un dosar de corupție al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, și ulterior arestat preventiv, în lipsă, - în cauză, în realizarea - aceleiași rezoluțiuni infracționale, l-a ajutat pe inculpat să îngreuneze urmărirea penală, prin punerea la dispoziția acestuia, în perioada 17 mai 2011 - 22 mai 2011, a locuinței sale de domiciliu din B., Bulevardul T.P., precum și prin însoțirea numitei A.I., soția inculpatului A.I.A., în data de 19 mai 2011, la Tribunalul Constanța unde dosarul în care inculpatul C.V. avea termen de judecată și prin implicarea, cu această ocazie, în discuții cu persoane neidentificate menite să identifice căi nelegale pentru a-l ajuta pe inculpatul A.I.A. pentru ca față de acesta să nu fie pus în executare mandatul de arestare preventivă emis în lipsă.

Totodată, inculpatul C.V. nu a încheiat contract de mandat cu perceperea unui comision, cu beneficiarele B.F. și T.L., întrucât nu a putut ajunge la Timișoara, însă T.V. a vorbit cu acestea și au convenit plata comisionului. După virarea celor două tranșe de bani din despăgubiri, T.V. a luat legătura cu rudele sale beneficiare, .în contul cărora intraseră banii, și le-a solicitat să efectueze plata comisionului convenit, în contul inculpatului C.V., solicitare efectuată de către B.F. Martorele T.V. pe de o parte, și B.F./T.L. pe de altă parte, au dat declarații contradictorii în legătură cu persoana care a ținut efectiv legătura cu C.V., fiecare dintre acestea indicând că cealaltă persoană a stabilit cu C.V. condițiile convenției dintre ei și plata comisionului.

De asemenea, tribunalul a reținut că acest aspect nu are influență asupra situației de fapt în ceea ce îi privește pe inculpații A.I.A. și C.V., indiferent care dintre martore a relatat adevărul. Având însă în vedere împrejurarea că inculpatul C.V. a efectuat deplasări la Constanța - municipiu mult mai apropiat de București decât Timișoara - că a luat contact personal numai cu martora T.V. precum și având în vedere că în cadrul raporturilor dintre inculpat și martorele de mai sus nu s-a încheiat vreun contract de comision, tribunalul a reținut că T.V. este

persoana care a ținut legătura cu inculpatul C.V. și care, urmare a primirii tranșelor de bani, le-a solicitat beneficiarelor de drept să achite în contul bancar al inculpatului comisionul convenit.

Având în vedere natura demersurilor sale, interesul de a intra în posesia unei cote părți din sumele virate de către A.N.R.P., precum și faptul că această cotă parte urma a fi împărțită între mai multe persoane, astfel cum se va stabili în continuare prin probe, tribunalul a reținut că inculpatul C.V. nu ar fi avut încredere în eventualele promisiuni telefonice de plată ale martorelor B.F. și T.L., pe care nu le-a întâlnit niciodată, ci a desfășurat activitatea ca urmare a discuțiilor directe cu martora T.V.

În

această situație, martorul M.T. s-a plâns la diferite cunoștințe, încercând să găsească o posibilitate legală de a urgenta

intrarea în posesia banilor, iar la un moment dat, în luna noiembrie 2010,

a fost sunat pe telefonul mobil de un bărbat care s-a recomandat ca fiind

C.V. din București, și care i-a comunicat că reprezintă o casă de

avocatură din București care se ocupă cu recuperarea banilor de la A.N.R.P.

Această afirmație a martorului, în sensul. că C.V. s-a recomandat reprezentantul unei case de avocatură, este contestată în declarațiile sale de inculpatul C.V.

Urmare a discuției purtate, cei doi s-au întâlnit iar inculpatul C.V. a propus încheierea unui contract prin care M.T. să se oblige la plata unui comision de 20% din suma ce va fi virată în contul  său ca urmare a diligențelor inculpatului. Întrucât M.T. a avut rețineri în a încheia un astfel de contract, inculpatul C.V. a propus semnarea contractului după primirea în cont a primei tranșe de bani, în acest fel martorul convingându-se de realitatea demersurilor lui C.V.

În

ce privește activitatea infracțională a inculpatului C.V. referitoare la despăgubirile acordate de A.N.R.P. beneficiarelor B.V./T.L., coroborând declarațiile martorelor T.V.; B.F., și T.L. cu declarațiile inculpatului C.V., a rezultat că în intervalul octombrie - noiembrie 2010, C.V. a fost apelat telefonic de martora T.V. care i-a solicitat ajutorul pentru recuperarea efectivă a sumelor de bani datorate de A.N.R.P. După trei - patru zile de la convorbirea telefonică sus - menționată, C.V. s-a întâlnit, în Mun. Constanța, cu martora T.V. comunicându-i acesteia ca are o cunoștință care, la rândul ei are influență asupra funcționarilor din cadrul A.N.R.P. și că îi poate urgenta soluționarea dosarului și recuperarea efectivă a banilor în schimbul unui „comision" de .20% din.prima tranșă a despăgubirilor, respectiv de 25% din cea de-a doua tranșă, pretinzând astfel suma totală de aproximativ 39.814 RON (20% din prima tranșă de 40% din suma totală, respectiv de 25% din cea de a doua tranșă de 60% din suma totală). La sfârșitul lunii noiembrie 2010, inculpatul C.V. a anunțat-o pe T.V. că banii reprezentând prima tranșă a despăgubirilor de la A.N.R.P. pentru beneficiarii B.F. și T.L., au fost virați în contul martorei T.L. Aceasta din urmă a verificat contul său bancar deschis la R. Bank - Agenția Timișoara, constatând că, în data de 15 noiembrie 2010, primise de la A.N.R.P. suma de 15.137 RON, iar martora B.F. primise de la A.N.R.P. suma de 45.412 RON.

Cu privire la participația inculpatului A.I.A., la. săvârșirea faptelor de obținere a unor sume de bani de la martorele -T.B. și B.F./T.L., tribunalul a reținut că, în cursul lunii august 2010, a fost abordat de inculpatul A.I.A. care i-a propus să înceapă o colaborare infracțională, obligația inculpatului C.V. fiind aceea de a identifica persoane îndreptățite, să .obțină despăgubiri, în baza Legii nr. 9/1998, de la A.N.R.P. ca urmare a deportărilor din Bulgaria sau Basarabia, iar inculpatul A.I.A., prin relațiile pe care le avea cu funcționari din cadrul acestei instituții, urmând să obțină soluționarea cu

celeritate a dosarelor de despăgubire și virarea efectivă în conturile beneficiarilor .a sumelor de bani respective. Conform instrucțiunilor date de către inculpatul A.I.A., C.V. trebuia să solicite persoanelor îndreptățite la despăgubiri un „comision" de 25% din valoarea totală a despăgubirilor, în schimbul traficării influenței pe lângă funcționarii A.N.R.P., „comision" din care inculpatul A.I.A. urma să primească 75% - din care 50% înmâna funcționarului la care intervenea - iar inculpatul C.V. primea 25%.

De asemenea, C.V. a mai declarat că, la sfârșitul lunii februarie 2011, în perioada în care făcea demersuri pentru a intra în posesia comisionului din cea de-a doua tranșă a despăgubirilor primite de denunțătoarea T.B., inculpatul A.I.A. l-a acuzat că a primit banii respectivi de la denunțătoare, după virarea banilor în contul acesteia, la 24 februarie 2011, și nu vroia să-i dea lui cei 75% cuveniți. Pentru a se apăra de această .suspiciune, inculpatul C.V. i-a oferit lui A.I.A. numărul de

telefon al denunțătoarei T.B., scopul fiind acela ca inculpatul să se convingă personal că denunțătoarea nu-i înmânase comisionul convenit în prealabil, inculpatul C.V. a apelat-o pe denunțătoarea T.B. spunându-i că va fi sunată de un domn „A." - persoana care îi facilitase obținerea banilor de la A.N.R.P., repetând acest nume de patru ori, la solicitările denunțătoarei (numele inculpatului fiind A.I.A.), ulterior aflând de la denunțătoare că, într-adevăr, fusese apelată de un bărbat care, însă, se recomandase cu numele „S.".

Totodată, tribunalul a reținut că amănuntele astfel furnizate de inculpatul C.V. în declarațiile sale s-au coroborat în totalitate cu o multitudine de mijloace de probă obiective, care la rândul lor, fie independent fie în ansamblul probator, dovedesc în esență că inculpatul A.I.A. este persoana care intervenea pe lângă funcționari din cadrul A.N.R.P. pentru a obține, în prima fază, informații asupra stadiului dosarelor unor beneficiari ai Legii nr. 9/1998, respectiv Legii nr 290/2003, identificați de inculpatul C.V., și pentru a obține, în a doua fază, plata cu prioritate a despăgubirilor acordate acelor beneficiari - în speță T.B. și B.V./T.L.

De asemenea, la data de 25 februarie 2011 inculpatul C.V. s-a deplasat din nou la Constanța având asupra sa contractul încheiat, însă nu a putut-o găsi pe T.B. iar o perioadă nici nu a putut-o contacta telefonic, aceasta pretextând ulterior că a plecat să se consulte cu frații săi asupra comisionului, într-o localitate în care a rămas înzăpezită și în care nu a avut semnal telefonic. Tribunalul a reținut că, în realitate, martora a evitat întâlnirea cu inculpatul pentru ca organele de urmărire penală, deja sesizate, să obțină probe suplimentare și să pregătească flagrantul din 28 februarie 2011.

În

contextul discuțiilor ambientale și apoi telefonice dintre martora denunțătoare și C.V., acesta din urmă a insistat în remiterea comisionului motivând că se face de râs în fața altor persoane, și că banii trebuie să ajungă la o persoană de la București care nu acceptă nici o amânare a plății, deși ar fi insistat la acea persoană.

De asemenea, din conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, dintre C.V. și D.S., a rezultat faptul că aceștia aveau interese comune și își comunicau activitățile desfășurate, C.V. vorbind în contextul respectiv despre sumele de bani pe care trebuia să le ia de la T.B., și ambii sfăruindu-se care ar fi consecințele în cazul în care aceasta nu ar remite suma de bani, iar D.S. prevăzând, în acest context, și eventualele consecințe penale.

În cursul judecății s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză grafoscopică de către specialiștii în domeniu, raport ale cărei obiective au fost completate în sensul că s-a solicitat să se confirme științific dacă scrisul de pe cealaltă față a post-it-ului aparține lui C.V., așa cum a declarat acesta, și în sensul că s-au suplimentat. înscrisurile mijloc de comparație emanând de la A.I.A., cu ajutorul cărora să se stabilească dacă scrisul cu pastă de culoare albastră a fost într-adevăr executat de acest inculpat, .astfel cum se concluzionase la urmărirea penală.

Conform .concluziilor acestei expertize, s-a confirmat faptul că scrisul olograf (cu litere de tipar) realizat cu pastă de culoare albastră, a fost executat de inculpatul A.I.A., și se confirmă faptul că scrisul olograf (cu litere de mână) de pe cealaltă față a filei a fost executat de inculpatul C.V.

Conținutul celor două fețe ale post-it-ului conturează faptul că cei doi inculpați au fost interesați de numele T.B. și B.F./T.L., în legătură cu unele valori exprimate prin numerele 67500, respectiv.272 pentru T.B., și 18164,83, respectiv 68/22 pentru B.F./T.L.

Tribunalul a reținut astfel că acest mijloc de probă face dovada că inculpatul A.I.A. a întreprins demersuri pentru a afla care sunt valorile bănești ce vor fi achitate martorelor înscrise în post-it.

Totodată, s-a mai reținut că din ansamblul acestor probe, coroborate cu intenția generală a inculpatului A.I.A. de a utiliza traficul de influență pentru a scăpa de răspundere penală (în acest sens, într-o convorbire anterioară afirmă că „poate aveți pe cineva, dăm oricât") că la data de 19 mai 2011 inculpatul M.V. s-a deplasat la Constanța cu intenția de a cumpăra influența unei persoane neidentificate - probabil avocat - cu care a luat contact și a discutat, pentru ca acesta să intervină la organele de urmărire penală ce instrumentau dosarul privind pe A.I.A., spre a-i crea acestuia o situație favorabilă.

Acest act material se încadrează în dispozițiile art. 264 C. pen., fiind o faptă care tindea la îngreunarea urmăririi penale.

Faptele inculpatului A.I.A. care, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin intermediul inculpatului C.V. a pretins de la T.B. și B.F./T.L., beneficiari ai. drepturilor bănești obținute de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în baza Legii nr. 9/1998, pentru sine și pentru învinuitul C.V. un comision cuprins între 20% și 30%, în scopul de a le urgenta plata despăgubirilor stabilite definitiv în dosarele de despăgubiri și a obține virarea efectivă în cont a sumelor respective de bani, prin influența ce o avea asupra funcționarilor din cadrul instituției sus - menționate, în următoarele circumstanțe.

- în luna octombrie 2010, inculpatul A.I.A. a pretins, prin intermediul inculpatului C.V., denunțătoarei T.B. procente (de 25% din prima tranșă, respectiv de 30% din cea de-a doua tranșă, reprezentând în total 129.000 RON) din despăgubirile în valoare de aproximativ 450.000 RON, pe care aceasta urma să le obțină de la A.N.R.P., inculpatul A.I.A. primind, efectiv, în jurul datei de 15 noiembrie 2010, prin intermediul inculpatului C.V., suma de 29.550 RON, reprezentând echivalentul procentului de 75% din „comisionul" de la prima tranșă și neintrând în posesia „comisionului" din cea de-a doua tranșă a despăgubirilor întrucât inculpatul C.V. a fost prins în flagrant, în data de.28 februarie 2011, imediat după primirea de la denunțătoare a sumei de 65.000 RON;

- în intervalul octombrie - noiembrie 2010, inculpatul A.I.A. a pretins, prin intermediul inculpatului C.V., numitei T.V., ce acționa în numele beneficiarelor T.L. și B.F., un „comision" de 20% din prima tranșă a despăgubirilor, respectiv, de 25% din cea de-a doua tranșă (despăgubirile fiind în valoare totală de 151.373,61 RON), suma totală pretinsă fiind de 34.814 RON, din care a primit, prin intermediul inculpatului C.V., suma totală de 21.848 RON, adică 75% din „comisionul" de 29.131 RON încasat efectiv de inculpatul C.V.

Faptele inculpatului C.V. care, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, a pretins și primit, în mod direct, pentru sine și pentru inculpatul A.I.A., procente între 20% și 30%, de la B.F./T.L. și M.M. (prin mandatari) beneficiari ai dreptului de despăgubire, în baza Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în schimbul influenței pe care inculpatul, A.I.A. o avea asupra unor funcționari din cadrul instituției sus - menționate, în scopul de a facilita urgentarea plăților și virării efective în conturile beneficiarilor a sumelor cuvenite, după cum urmează:

- în intervalul octombrie - noiembrie 2010, inculpatul C.V., a pretins numitei T.V., ce acționa în numele beneficiarilor T.L. și B.F., un comision de 20% din prima tranșă a despăgubirilor, respectiv, de 25% din cea de a doua tranșă (despăgubirile fiind în valoare totală de 151.373,61 RON), suma pretinsă fiind de 34.814 RON din care a primit efectiv 29.131 RON, păstrând pentru sine suma de 7.282 RON reprezentând 25% din „comisionul" de 29.131 RON încasat efectiv și dându-i inculpatului A.I.A. suma de 21.849 RON, conform înțelegerii anterioare dintre aceștia;

- în luna-noiembrie 2010, inculpatul C.V. a pretins numitului M.T.E., ce acționa în numele beneficiarului M.M., un comision de 25% atât din prima tranșă a despăgubirilor cât și din cea de a doua tranșă, (despăgubirile, fiind în valoare totală de 220.000 RON), suma totală pretinsă fiind de aproximativ 55.000 RON, primind efectiv 57.000 RON.

Tribunalul a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 78/2000, deoarece inculpatul C.V. nu întrunește vreuna din condițiile art. 1 din lege pentru a fi subiect calificat al infracțiunii.

Argumentul procurorului, în sensul că inculpatul este subiect calificat întrucât este administrator al unei societăți comerciale, nu poate fi avut în vedere întrucât inculpatul nu a săvârșit faptele în calitate de administrator al societății sale comerciale.

În

referire la forma de participație, tribunalul a reținut că autorul infracțiunii de trafic de influență trebuie să fie acea persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, prin urmare trebuie să fie acel făptuitor care pretinde că în mod direct, el însuși, poate influența decizia funcționarului public. În speța, tribunalul reține că această condiție nu este îndeplinită în. cazul inculpatului C.V., deoarece acesta nu avea în mod direct influență asupra funcționarilor A.N.R.P. pentru a-i determina să dispună plata despăgubirilor,

și nici nu rezultă că a pretins aceasta în fața beneficiarilor T.F./B.L. și M.T. Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.

Prevenirea săvârșirii, de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi; de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia, și în inocularea unor valențe- comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Astfel, în perioada actuală, problema corupției este plasată în centrul atenției opiniei publice, precum și în centrul atenției factorilor de răspundere politică și juridică, internă și internațională. În acest sens sunt eforturile de legiferare concretizate în Legea nr. 78/2000, O.U.G. nr. 43/2001 - Legea nr. 161/2005, iar în plan european, Convenția penală cu privire la corupție adoptată la 27 ianuarie 1999 de statele membre ale Consiliului Europei, ratificată de România prin Legea nr. 27/2004

Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru preeminența dreptului și drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate și justiție socială, pune în pericol bazele morale ale societății.

Tribunalul a apreciat că toate aceste elemente atrag o răspundere penală sporită, și necesită aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să reprezinte un echivalent retributiv și afectiv corespunzător.

În

ce privește persoana inculpatului A.I.A., tribunalul a reținut că circumstanțele personale ce-l caracterizează pe acesta au impus aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat către minimul special prevăzut de lege, fără ca acestea să aibă efectul juridic al circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. proc. pen., întrucât comportamentul anterior al acestuia se înscrie în cel social normal, ținând cont și de calitatea sa de preot.

Astfel, potrivit declarațiilor coinculpaților/martorilor în referire la activitatea desfășurată de A.I.A. pentru comunitate și pentru sprijinirea unor organe ale statului în activitatea acestora - B.R., C.V., S.Ș. și M.V. - precum și având în vedere datele obținute de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București în referatul de evaluare întocmit, a rezultat că inculpatul este integrat din punct de vedere educațional, familial și profesional, a dat dovadă de implicare activă în vederea dezvoltării parohiilor în care și-a desfășurat activitatea, s-a bucurat de aprecierea superiorilor săi, a restaurat biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Chitila, și a organizat oferirea de servicii sociale unui număr de 50 de copii, precum și pentru alte persoane defavorizate social.

Din punct de vedere al conștientizării caracterului penal al faptei, și al urmăririi/acceptării încălcării normelor de drept, tribunalul a reținut că inculpatul A.I.A. a fost pe deplin conștient de aceste aspecte. Pe lângă faptul că inculpatul este o persoană instruită, cu studii superioare, cu o experiență de viață bogată, ce i-a permis a lua la cunoștință și a analiza genul de fapte ce fac obiectul infracțiunilor de corupție, fiind astfel avizat, s-a constatat din situația de fapt că, chiar în momentul desfășurării actelor materiale a luat măsuri pentru ca infracțiunea să nu fie descoperită, iar ulterior a luat măsuri pentru a se sustrage urmăririi penale, implicând în această activitate și alte persoane.

În acest context, atitudinea psihică a inculpatului - ca proces de conștientizare a infracțiunii, și nu ca formă de vinovăție - îl caracterizează ca fiind o persoană cu periculozitate socială, care nu dă atenție respectării normelor de drept, nici chiar a celor penale, atunci când este vorba despre realizarea unui beneficiu personal, chiar ilicit.

Modul în care a săvârșit fapta inculpatul relevă că acesta nu a luat o hotărâre de moment, intempestivă și neanalizată, izolată în raport cu sistemul său de valorizare socială, ci a luat o hotărâre care îi definește într-o anumită măsură concepția socială, și.astfel fiind, mi se poate susține că a avut o astfel de conduită anterioară încât să justifice reținerea, de circumstanțe atenuante.

Din perspectiva situației materiale, tribunalul a constatat că inculpatul a săvârșit fapta fără a fi fost motivat de o situație personală care să-l determine la aceasta, rezultând din ansamblul probelor - inclusiv afirmațiile sale făcute în cursul convorbirilor telefonice interceptate - că dispune de proprietăți imobiliare și de sume de bani la un nivel care îl situează deasupra problemelor de ordin material. Această atitudine a inculpatului A.I.A. a atras atât neaplicarea art. 74 lit c) C. pen., cât și concluzia că acesta nu-și asumă răspunderea pentru faptele sale, ci încearcă a se sustrage răspunderii penale prin orice mijloc, oricât de ineficient.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, inculpații A.I.A., C.V., P.N. și M.V.

Prin decizia nr. 57/P din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, inculpații A.I.A., P.N. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 312 din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. 11130/118/2011.

În

temeiul art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. raportat la art. 350

C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării inculpatului A.I.A. de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de

ședință din data de 02 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în

dosarul penal nr. 11130/118/2011.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra cotei de proprietate de 1/4 din terenul arabil în suprafață de 22.500 mp, situat în extravilanul comunei A., județul Prahova, tarlaua 68, parcela 377/4, aparținând inculpatului A.I.A., aplicată prin ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 14 iulie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, până la concurența valorii de 51.398 RON.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra cotei părți de 1/2 din imobilele terenuri: 1.180 mp, situat în Snagov, Ilfov, nr. cadastral xx, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 13 iunie 2008, și 2,500 mp, situat în extravilanul localității Snagov, județul Ilfov, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 martie 2007, aparținând inculpatului C.V., aplicat prin ordonanța nr. 57/P/2011 din data de 14 iulie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, până la concurența valorii de 64.282 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, în ce privește probatoriile pe care se întemeiază hotărârea de condamnare a inculpaților, invocate ca și motive de apel de către aceștia, Curtea a constatat că, prima instanță a expus pe larg probele administrate în cauză, elementele factuale, rezultate din acestea și le-a valorificat cu ocazia analizei probelor, stabilind că elementele factuale, constituie latura obiectivă a infracțiunilor pentru care a pronunțat condamnarea.

Astfel, din probe a rezultat că într-adevăr inculpatul A.I.A., ajutat fiind de către inculpatul C.V., a pretins de la părțile vătămate foloase materiale, constând în sume de bani pentru a urgenta emiterea unei decizii de efectuare a plății unor sume cuvenite de către funcționarul responsabil din cadrul A.N.R.P., în speță vicepreședintele agenției.

În

ceea ce privește pe inculpații M.V. și P.N. din probe a rezultat că aceștia i-au înlesnit inculpatului A.I.A., o

perioadă, sustragerea de la urmărire penală și ascunderea de la

identificare și localizare prin transportare și facilitarea cazării inclusiv

În perioada când inculpatul A.I.A. era căutat pentru executarea unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă.

În

ce privește susținerea apelantului inculpat C.V., vizând neaplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, Curtea și-a însușit argumentația cuprinsă în hotărârea apelată, apreciind conclusiv că, în măsura în care faptele inculpatului A.I.A., nu sunt incriminate de Legea nr. 78/2000, inculpatului C.V. nu-i pot fi aplicabile disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În

ce privește motivele invocate de inc. A.I.A., s-a constatat că, în cauză, probele au fost administrate legal, iar acțiunile și conduita organului de urmărire penală nu a avut caracter provocatoriu față de acesta și au servit la realizarea scopului legitim al procesului penal, respectiv cel prev. de art. 1 C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicarea a disp. art. 72 C. pen., ținând seama de limitele speciale ale pedepselor, de contribuția distinctă a fiecărui inculpat în parte și de gravitatea specifică a faptelor săvârșite de fiecare dintre aceștia, realizând o judicioasă individualizare a pedepselor, atât în ce privește cuantumul acestora, cât și în ce privește aplicabilitatea disp. art. 57 C. pen. sau respectiv art. 81 și urm. C. pen.

Împotriva deciziei nr. 57/P din data de 16 aprilie 2013, a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, recurenții intimați inculpați A.I.A., P.N., M.V. și C.V. care au invocat pct. 12, 17 și 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., arătând că hotărârile recurate sunt rezultatul greșitei aplicări și încălcări a legii.

Totodată recurenții intimați inculpați au solicitat, aplicarea, prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinând recursurile declarate în raport de motivele de casare invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de reprezentantul Ministerului Public și de intimații-inculpați, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la data de 16 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursurile declarate au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 iunie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursurilor de față.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, sau incluse în sfera de aplicarea a cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Înalta Curte constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, a criticat decizia penală pronunțată, sub aspectul disp. art 385

9

pct. 17 C. proc. pen., arătând că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea dispozițiilor Legii nr. 78/2000 față de inculpații C.V. și P.N. și greșita înlăturare a disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în privința inculpatului C.V. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel, nici recurenții și nici instanța nu pot face referire decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele erori care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Astfel, critica Parchetului vizând greșita înlăturare a dispozițiilor Legii nr. 78/2000 față de inculpații C.V. și P.N.; greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul C.V. și inculpatul P.N. nu intră sub incidența art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen, întrucât, potrivit acestui text de lege" hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii".

Ori, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

Așa cum s-a statuat în mod constant în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, examinarea unei cauze în recurs, în temeiul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, nu poate duce la reformarea situației de fapt reținută de către prima instanță de control judiciar.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la analizarea criticilor privind schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea dispozițiilor Legii nr. 78/2000 față de inculpații C.V. și P.N. și greșita înlăturare a disp. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în privința inculpatului C.V.

Referitor la recursul inculpatului A.I.A., Înalta Curte constată că, art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, astfel încât critica inculpatului privind greșita condamnare și cererea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) (vechiul C. proc. pen.), solicitând, aplicarea art. 5 (legea mai favorabilă) care vizează art. 16 lit. c) din Noul C. proc. pen., excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, inclusiv pct. 12 și 17

2

invocate de inculpat, întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Cu privire la recursul inculpatului, C.V., Înalta Curte constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., a susținut că inculpatul a apelat la procedura simplificată, prev. de art. 320

1

C. proc. pen. vechi în susținerea cazului de casare, a invocat legea penală mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică a faptei, și anume cea prevăzută în art. 257 vechiul C. pen., în art. 291 din noul C. pen., solicitând în baza art. 356 alin. (5) rap. la art. 16 lit. a) sau lit. b) din noul C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru fapta de trafic de influență.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.prin invocarea.art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece solicitarea de achitare a inculpatului, pentru fapta de trafic de influență, nu se circumscrie art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ce are în vedere situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Referitor la recursul inculpatului, P.N., Înalta Curte

constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

1

și 17

2

C. proc. pen, solicitând admiterea recursului

și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) (vechiul C. proc. pen.), deoarece fapta de trafic de influență nu există. În subsidiar a

solicitat și aplicarea legii penale mai favorabile.

Așa fiind, se constată că unul din cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., situație în care criticile circumscrise de inculpatul P.N. acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.

Prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., au în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată. În cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece solicitare de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) (vechiul C. proc. pen.), deoarece fapta nu există, nu se circumscrie art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.V. în raport de motivele de casare invocate, respectiv art. 385

9

pct. 12 teza I.și 17

2

teza a II-a și de prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului Înalta Curte de Casație și Justiție prin .invocarea art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C: proc. pen. nu are posibilitatea de a examina această critică în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece aspectul că inculpatului nu i-au fost reținute circumstanțele atenuante, privind săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului în formă continuată precum și cererea de achitare.în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) (vechiul C. proc. pen.), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând, aplicarea art. 5 (legea mai favorabilă), excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. anterior, inclusiv pct. 12 și 17

2

invocat de inculpat, întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Examinând din oficiu recursurile declarate de recurenții-inculpați în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Or, recurenții-inculpați au criticat decizia sub aspectul aplicării greșite a legii. Având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabile recuenților-inculpați.

. Potrivit art. 13 C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 5 C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor declarate în cauză, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Se constată că alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziția art. 13 C. pen. din 1969, astfel că, în această materie regimul aplicabil rămâne același. Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează, în primul rând, condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și în sfârșit, criteriul pedepsei.

Determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o serie de elemente cum ar fi cuantumul sau conținutul pedepsei, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsa principală amenda, iar alta închisoarea) dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsa și evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.

Înalta Curte constată că legea penală favorabilă inculpaților este legea veche, legea, sub imperiul căreia inculpațiilor le-au fost acordate circumstanțe atenuante judiciare care au avut drept consecință coborârea pedepselor aplicate.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații A.I.A., P.N., M.V. și C.V. împotriva deciziei penale nr. 57/P din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A.I.A., în sumă de 400 RON și onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C.V., P.N. și M.V., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca. nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații

A.I.A., P.N., M.V. și C.V. împotriva deciziei penale nr. 57/P din 16 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A.I.A., în sumă de 400 RON și onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații C.V., P.N. și M.V., în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului declarat de

Parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2014.