Secțiunea a treia Cerere nr. 72747/01 prezentată de Münevver CANBOLAT și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 martie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Biarsan Türmen Fura-Sandström dnii Myjer David Thór Björgvinsson, Berro-Lefevre, judecători și dnii S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 19 octombrie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 3 din Convenție și d Münevver Canbolat, Fatma Üvey, Nesrin Saraço La 4 decembrie 1995, Hotărârea Drumurilor Naționale la Administrație, a expropriat proprietăți imobiliare aparținând reclamanților din Tarsus pentru construirea unei autostrăzi.
La 10 decembrie 1997 a fost plătită o comisie de experți în administrație, care a stabilit valoarea terenului și o declarație de expropriere. Nesatisfăcători de suma plătită de către administrație, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. Prin hotărârea din 17 februarie 1998, instanța le-a acordat o indemnizație suplimentară de 80 000 000 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânzi la rata legală începând cu 10 decembrie 1997. Prin hotărârea din 8 iunie 1998, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea instanței și a trimis cauza în fața instanței de primă instanță.
Prin hotărârea pronunțată la 16 iulie 1998, Curtea de Casație a acordat reclamanților o indemnizație suplimentară de 71 998 271 000 TRL, însoțită de dobânzi la rata legală începând cu 10 decembrie 1997. Această ultimă hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Curții de Casație din 2 noiembrie 1998. La 4 mai 2000, administrația a efectuat o plată suplimentară pentru reclamanți, cu un interes morator de 30 % până la 31 decembrie 1997 și cu un interes morator de 50 % pentru perioada ulterioară, ceea ce reprezintă o sumă totală de 157 446 659 000 TRL. GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii administrării în plata despăgubirii suplimentare pentru expropriere, însoțită de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata ridicată a inflației în Turcia, la momentul faptelor.
Reclamanții se plâng, de asemenea, că perioada de timp care s-a scurs între decizia privind exproprierea administrației și plata efectivă a impozitului pe profit nu și-a respectat dreptul la audierea cauzei lor într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 din Convenție. Declar că guvernul turc propune să plătească împreună domnului Münevver Canbolat, Fatma Üvey, Nesrin Saraço titlu grațios, suma de 50 408 USD (cinci mii patru sute opt dolari americani) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă eventual și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.
În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 8 noiembrie 2006, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților, subsemnat de domnul Tekin Ak titlu grațios, suma de 50 408 USD (cinci mii patru sute opt dolari americani) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri.
Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 in fine) Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Modulul Președinte
DÉCISION Requête n o 72747/01 présentée par Münevver CANBOLAT et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 mars 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , C. Bîrsan , R. Türmen , M me E. Fura-Sandström , MM.
E. Myjer , David Thór Björgvinsson, M me I. Berro-Lefèvre, juges , et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 octobre 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M mes Münevver Canbolat, Fatma Üvey, Nesrin Saraçoğlu, Sebahat Günaștı, Nilgün Kurtuluș et M. Ali İhsan Canbolat, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1931, 1950, 1951, 1953, 1962 et 1958 et résidant à Mersin.
Ils sont représentés devant la Cour par M e A. Akıllıoğlu, avocat à Ankara. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 4 décembre 1995, la Direction des routes nationales , (« l’administration »), expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants sis à Tarsus pour la construction d’une autoroute. Une commission d’expert de l’administration fixa la valeur des terrains et une indemnité d’expropriation fut versée aux requérants le 10 décembre 1997. Insatisfaits du montant payé par l’administration, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Tarsus une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.
Par un jugement du 17 février 1998, le tribunal leur accorda une indemnité complémentaire de 80 000 000 000 livres turques (TRL), assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter du 10 décembre 1997. Par un arrêt du 8 juin 1998, la Cour de cassation cassa le jugement du tribunal et renvoya l’affaire devant la juridiction de première instance. Par un jugement rendu le 16 juillet 1998, cette dernière accorda aux requérants une indemnité complémentaire de 71 998 271 000 TRL, assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter du 10 décembre 1997. Ce dernier jugement fut confirmé par un arrêt de la Cour de cassation, le 2 novembre 1998. Le 4 mai 2000, l’administration versa l’indemnité complémentaire aux requérants, assortie d’un intérêt moratoire de 30 % jusqu’au 31 décembre 1997 et d’un intérêt moratoire de 50 % pour la période postérieure, soit un montant total qui s’élève à 157 446 659 000 TRL.
GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte au droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation, assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation élevé en Turquie, à l’époque des faits. Les requérants se plaignent également que le laps de temps qui s’est écoulé entre la décision de l’expropriation de l’administration et le paiement effectif de l’indemnité a méconnu leur droit à ce que leur cause soit entendue dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 de la Convention.
EN DROIT Le 18 décembre 2006, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare que le gouvernement turc offre de verser conjointement à M mes Münevver Canbolat, Fatma Üvey, Nesrin Saraçoğlu, Sebahat Günaștı, Nilgün Kurtuluș et à M. Ali İhsan Canbolat, à titre gracieux, la somme de 50 408 USD (cinquante mille quatre cent huit dollars américains) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
» Le 8 novembre 2006, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants : « Je soussigné M e Tekin Akıllıoğlu, en ma qualité de représentant des requérants, note que le gouvernement turc est prêt à verser conjointement à M mes Münevver Canbolat, Fatma Üvey, Nesrin Saraçoğlu, Sebahat Günaștı, Nilgün Kurtuluș et à M. Ali İhsan Canbolat, à titre gracieux, la somme de 50 408 USD (cinquante mille quatre cent huit dollars américains) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable.
Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.
Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Greffier Président