SAKA ET BOZKIR c. TURQUIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 63318/00 prezentată de Musa SAKA și Mehmet BOZKIR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 22 martie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Biersan Türmen mes Fura-Sandström Gyulumyan dnii Myjer, David Thór Björgvinsson, judecători și dnii S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 octombrie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, Musa Saka și Mehmet Bozkćr, sunt cetățeni turci, născuți în 1971 și, respectiv, 1973. La momentul depunerii cererii, aceștia erau ținuți în închisoarea din Adana.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Halis Yetkiner, avocat la Adana. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 aprilie 2000, Musa Saka și Mehmet Bozk La 29 aprilie 2000, la cererea Direcției de Securitate și a Procurorului General, judecătorul unic al Curții de Securitate de la Diyarbakr, hotărând la examinarea dosarului, a ordonat prelungirea pentru șase zile a termenului de luare în custodie a reclamanților. La 5 mai 2000, după ce au depus declarația lor în fața procurorului, reclamanții au fost duși în fața judecătorului care se afla în fața Curții de Securitate din Diyarbakr, care a ordonat arestarea lor provizorie. GRIEF Reclamanții se plâng că nu au fost imediat duși în fața unui judecător în urma agreenței lor de către polițiști.

3 din Convenție. ÎN DREPT Curtea constată că, la 13 ianuarie 2006, apoi la 26 aprilie 2006, reclamanții au fost invitați prin poștă normală și, respectiv, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (a fost primită efectiv la 2 mai) 2006), să transmită observațiile lor ca răspuns la observațiile guvernului cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Curtea constată, de asemenea, că, printr-o scrisoare din 25 octombrie 2006, au fost invitate din nou să își prezinte observațiile. Ea constată că aceste scrisori au rămas fără răspuns, deși atenția reclamanților a fost atrasă asupra termenilor articolului 37 din Convenție. Curtea concluzionează că nu mai doresc să își mențină pledoaria în sensul art. 37 1 lit. (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 in fine, Curtea consideră că Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan Zupančič Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 63318/00 présentée par Musa SAKA et Mehmet BOZKIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 mars 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , C. Bîrsan , R. Türmen , M mes E. Fura-Sandström , A. Gyulumyan , MM. E. Myjer, David Thór Björgvinsson, juges , et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 7 octobre 2000, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Musa Saka et Mehmet Bozkır, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1971 et 1973. Au moment de l’introduction de la requête, ils étaient détenus à la prison d’Adana.

Ils sont représentés devant la Cour par M e Halis Yetkiner, avocat à Adana. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 25 avril 2000, Musa Saka et Mehmet Bozkır furent arrêtés et placés en garde à vue par les policiers de la section antiterroriste de la direction de la sûreté de Gaziantep. Ils étaient soupçonnés d’appartenir à « Hizbullah », une organisation armée illégale. Le 28 avril 2000, les requérants furent transférés à la section antiterroriste de la direction de la sûreté de Diyarbakır. Le 29 avril 2000, sur demande de la direction de la sûreté et du procureur général, le juge unique de la cour de sûreté de Diyarbakır, statuant sur examen du dossier, ordonna la prolongation pour six jours du délai de la garde à vue des requérants.

Le 5 mai 2000, après avoir fait leur déposition devant le procureur, les requérants furent traduits devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat de Diyarbakır, qui ordonna leur mise en détention provisoire. GRIEF Les requérants se plaignent de n’avoir pas été aussitôt traduits devant un juge suite à leur apprehension par les policiers. Ils y voient une violation de l’article 5 § 3 de la Convention. EN DROIT La Cour note que le 13 janvier 2006, puis le 26 avril 2006, les requérants ont été invités respectivement par courrier normal et par lettre recommandée avec accusé de réception (effectivement reçue le 2 mai 2006), à faire parvenir leurs observations en réponse à celles du Gouvernement sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

La Cour note, par ailleurs que, par une lettre du 25 octobre 2006, ils ont à nouveau été invités à soumettre leurs observations. Elle constate que ces lettres sont restées sans réponse bien que l’attention des requérants ait été attirée sur les termes de l’article 37 de la Convention. La Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Greffier Président