ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de strămutare formulate de petentul A., constată următoarele:

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, secția penală la "o alta instanță egală în grad din țară" pentru motivul ca are suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților, precum și pentru faptul că există un pericol de tulburare a ordinii publice. S-a arătat faptul ca pe parcursul timpului de la momentul înregistrării cauzei penale pe fond și până la investirea instanței cu acest demers judiciar au fost formate mai multe completuri de judecată cu majoritatea magistraților de la nivelul Curții de Apel Timișoara care au soluționat prin respingere atât apărările inculpatului în cauza penală nr. 3300/30/2015, cât și cererile de revizuire formulate ulterior după rămânerea definitiva a hotărârii penale de condamnare, astfel că în acest moment la nivelul Curții de Apel Timișoara există dificultăți pentru constituirea unui complet de judecată din magistrați care să nu fi judecat vreuna din cauzele revizuentului.

De asemenea, s-a arătat faptul că după soluționarea în prima instanța a cererii de revizuire persoana care a relatat împrejurarea pe care o invocă în cererea de revizuire a fost amenințat prin mesaje telefonice și messenger, atașând mesajele prezentei cereri. S-a susținut că o persoană sau mai multe care sunt direct interesate în cauza și doresc să acopere faptele săvârșite de adevăratul autor al crimei din Lenauheim care a transmis martorului principal mesaje de intimidare și amenințare. Având in vedere faptul că prin aceste mesaje de amenințare se încearcă de către una sau mai multe persoane intimidarea martorului care a adus la cunoștința împrejurarea în care adevăratul autor al omorului a săvârșit fapta, petentul a apreciat ca nu poate beneficia de un proces echitabil în cadrul Curții de Apel Timișoara. Petentul a susținut că din mesajele transmise reiese ca autorul mesajelor cunoaște în amănunțime probele din dosarul penal având acces la conținutul dosarului. Faptul ca acest proces se soluționează într-o instanța din Timișoara la care a avut acces nejustificat autorul mesajelor de amenințare și intimidare demonstrează ca s-a creat în această zonă o atmosferă tensionată care poate degenera în acte de nesiguranță și tulburare a ordinii publice.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Timișoara care au fost transmise la dosarul cauzei.

Curtea de Timișoara, făcând o expunere extinsă a cauzelor în care a fost judecat petentul, a analizat motivele de strămutare invocate de acesta prin prisma cazurilor care pot constitui temei ai strămutării conform art. 71 C. proc. pen. și a apreciat că sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește motivul de strămutare constând în faptul că pe parcursul timpului de când a fost inițiată cauza penală pe fond și până la investirea instanței cu acest demers judiciar au fost formate mai multe completuri de judecată cu majoritatea magistraților de la nivelul Curții de Apel Timișoara care au soluționat prin respingere atât apărările inculpatului în cauza penală nr. 8300/30/2015, cât și cererile de revizuire formulate ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare în acest moment la nivelul Curții de Apel Timișoara există dificultăți pentru constituirea unui complet de judecată din magistrați care să nu fi judecat vreuna din cauzele revizuentului, s-a apreciat că petentul a făcut referiri generice fără a proba susținerile. Astfel, s-a arătat că nu a intervenit o stare de incompatibilitate a tuturor judecătorilor secției penale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei, incompatibili fiind doar judecătorii care au îndeplinit funcții procedurale în cursul urmăririi penale și a celor ce au soluționat apelul. S-a precizat că în cadrul secției penale există un număr suficient de judecători compatibili să soluționeze cererile sale.

Al doilea motiv relativ la faptul că, după soluționarea în primă instanță a cererii de revizuire persoana care a relatat împrejurarea pe care o invocă în cererea de revizuire a fost amenințat prin mesaje telefonice și messenger, s-a susținut că petentul nu a indicat în ce modalitate o astfel de împrejurare ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor din cadrul instanței Curții de Apel.

În final, s-a apreciat că la Curtea de Apel Timișoara sunt asigurate toate condițiile pentru normala desfășurare a procesului penal și corecta soluționare a cauzei.

Examinând cererea de strămutare în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel (...) atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

Înalta Curte amintește că la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calității părților.

În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - anumiți judecători, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Existența în dreptul intern a mai multor reglementări referitoare la imparțialitate impune efectuarea unui demers de examinare a instituției incompatibilității și de clarificare a diferențelor dintre strămutare și alte mijloace procedurale care vizează imparțialitatea. Instituțiile incompatibilității și strămutării judecării cauzelor penale constituie remedii procesuale adecvate pentru situațiile în care prezumția de obiectivitate și imparțialitate ar fi pusă la îndoială.

Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Neîncrederea în felul în care ar fi îndeplinite atribuțiile de serviciu ar zdruncina autoritatea hotărârilor și ar submina prestigiul organelor judiciare și al justiției.

Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

De asemenea, Înalta Curte arată că, în situația în care cauza penală este soluționată înainte de judecarea strămutării, instanța sesizată cu soluționarea cererii de strămutare nu se transformă într-o instanță de control judiciar.

În cauza de față, se constată că petentul A. și-a întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la lipsa de obiectivitate a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Timișoara din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților, precum și pentru faptul că există un pericol de tulburare a ordinii publice. Din motivarea cererii rezultă că acesta este nemulțumit de faptul cum au fost soluționate dosarele penale în care a avut calitatea de inculpat, cât și cererile de revizuire formulate ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare, susținând că în acest moment la nivelul Curții de Apel Timișoara există dificultăți pentru constituirea unui complet de judecată din magistrați care să nu fi judecat vreuna din cauzele sale.

Înalta Curte apreciază că motivele invocate de petent nu au natura împrejurărilor reglementate de dispozițiile art. 71 C. proc. pen., care să genereze suspiciunea colectivă menționată anterior, specifică unei cereri de strămutare. Fiind examinate punctual, se constată că argumentele petentului care stau la baza cererii de strămutare a dosarului nu sunt fondate. Aspectele invocate se referă la judecătorii din cadrul Curții de Apel Timișoara care au efectuat cercetarea judecătorească și au soluționat anumite dosare în care acesta a avut calitatea de inculpat sau de revizuent, așa încât, în acest moment procesual, la nivelul acestei instanțe există dificultăți în constituirea unui complet de judecată care să-i judece cauza, aflându-se într-o stare de incompatibilitate. Așa cum s-a precizat anterior, în cazul existenței unui caz de incompatibilitate a unui judecător, remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare. De asemenea, activitatea specifică desfășurată de instanța de judecată pentru stabilirea adevărului în cauza supusă judecății, nu poate fi cenzurată de Înalta Curte în soluționarea unei cereri de strămutare, instanța supremă neavând rolul unei instanțe de control judiciar.

În ceea ce privește argumentele petentului referitoare la anumite presiuni asupra unui martor, se observă că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte împrejurarea că acestea ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor din cadrul instanței Curții de Apel Timișoara.

Prin urmare, se apreciază că la nivelul instanței Curții de Apel Timișoara nu există un climat neprielnic sau o ambianță defavorabilă desfășurării normale a procesului penal privind pe petentul A., iar argumentele aduse în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea acestuia în ceea ce privește imparțialitatea instanței.

În concluzie, având în vedere argumentele invocate de petent, dar și informațiile furnizate de către Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte apreciază că la nivelul acestei instanțe sunt asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a dosarului nr. x/2021, nefiind elemente pentru a se putea considera că prin judecarea acestei cauze s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru petent, în sumă de câte 80 de RON (onorariu avocat oficiu în Dosarul nr. x/2021 și în Dosarul nr. x/2021) RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru petent, în sumă de câte 80 de RON (onorariu avocat oficiu în Dosarul nr. x/2021 și în Dosarul nr. x/2021) RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2022.

GGC - ED