NESTOR v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 41790/02

depusă de Claudia NESTOR

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 27 martie 2007, în cadrul unei camere compuse din:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Dl

J.

Casadevall

,

Dl

G.

Bonello

,

Dl

K.

Traja

,

Dl

S.

Pavlovschi

,

Dl

J.

Šikuta

,

Dna

P.

Hirvelä

,

judecători

,

și dl

T.L.

Early

,

Grefier al Secțiunii

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12

noiembrie

2002,

Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,

Având în vedere declarațiile formale ale părților prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dna Claudia Nestor, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1952 și care locuiește în Strășeni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Nagacevschi,

avocat din Chișinău.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl

V.

Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate

de părți

, pot fi rezumate în felul următor.

În anul 1999, reclamantul a fost învinuit de săvârșirea unui furt, însă, la 12 aprilie 2000, Curtea de Apel l-a achitat.

Reclamantul a intentat o acțiune împotriva Ministerului Finanțelor (Ministerul), solicitând compensații pentru prejudiciul material și moral cauzat de urmărirea lui penală ilegală.

La 15 septembrie 2000, Judecătoria sectorului Strășeni

a decis în favoarea lui și i-a acordat

1,149 lei moldovenești (MDL, echivalentul a 106.91 euro (EUR) la acea dată)

cu titlu de compensații pentru prejudiciul material și MDL 50,000 (EUR 4,652.42 la acea dată) cu titlu de compensații pentru prejudiciul moral. Ambele părți au depus apel.

La 13 decembrie 2000, Tribunalul Chișinău a admis în parte apelul reclamantului și a majorat până la MDL 75,000 (EUR 6,903.6 la acea dată) compensația acordată cu titlu de prejudiciu moral, cu menținerea compensației acordate cu titlu de prejudiciu material. Recursul Ministerului a fost respins prin decizia irevocabilă a Curții de Apel din 20 martie 2001.

În perioada anilor 2001-2002, reclamantul a adresat executorului judecătoresc și Ministerului Justiției câteva cereri privind executarea deciziei din 20 martie 2001, însă fără succes.

La 4 aprilie 2002, la cererea Ministerului, adjunctul Procurorului General a depus recurs în anulare la decizia irevocabilă din 20 martie 2001.

La 19 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare al Procurorului și a casat decizia sus-menționată. Curtea Supremă a adoptat o nouă hotărâre prin care a redus compensația acordată cu titlu de prejudiciu moral până la MDL 5,000 (EUR 381.41 la acea dată).

La 14 aprilie 2003, hotărârea judecătorească din 19 iunie 2002 a fost executată.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului

6 §

1 al Convenției, de neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile a Curții de Apel din 20 martie 2001.

De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 și articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, de casarea de către Curtea Supremă de Justiție a hotărârii judecătorești irevocabile din 20 martie 2001 în urma recursului în anulare depus de adjunctul Procurorului General.

În final, reclamantul a susținut că judecarea recursului în anulare de către Curtea Supremă de Justiție la 19 iunie 2002 a fost inechitabilă, deoarece a avut loc violarea principiului „egalității armelor”.

ÎN DREPT

La 5 martie 2007, Guvernul a informat Curtea că, la 2 martie 2007, părțile au semnat un acord

de reglementare amiabilă a cauzei

. El a prezentat Curții o copie a acordului, prin care Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenție și și-a asumat obligația să-i plătească, în termen de trei luni de la adoptarea de către Curte a deciziei de scoatere a cererii de pe rol, EUR 9,100 pentru orice prejudiciu cauzat reclamantului. Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rol.

La 6

martie 2007, și reclamantul a informat Curtea despre semnarea de către părți a acordului de reglementare

amiabilă a cauzei

în condițiile sus-menționate și că el nu mai dorea să mențină cererea.

Curtea ia notă de reglementarea

amiabilă

la care au ajuns părțile. Ea este satisfăcută că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului, așa cum aceasta este definită prin Convenție și Protocoalele sale și constată că nu există niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției). Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Decide

să scoată cererea de pe rolul său.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Grefier

Președinte