ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2022

asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantele A. și B. S.A., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, au solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se anuleze înregistrării desenului industrial nr. x/31.10.2016, intitulat "parbriz", înregistrat în România de către pârâta C. la OSIM, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința nr. 56/20.01.2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea și a dispus anularea certificatului de înregistrare DM nr. x/31.10.2016, titulară - pârâta C. S.A.

Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia nr. 344A/4.03.2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva încheierii de ședință din 06.01.2020, precum și împotriva sentinței nr. 56/20.01.2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs reclamantele A. și B. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., după cum urmează:

- Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., neanulând apelul ca netimbrat.

Taxa de timbru a fost achitată de către apelant în ziua dezbaterilor, respectiv în data de 17.02.2021, ora 14 estimativ, potrivit dovezii depuse la dosar, și nu în termenul pus în vedere de către instanța de judecată, sub sancțiunea anulării cererii, în condițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, soluția curții de apel trebuia să fie de anulare a apelului ca netimbrat în termen, conform solicitării reclamantelor, și nu aceea de respingere a excepției netimbrării apelului și de soluționare a cauzei pe fond.

- Prin decizia recurată au fost aplicate în mod greșit dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 31 alin. (3) ale Legii nr. 129/1992.

Recurentele-reclamante au susținut că instanța de apel a calificat drept detalii nesemnificative forma modelelor (forma estetică exterioară de trapez isoscel, teșirea colțurilor), considerându-le "elemente care sunt determinate de funcția tehnică, specifică a produsului", însă, potrivit art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992, "Examinarea noutății și a caracterului individual se face prin compararea impresiei globale redate prin combinația dintre principalele caracteristici (linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale și/sau ornamentația produsului în sine), cu materialul opus, cel mai apropiat de desenul sau modelul examinat".

În cazul unui parbriz, cele mai importante caracteristici sunt forma conturului exterior si raportul dimensional al laturilor respectivului contur.

Astfel, un parbriz de D. este total diferit de un parbriz de E. sau de un parbriz de F.. Aceste caracteristici nu sunt impuse de caroseria autovehiculului, întrucât constructorii de autovehicule încep întotdeauna prin a concepe designul întregului autovehicul (din care face parte, evident, și parbrizul) și abia ulterior proiectează în amănunt fiecare element în parte (cum ar fi, de exemplu, dimensiunile exacte ale geometriei parbrizului și ale cadrului de caroserie asociat acestuia).

Pentru exemplificare, recurenta a prezentat diverse forme de parbrize, redate schematic, care, în opinia sa, nu sunt identice tocmai datorită formei conturului exterior și/sau a raportului dimensional al laturilor.

- Hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, respectiv a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în aprecierea potrivit căreia între cele două modele sunt deosebiri.

Recurentele au arătat că, deși în fața primei instanțe a fost administrată proba cu expertiză în domeniul proprietății industriale și a autovehiculelor rutiere, probă esențială în soluționarea acestui caz, instanța de apel a apreciat că este în măsură să facă propria analiză și cenzură a opiniei expertului, înlăturând în totalitate concluziile acestuia, pe motiv că acestea au avut în vedere o analiză bazată strict pe asemănările de ansamblu, iar nu pe deosebirile dintre cele două produse.

Or, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, "se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative".

Expertul tehnic judiciar în domeniul proprietății industriale - desene și modele, în mod corect, a analizat trăsăturile caracteristice principale ale modelelor și detaliile nesemnificative și a concluzionat faptul că modelele sunt identice, iar detaliile sunt nesemnificative.

Mai mult, Curtea de Apel București a apreciat că latura superioară a modelului parbrizului D. este dreaptă, iar cea a modelului parbrizului C. este curbată, dar, de fapt, aceste laturi sunt identice, însă ceea ce nu s-a înțeles este că analiza prin metoda suprapunerii modelelor, susținută de apelant și de expertul său parte, este incorectă și generează concluzii eronate pentru că reprezentarea grafică a modelului parbrizului C. este în vedere perpendicular pe suprafața parbrizului, pe când reprezentarea grafică a modelului parbrizului D. este o fotografie făcută sub un unghi vizual considerabil sub 90° în raport cu suprafața parbrizului.

Or, potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. civ., instanța trebuie să analizeze probele administrate, pe fiecare în parte și toate în ansamblul lor, dar din motivarea soluției nu reiese acest lucru.

De asemenea, prin raportare și la art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992 (detalii nesemnificative sunt acele elemente grafice sau de formă care nu determină caracterul individual al desenului sau modelului), instanța de apel, în mod eronat, a aplicat/interpretat norma de drept, încadrând detaliile nesemnificative la detalii semnificative pentru modelul parbrizului C.

Recurentele au mai arătat faptul că prima instanță a aplicat și interpretat în mod corect art. 31 alin. (1)-(3) din Legea nr. 129/1992, apreciind că nu există nicio constrângere de ordin tehnic care să justifice alegerea de către pârâtă a unor detalii care conturează un aspect estetic exterior identic celui al modelului reclamantei, cu trăsături caracteristice care diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.

Totodată, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 22 alin. (3) lit. a) coroborat cu art. 6 alin. (4) din Legea nr. 129/1992, cu privire la noutatea modelului parbrizului D. și la individualitatea acestuia, constatând că modelul protejat de A. este distructiv de noutate pentru modelul DM x și că lipsa individualității modelului parbrizului C. este dată de lipsa diferenței (din perspectiva unui utilizator avizat) dintre impresia globală (sub aspect vizual) asupra modelului DM x, față de impresia asupra modelului parbrizului protejat de A.

III. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului întrucât criticile invocate de reclamante nu se încadrează în motivele de casare prevăzute în art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a deciziei instanței de apel.

Recurentele-reclamante A. și B. S.A. au depus răspuns la întâmpinările formulate, solicitând respingerea apărărilor intimaților și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

IV. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 29 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la data de 14 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește critica referitoare la neaplicarea sancțiunii anulării apelului ca netimbrat, se constată că nu este fondată.

Art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru în cursul judecății, în condițiile stabilite de către judecător, atunci când taxă judiciară de timbru nu a fost achitată la depunerea cererii, fie că este vorba despre cererea de chemare în judecată, fie despre cererea de apel, sau a fost achitată parțial.

Pe acest temei, sancțiunea prevăzută de art. 197 C. proc. civ., respectiv anularea cererii pentru netimbrare sau timbrare insuficientă - dispoziții aplicabile și în apel, potrivit în art. 482 C. proc. civ. - este operantă doar dacă partea nu își îndeplinește obligația de a timbra cererea în cuantumul și în termenul stabilite de către instanță și de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

După cum rezultă din dosarul de apel, instanța a fixat în sarcina apelantei - pârâte obligația de plată a taxei judiciare de timbru aferente apelului în cuantum de 150 RON pe cale administrativă, prin aceeași rezoluție prin care a fost stabilit și primul termen de judecată în ședință publică, respectiv pentru data de 13.01.2021.

Cu toate acestea, la termenul de judecată din 13.01.2021 nu s-a purtat nicio discuție referitoare la taxa judiciară de timbru, deși ambele părți au fost prezente, fiind discutate cererile de probatorii formulate.

Abia la termenul de judecată următor, cel din 17.02.2022, instanța a pus din nou în vedere părții să achite taxa judiciară de timbru, pârâta conformându-se dispoziției instanței de apel, după cum s-a arătat chiar prin motivele de recurs.

Or, în condițiile în care taxa judiciară de timbru era achitată la momentul soluționării apelului, nu exista nicio rațiune pentru admiterea excepției netimbrării invocate de către intimatele - reclamante și pentru anularea apelului ca netimbrat.

Prin urmare, va fi respinsă critica recurentelor pe acest aspect.

Cât privește celelalte critici formulate, se reține că recurentele - reclamante le-au circumscris atât motivului de recurs prevăzut la pct. 6 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât și celui descris la pct. 8 al aceleiași norme, astfel încât urmează a se determina dacă decizia recurată cuprinde motivele de fapt presupuse de o corectă aplicare a legii.

În acest cadru, se reține că, în cauză, reclamantele au solicitat anularea înregistrării modelului industrial nr. x/31.10.2016, intitulat "parbriz", pentru lipsa noutății și a caracterului individual.

În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 129/1992, "(3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative. (4) Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea utilizator de orice desen ori model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate. (5) La evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului."

Pe acest temei, instanța de judecată urma a realiza examinarea comparativă a modelului înregistrat la nivel internațional de către reclamante (protejat și în România) cu modelul înregistrat ulterior de către pârâta C. S.A., pentru a stabili dacă acesta din urmă produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită de cea a modelului anterior.

Pentru a conchide în sensul că modelul de parbriz al pârâtei produce o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat, instanța de apel a stabilit că asemănările dintre modele privesc acele elemente ale desenului/modelului care sunt determinate exclusiv de funcția tehnică specifică produsului (forma exterioară de trapez isoscel, teșirea colțurilor), iar modelele diferă nu numai în privința unor detalii nesemnificative, ci și a altor detalii (pe care le-a enumerat în paragraful următor), care devin importante în condițiile în care gradul de libertate al autorului este restrâns doar la zona unor detalii și nu a aspectelor generale ale produsului, care sunt condiționate de funcția tehnică.

Din aceste argumente decisive ale deciziei, reiese, în primul rând, aprecierea existenței unui grad limitat de libertate al autorului modelului de parbriz, întrucât toate caracteristicile generale ale parbrizului sunt condiționate de funcția tehnică. Această apreciere a condus instanța de apel la concluzia impresiei globale diferite, deoarece elementele de diferențiere nu sunt supuse unei condiționări tehnice, chiar dacă sunt elemente de detaliu.

Recurentele au contestat aprecierea referitoare la gradul de libertate al autorului unui parbriz, susținând aplicarea greșită a prevederilor art. 8 alin. (1) raportat la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, arătând că principalele caracteristici ale oricărui parbriz sunt forma conturului exterior și raportul dimensional al laturilor, iar aceste caracteristici nu sunt impuse de caroseria autovehiculului.

Totodată, recurentele au reproșat instanței de apel și nerespectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 129/1992, inclusiv prin coroborare cu art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992, sub aspectul relevanței trăsăturilor caracteristice și a detaliilor nesemnificative în stabilirea impresiei vizuale globale produse de modelul contestat.

Criticile formulate sunt fondate.

După cum rezultă din art. 6 alin. (5) din Legea nr. 129/1992, citat anterior, la evaluarea caracterului individual al oricărui model trebuie să se ia în considerare gradul de libertate al autorului în elaborarea modelului. Acest criteriu este relevant, în mod indirect, și pentru evaluarea celeilalte condiții de registrabilitate contestate în cauză, respectiv noutatea, întrucât permite a se stabili dacă detaliile ce diferențiază două modele sunt sau nu sunt semnificative, așadar, dacă modelele sunt identice, în sensul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 129/1992.

"Gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau modelului" reprezintă o noțiune autonomă de drept al Uniunii Europene, ce are același conținut și aceeași semnificație atât în Directiva 98/71/CE privind protecția juridică a desenelor sau modelelor industriale, cât și în Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare. Din cerința unei aplicări uniforme a dreptului Uniunii rezultă că, în măsura în care o dispoziție a acestuia nu conține nicio trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce privește o anumită noțiune, aceasta din urmă trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă, care trebuie stabilită ținând seama nu numai de textul dispoziției în cauză, ci și de obiectivul urmărit de reglementarea din care face parte această dispoziție (hotărârea CJUE din data de 8.03.2018 pronunțată în cauza C-395/16 DOCERAM, pct. 20).

Prin urmare, în interpretarea și aplicarea legii naționale ce transpune directiva nu poate fi ignorată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, conturată în legătură cu normele ce conțin această noțiune.

Gradul de libertate al autorului în realizarea unui model industrial este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului. Aceste constrângeri conduc la normalizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor modele aplicate produsului avut în vedere (hotărârea Tribunalului din data de 18.03.2010 pronunțată în cauza T-9/07 Grupo Promer, pct. 67, menținută prin hotărârea Curții de Justiție din data de 20.10.2011 în cauza C-281/10). Cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai puțin diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a-i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită [hotărârea Tribunalului din data de 9.09.2011 pronunțată la 9.09.2011 în cauza T-11/08 Honda (Motor cu combustie internă), pct. 32-33; hotărârea Tribunalului din data de 21.11.2013 pronunțată în cauza T-337/12 El Hogar Perfecto del Siglo XXI, pct. 32-33].

În acest context, se observă o abordare corectă de către instanța de apel a cerinței gradului de libertate al autorului în elaborarea modelului unui parbriz, în condițiile în care s-a urmărit identificarea caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului, ce nu ar trebui să aibă o pondere semnificativă în impresia vizuală globală, din moment ce utilizatorul avizat al produsului se așteaptă să le regăsească în orice model de parbriz.

Cu toate acestea, concluzia incidenței art. 8 alin. (1) din lege, la care instanța de apel a ajuns pe baza premisei corecte este una nelegală, în măsura în care, pe de o parte, este nemotivată, iar, pe de altă parte, lipsește de efecte juridice înregistrarea modelului pe care reclamantele și-au fundamentat pretențiile din cauză.

Astfel, constatarea potrivit căreia toate asemănările dintre modelele comparate constau în caracteristici generale ale unui parbriz, iar toate acestea sunt condiționate de funcția tehnică, echivalează cu a se constata existența unui tip de parbriz standard, ce conține numai caracteristici comune oricărui asemenea produs. Întrucât, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 - citat și în decizia recurată -, un model care este determinat exclusiv de o funcție tehnică nu poate fi înregistrat, ar însemna ca un model de parbriz să nu poată fi înregistrat în absența altor elemente decât cele referitoare la aspectele generale ale produsului.

O asemenea apreciere este de natură să invalideze înregistrarea modelului reclamantelor, cât timp instanța de apel a regăsit doar aspecte generale ale produsului, fără a constata prezența unor detalii precum cele indicate în legătură cu modelul pârâtei, constând în parasolar sau banda verticală pentru localizarea suportului oglinzii retrovizoare. Or, această consecință nu poate fi acceptată, din moment ce un model înregistrat beneficiază de prezumția de validitate până la anularea înregistrării, iar în cauză instanța de judecată nu a fost învestită cu anularea înregistrării modelului reclamantelor.

Este adevărat că, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, sfera de protecție a unui model înregistrat se determină și în funcție de gradul de libertate al autorului în realizarea modelului, însă această analiză trebuie să se bazeze pe prezumția de validitate a unui model înregistrat, în condițiile în care dreptul exclusiv al titularului conferit de înregistrare, reglementat la art. 30, încetează doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 36 din lege, care includ anularea certificatului de înregistrare.

Mai mult decât atât, în absența descrierii funcției tehnice la care s-a raportat instanța de apel în aprecierile sale, nu rezultă din decizia recurată motivele pentru care detaliile modelului pârâtei, menționate anterior, nu ar fi considerate, la rândul lor, elemente tehnice, față de caracterul lor funcțional. Într-o atare situație, coroborat și cu aprecierea conform căreia toate asemănările dintre modelele comparate sunt condiționate de funcția tehnică, modelul pârâtei ar fi determinat exclusiv de o asemenea funcție. În aceste condiții, ar fi trebuit să se anuleze înregistrarea modelului C. S.A., pe temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Din cele ce preced rezultă și faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt presupuse de aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din lege, considerate ca fiind incidente în cauză, nefiind expusă cu claritate situația de fapt referitoare la caracteristicile impuse de funcția tehnică. Instanța de apel nu a arătat în ce constă funcția tehnică la care se raportează analiza sa și nici nu a motivat aprecierea vizând condiționarea de funcția tehnică a aspectelor generale ale produsului, asemănătoare în cazul ambelor modele comparate.

Această motivare s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât prima instanță a considerat că, deși gradul de libertate al autorului este relativ restrâns din cauza unor cerințe de ordin practic, nu există nicio constrângere de ordin tehnic care să justifice alegerea de către pârâtă a unor detalii ce conturează un aspect estetic exterior identic celui al modelului reclamantelor, cu trăsături caracteristice care diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative.

Invalidarea drastică a aprecierii primei instanțe ar fi trebuit însoțită de considerentele pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia că toate caracteristicile ce se regăsesc în ambele modele de parbriz comparate sunt afectate de constrângeri de natură tehnică.

În același timp, analiza întemeiată pe art. 8 alin. (1) din lege, a cărui incidență a fost constatată prin decizia de apel, nu poate ignora criteriile de determinare a caracteristicilor aspectului unui produs care sunt impuse exclusiv de funcția sa tehnică, regăsite în jurisprudența CJUE, respectiv în hotărârea Curții din data de 8.03.2018 pronunțată în cauza C-395/16 DOCERAM în interpretarea normei echivalente din Regulamentul privind desenele sau modelele industriale comunitare, dat fiind că este vorba din nou despre o noțiune autonomă a dreptului Uniunii (pct. 20 și 21 din hotărâre).

Astfel, Curtea a statuat că "pentru a se aprecia dacă unele caracteristici ale aspectului unui produs sunt impuse exclusiv de funcția tehnică a acestuia, trebuie stabilit că această funcție tehnică este singurul factor care a determinat aceste caracteristici (…), sens în care "instanța națională trebuie să țină seama de toate circumstanțele obiective relevante ale fiecărei spețe".

În considerentele deciziei, Curtea a arătat că această din urmă apreciere trebuie efectuată în special în raport cu desenul sau modelul industrial în cauză, cu circumstanțele obiective care reflectă motivele ce au determinat alegerea caracteristicilor aspectului produsului vizat, cu informațiile referitoare la utilizarea sa sau cu existența unor desene sau modele industriale alternative care permit îndeplinirea aceleiași funcții tehnice, cu condiția ca aceste circumstanțe, aceste informații sau această existență să fie susținute de elemente de probă fiabile" (pct. 37).

Întrucât decizia recurată nu conține, pe de o parte, considerentele pentru care au fost înlăturate din analiza impresiei vizuale globale toate trăsăturile caracteristice prezente în ambele modele, iar pe de altă parte, o analiză din perspectiva art. 8 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 pe baza criteriilor desprinse din jurisprudența CJUE, Înalta Curte constată că decizia nu este motivată în mod corespunzător, în fapt și în drept, în raport de exigențele presupuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În consecință, recursul va fi admis, dispunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, în cadrul analizei sus - menționate, instanța de apel va avea în vedere și desenele/modelele indicate de către reclamante în cererea de recurs (din care ar rezulta, potrivit reclamantelor, că există mai multe tipuri de parbriz, care nu au numai forma de trapez isoscel și diferă atât prin forma conturului exterior, cât și prin raportul dimensional al laturilor), stabilind, în prealabil, dacă este vorba despre modele alternative, în sensul celor statuate de CJUE în cauza C-395/16.

În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată, referitoare la nerespectarea prevederilor art. 6 și art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992, Înalta Curte reține, din considerentele deciziei recurate, că motivul pentru care instanța de apel a apreciat că diferențele dintre modelele comparate nu constituie "detalii nesemnificative" în sensul art. 2 lit. f) din Legea nr. 129/1992 este acela al condiționării de funcția tehnică a aspectelor generale ale produsului.

Întrucât prin prezenta decizie a fost admis motivul de recurs ce viza acest din urmă aspect, urmează ca, în rejudecare, să se reaprecieze motivat și chestiunea detaliilor nesemnificative, verificându-se legalitatea și temeinicia aprecierii primei instanțe conform căreia modelele diferă numai în ceea ce privește detaliile nesemnificative, în absența oricărei constrângeri de ordin tehnic la nivelul trăsăturilor caracteristice ale modelelor.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și va dispune, pe temeiul art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A. și B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 344A din 04 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2022.