ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 243/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 28.04.2017, sub nr. dosar x/2017, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a chemat în judecată pârâta A., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 608 lit. h) din C. proc. civ. desființarea Deciziei privind jurisdicția și suspendarea executării sentinței parțiale pronunțate în dosarul nr. x/2015 de către ICC până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă

Prin încheierea nr. 22F din 07 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Instanța a reținut că reclamanta CNAIR S.A., în calitate de beneficiar și autoritate publică contractantă a încheiat la data de 20.05.2011 cu pârâta A., în calitate de executant, un contract de achiziții publice cu nr. x pentru proiectarea și execuția Autostrăzii Lugoj - Deva lot x, contract ce a avut la bază Condițiile generale contractuale pentru echipamente și construcții inclusiv proiectarea FIDIC, modificate prin Condițiile speciale de contract și anexa la ofertă și că la data de 15.09.2015 pârâta a înregistrat la secretariatul ICC Paris o cerere de arbitraj în contradictoriu cu CNAIR S.A., soluționată parțial prin decizia arbitrală din data de 23.03.2017, contestată ca nelegală și netemeinică prin prezenta acțiune în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractele de achiziții publice sunt asimilate actelor administrative .

Având în vedere că litigiul izvorăște din executarea contractului de achiziții publice mai sus identificat, iar acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o acțiune de sine stătătoare, aplicabilă speței fiind legea nr. 101/2016, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (1) și art. 68 și 69 din acest act normativ, prima instanță învestită a apreciat că secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București aparține competența de soluționare a prezentei acțiuni în anulare.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată la data de 21 noiembrie 2017 în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anularea sentinței arbitrale în favoarea secției a VI-a civilă a Curții de Apel București.

Instanța a apreciat că raportul juridic dedus judecății reprezintă un litigiu dintre profesioniști, nefiind unul specific, de achiziții publice, reglementat de O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii .

Astfel, la data încheierii contractului în litigiu, respectiv cel cu nr. x/20.05.2011, era în vigoare următoarea formă a art. 286 "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Întrucât calificarea naturii contractului a fost stabilită de legiuitor la momentul încheierii acestuia, atribuind secției comerciale competența de soluționare a litigiilor de țin de executarea acestuia, Curtea a constatat că excepția necompetenței funcționale este întemeiată.

Tocmai această calificare a contractului ca fiind unul între profesioniști a permis inserarea unei clauze compromisorii, care este interzisă în contractele de natură administrativă.

Pentru argumentele de mai sus, nefiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, ci fiind un raport juridic între profesioniști, competența de soluționare a prezentei acțiuni în anulare aparține secției civile a Curții de Apel București.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 alin. (1) și art. 136 din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii constă în anularea sentinței arbitrale parțiale din 23.03.2017 pronunțată de Curtea Internațională de Arbitraj Camera Internațională de Comerț în dosarul nr. x/2015 privind pe Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și pe A..

Prin hotărârea parțială pronunțată în dosarul nr. x/2015, considerată a fi nelegală, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze diferendul dintre cele două părți este ICC - International Court of Arbitration Paris și totodată, reclamanta CNAIR S.A. a fost obligată să plătească pârâtei A. suma de 83.158.980,82 RON cuprinsă în Decizia nr. 1/07.04.2014, Decizia nr. 3/23.01.2015 și Decizia nr. 4/18.05.2015 emise de CAD (Comisa de Adjudecare a Disputelor).

Acțiunea arbitrală, înregistrată la secretariatul ICC Paris în data de 15.09.2015, are ca obiect pretenții, rezultate din executarea Contractului nr. x/28516 încheiat între părți la 20.05.2011 pentru proiectarea și execuția Autostrăzii Lugoj-Deva lot 3:43+855 km - 66+965 km.

Contractul nr. x/28516 este un contract de achiziție publică, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, lucrările fiind finanțate din fonduri publice.

Contractul de execuție analizat este asimilat unui act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect executarea unor lucrări în condițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

Totodată, la data sesizării instanței arbitrale - 15.09.2015 - erau în vigoare dispozițiile cu caracter special care guvernează materia achizițiilor publice - O.U.G. nr. 34/2006, iar potrivit art. 286 alin. (1) din acest act normativ "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

Prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data încheierii acordului contractual, nu schimbă natura juridică a contractului de achiziție publică, calificare ce rezultă inclusiv din conținutul acestuia, ci stabileau competența de soluționare a litigiilor în legătură cu aceste contracte administrative.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că secția de contencios administrativ și fiscal a instanței este competentă a soluționa prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și pe pârâta A.., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2018.