ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
06.10.2022
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 629 din data de 10.06.2021, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În baza art. 270 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (1), (2), (3) și 4 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.500 RON, reprezentând 250 zile amendă penală, în valoare de 30 RON/zi amendă, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire (fapta din 14.01.2019).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (fapta din 09.01.2019).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse stabilite prin sentință și a fost aplicată inculpatului pedeapsa închisorii de 3 ani, la care s-a adăugat, în întregime, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.500 RON, reprezentând 250 zile amendă penală, în valoare de 30 RON/zi amendă.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1) C. pen., respectiv asupra faptului că sustragerea cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În baza art. 91 C. pen., Deciziei ÎCCJ (Complet RIL) nr. 4/2020, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în Direcția de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanța sau Primăria mun. Medgidia prin Serviciul Monitorizare Servicii Publice și Direcția de Gestionare a Domeniului Public și Privat Medgidia, pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 15.01.2019 până la data de 13.02.2019, inclusiv.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (fapta din 09.01.2019).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în Direcția de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanța sau Primăria mun. Medgidia prin Serviciul Monitorizare Servicii Publice și Direcția de Gestionare a Domeniului Public și Privat Medgidia, pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat (fapta din 09.01.2019).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în Direcția de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanța sau Primăria mun. Medgidia prin Serviciul Monitorizare Servicii Publice și Direcția de Gestionare a Domeniului Public și Privat Medgidia, pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a autoturismului, aflat în custodia IPJ Constanța, și a bunurilor introduse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul SRPT Constanța, în baza dovezii cu seria x nr. x/07.02.2019.

În baza art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile civile formulate în cauză de persoana vătămată SC D. SA

Împotriva Sentinței penale nr. 629 din data de 10.06.2021, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2019, au declarat apel inculpații A., B., C., și alții.

Prin Decizia penală nr. 303/P din 29.03.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie, în baza art. 386 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile apelanților inculpați A., B., C., și alții, de schimbare a încadrărilor juridice ale faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 32 C. pen., privind tentativa.

În baza art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate, printre alții, de apelanții inculpați A., B. și C. împotriva Sentinței penale nr. 629 din data de 10.06.2021, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 05.05.2022, au declarat recurs în casație inculpații A., C. și B., prin avocat E.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpații A., C. și B., prin avocat E., invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., au arătat că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt prevăzute de legea penală, neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza. I. C. proc. pen. în referire la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (3) lit. a) C. pen. (fapta 09-01-2019).

În acest sens, au arătat că trebuie avut în vedere procesul-verbal din data de 10.01.2019, din care rezultă că flagrantul nu a fost realizat. A precizat că la acea dată agenții de poliție i-ar fi surprins pe numiții F., A. și B., care se aflau pe vagoanele trenului încărcat cu motorină, ce plecase din stația Nazarcea, aceștia având asupra lor mai multe bidoane de plastic, fugind în momentul somării agenților de politie.

De asemenea, prin adresa părții civile, fila x din vol. 1 u.p., s-a arătat că pentru fapta din 09.01.2019 nu s-a înregistrat vreo pagubă.

În acest context, este evident, în opinia apărării, că acțiunea de furt nu s-a produs, fiind întreruptă de agenții de poliție în raport cu lipsa prejudiciului.

Au arătat că, pentru a subzista infracțiunea de furt calificat, trebuia să se probeze cu certitudine scoaterea benzinei din posesia persoanei vătămate de către inculpați și trecerea acesteia în posesia lor, aspect ce nu poate fi probat, sub nicio formă, având în vedere că inculpații nu au fost prinși în flagrant în momentul sustragerii benzinei, nu există martori în acest sens, iar inculpații au negat acest aspect, convorbirile telefonice fiind neclare, și, totodată, subliniind că nu există prejudiciu.

Prin încheierea din data de 23 iunie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 303/P din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2019.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B. și C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speță, inculpații A., B. și C. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Criticile formulate de recurenți, în sensul că fapta reținută în sarcina lor nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (3) lit. a) C. pen., este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, recurenții inculpați au formulat critici subsumate, în esență, neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (3) lit. a) C. pen. din perspectiva elementului material, a laturii obiectivă, în sensul că, în raport de ansamblul probatoriu administrat în cauză nu rezultă că s-a realizat scoaterea benzinei din posesia persoanei vătămate de către inculpați și trecerea acesteia în posesia lor, având în vedere că inculpații nu au fost prinși în flagrant în momentul sustragerii benzinei, nu există martori, iar inculpații au negat acest aspect.

În acest context, Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpați, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpaților, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Analiza motivelor de recurs în casație nu vizează practic raportarea situației de fapt reținută la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal fapta de de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (3) lit. a) C. pen., ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare și valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Așadar, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanța de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracțiunea reținută în sarcina inculpaților și, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurenților inculpați sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 303/P din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 303/P din 29 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă