ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1422/07.05.2021 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 231 alin. (2) C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., prin împăcarea părților (persoană vătămată B.).

În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (persoană vătămată C.).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 h din 31.12.2020.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin ordonanța din data de 31.12.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., pe timpul cât se află pe control judiciar s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș - Serviciul Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu depășească limita teritorială a județului Maramureș, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a luat act că persoanele vătămate B. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1331 din 04.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1422/07.05.2021 a Judecătoriei Baia Mare.

Potrivit art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore din data de 31.12.2020.

Împotriva Deciziei penale nr. 1331 din 04.11.2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație, în termenul legal.

Prin cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație și stabilirea unei pedepse între limite legale.

În motivele scrise, a susținut că, în contextul în care a executat în condiții necorespunzătoare de detenție perioada cuprinsă între data de 24 iulie 2012- 03.06.2015, mai exact a executat un număr de 1044 de zile în condiții necorespunzătoare de detenție, având în vedere dispozițiile art. 551 din Legea nr. 169 din 14 iulie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la fiecare perioadă de 30 de zile de detenție executate în condiții necorespunzătoare, se consideră executate suplimentar un număr de 6 zile, prin efectul legii. Prin urmare, a dobândit astfel un plus la pedeapsa executată în cuantum de 212 zile, adică 7 luni și 2 zile.

Astfel, a solicitat să se constate că, prin Decizia penală nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova și s-a stabilit că, în interpretarea art. 43 alin. (1) și (5) din C. pen., pentru pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei, prin pedeapsă executată sau considerată ca executată se are în vedere pedeapsa recalculată urmare a aplicării art. 551 din Legea 254/2013.

Având în vedere Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, făcând o aplicare mutatis mutandis a prevederilor acestei decizii la situația persoanelor care au executat în totalitate pedeapsa aplicată, însă nu au beneficiat de aplicarea prevederilor art. 551 din Legea 254/2013, a apreciat că în cazul acestora, zilele considerate ca executate în virtutea Legii nr. 254/2013, trebuie să fie luate în calcul la calcularea termenului de reabilitare, sens în care, în prezenta cauză termenul de reabilitare a devenit mai scurt cu 7 luni și 2 zile, astfel încât în mod greșit s-a majorat cu o jumătate limita pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pedeapsa aplicată fiind astfel nelegală.

În ceea ce privește termenul de reabilitare, s-a solicitat să se remarce faptul că acesta s-a împlinit la data de 03.12.2018, astfel încât această infracțiune nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, nici în raport de prezenta faptă și nici în raport de infracțiunea de fals în declarații, pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 236/22.01.2020, pronunțată în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Baia Mare, sens în care prezenta faptă se află în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 44 alin. (1) C. pen., în raport de pedeapsa amenzii în cuantum de 5400 RON, astfel că este ilegală majorarea limitei de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (5) C. pen.. Având în vedere aceste considerente, este posibilă suspendarea executării pedepsei principale în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen.

S-a apreciat că, dată fiind încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, și anume tentativă la infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la prevederile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., dar și de dispozițiile vizând judecata în procedură abreviată, limita pedepsei ar fi trebuit să fie cuprinsă între 4 luni și 1 an și 8 luni închisoare, majorarea limitei de pedeapsă cu o jumătate fiind nelegală, deoarece în speță au fost reținute în mod greșit condițiile de existență ale recidivei postexecutorii. Astfel că menținerea pedepsei de 1 an închisoare de către instanța de apel, chiar dacă nu depășește limita maximă, este nelegală, având în vedere și aspectul că inculpatul A. este singurul participant procesual care a formulat apel, astfel încât în propria cale de atac nu îi putea fi agravată pedeapsa, iar potrivit principiului non reformatio in pejus, instanța de apel, în propria cale de atac a inculpatului, trebuia să mențină modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel încât, chiar dacă nu s-ar fi admis apelul decât pe raționamentul greșitei rețineri a stării de recidivă postexecutorie, pedeapsa ar fi trebuit să fie tot una individualizată la minim, însă ușor spre mediu, nici într-un caz spre maxim, cum este în cazul de fată.

A arătat că principiul non reformatio in pejus interzice crearea unei situații mai grele pentru cel care a declarat apel, în conformitate cu prevederile art. 418 C. proc. pen.. Or, o situație mai grea poate fi rezultată din modificarea limitelor sau a condițiilor individualizării judiciare ori, asemenea prezentei spețe, prin reținerea nelegală a unei stări de agravare a pedepsei.

În baza art. 441 C. proc. pen., a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii Curții de Apel Cluj, în totalitate, iar în baza art. 441 alin. (2) să se aplice una dintre măsurile prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 26 ianuarie 2022.

Prin încheierea din data de 26 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1331 din 04.11.2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

A respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

La termenul din data de 09 martie 2022, au avut loc dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greșita individualizare a pedepsei sau a modalității de executare.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că acest caz de casare este incident nu doar în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci, printre altele, constituie temei și pentru cenzurarea legalității hotărârii definitive sub aspectul conformității acesteia cu dispozițiile relative la regimul sancționator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale și al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii. (Decizia nr. 522/RC/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro)

Astfel, problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac.

În consecință, încălcarea condițiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Inculpatul A., în motivarea recursului în casație declarat, a arătat că instanța i-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile recidivei postexecutorii, fiind împlinit termenul de reabilitare. În acest sens, inculpatul a invocat faptul că a executat 1044 zile în condiții necorespunzătoare, iar potrivit Deciziei penale nr. 15/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la calculul recidivei se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013. Or, ca urmare a recalculării pedepsei, s-ar fi împlinit termenul de reabilitare la data de 03.12.2018, motiv pentru care, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite condițiile recidivei postexecutorii.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile inculpatului, pedeapsa stabilită de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel fiind în limitele prevăzute de lege.

Se observă că ambele instanțe au reținut în mod judicios starea de recidivă postexecutorie raportat la fișa de cazier judiciar a inculpatului și la dispozițiile art. 167 alin. (5) C. pen., potrivit cărora "în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse".

Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, la data de 03.06.2015, acesta a fost liberat la termen din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, prin Sentința penală nr. 2004/14.09.2012 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1495/R din data de 26.10.2010 a Curții de Apel Cluj. De asemenea, prin Sentința penală nr. 236 din data de 22.01.2020 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 5400 RON pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.

Făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 167 alin. (5) C. pen., a rezultat că termenul de reabilitare este de 4 ani (raportat la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare) și curge de la data executării ultimei pedepse, care este cea a amenzii în cuantum de 5400 Iei, aplicată prin Sentința penală nr. 236 din data de 22.01.2020 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020. Prin urmare, raportat la data comiterii faptei ce formează obiectul prezentei cauze, respectiv 22.12.2020, rezultă cu evidență faptul că termenul de reabilitare nu s-a împlinit în cauză și că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă la furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.

În consecință, ar fi lipsit de relevanță dacă inculpatul ar fi câștigat sau nu anumite zile și dacă acestea ar fi fost sau nu deduse din pedeapsă, întrucât termenul de reabilitare oricum nu s-ar fi împlinit, chiar și prin luarea în considerare a acestor zile câștigate. Așadar, faptei comise de inculpat în stare de recidivă postexecutorie i-a fost aplicată o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, iar criticile inculpatului în sens contrar sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1331/A din data de 04 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1331/A din data de 04 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 martie 2022.

GGC - ED