ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4713/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 3810/27.05.2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Județean Ilfov prin Președinte, privind obligarea pârâților la încheierea protocolului de colaborare pentru stabilirea numărului de autovehicule taxi ce pot desfășura activitatea de taximetrie pe teritoriul Municipiului București, astfel cum prevăd dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 168/2010.

Prin Decizia civilă nr. 542 din 29 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentului - reclamant de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată; a respins recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 3810 din data de 27.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații - pârâți Consiliul General al Municipiului București prin Primar General/Președinte Consiliu și Consiliul Județean Ilfov prin Președinte (UAT Județul Ilfov), ca nefondat.

Împotriva Deciziei civile nr. 542 din 29 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs recurentul - reclamant A., criticând soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, precizând că motivarea recursului se poate face după comunicarea hotărârii.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către recurentul - reclamant A., Înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține niciun fel de critici cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (2) - (4) din Legea nr. 38/2003 și a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

De altfel, prin cererea de recurs a arătat doar faptul că cererea de recurs poate fi motivată după comunicarea hotărârii atacate, dar, ulterior, recurentul-reclamant nu a motivat cererea.

Astfel fiind, recurentul-reclamant nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute de către prima instanță în considerentele deciziei recurate și nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluția primei instanțe cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale este greșită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 542 din 29 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 542 din 29 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 octombrie 2021.

GGC - NN