ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3721/2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.08.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 16011/19.07.2018 emise de pârâtă.

1.2. Prin Sentința civilă nr. 125 din 16 ianuarie 2019, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

A susținut recurentul-reclamant că instanța a interpretat greșit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 213/2015.

Astfel, acest articol nu poate fi interpretat altfel decât că, în situația în care nu se pot depune documentele justificative nici în copie legalizată și nici în copie simplă, se poate da o declarație pe proprie răspundere în susținerea documentelor justificative lipsă.

Formularea textului este clară, în cazul imposibilității de prezentare a documentelor justificative în copie legalizată putându-se prezenta fie copii ale acestora, fie o declarație pe proprie răspundere. Îndeplinirea oricărei forme prevăzute de lege duce la concluzia îndeplinirii obligației.

În cauză, odată cu cererea de plată, care a fost inițial formulată de unitatea reparatoare a autoturismului și apoi însușită de recurent, au fost depuse înscrisurile doveditoare deținute de el. În plus, a menționat faptul că nu deține facturile lipsă, nici în original și nici în copie.

Prin notele scrise depuse la dosar, recurentul a precizat că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

3.1. Nu se poate constata interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește hotărârea atacată sub aspectul obligației reclamantului de completa dosarul de daună.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților,

"Art. 14. - (1) În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor și se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

(3) În cazul imposibilității de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declarație pe propria răspundere, în sensul susținerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilității depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificate cu evidențele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

(4) În cerere se vor menționa, în principal, următoarele elemente: natura creanței, momentul nașterii sale și cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanție reală în ceea ce privește creanța, precum și care sunt bunurile acoperite de asigurare.

(5) Cererea, precum și actele și informațiile solicitate potrivit alin. (2) - (4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulație internațională, acestea se depun însoțite de traducerea autorizată conform legii."

De asemenea, conform art. 16 din aceeași lege,

"Art. 16. - În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia."

3.2. Nu pot fi reținute alegațiile recurentului-reclamant în sensul că, în cazul în care nu poate depune documentele, ar fi suficientă doar o declarație pe proprie răspundere. Interpretarea dată textului legal de către recurentul nu poate fi primită, pentru că declarația pe proprie răspundere a creditorului de asigurare se depune în cazul imposibilității de prezentare a înscrisurilor justificative în formă legalizată, precizându-se motivul imposibilității lor în copie legalizată.

Conform art. 14 alin. (2) și (3) anterior citat, documentele justificative, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate, era necesar a fi anexate cererii-tip de plată, urmând ca aceste documente să fie verificate cu evidențele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

Prin decizia de respingere a cererii de plată, nu s-a contestat calitatea recurentului de creditor de asigurare, însă în dosarul de daună nu a fost depus niciun document justificativ care să permită Fondului de Garantare a Asiguraților să verifice veridicitatea cheltuielilor efectuate, în raport cu declarația pe proprie răspundere.

Prin urmare, persoana care pretinde un drept de creanță are obligația de a depune înscrisuri justificative odată cu cererea-tip de plată, aceste înscrisuri urmând a fi verificate cu cele aflate în evidențele Fondului.

Or, în cauză, la dosarul format pentru soluționarea cererii de plată, nu a fost depus niciun document justificativ pentru suma de 2.989,69 RON, respinsă la plată prin decizia contestată, Fondul de Garantare a Asiguraților neputând face nicio verificare a veridicității acestor cheltuieli.

Comisia specială din cadrul FGA, în vederea soluționării cererii de plată, a apreciat necesar a fi completată documentația depusă de recurentul-reclamant, solicitându-i, prin Notificarea nr. x/26.04.2018, să depună documente justificative (factura fiscală și devizul aferent acesteia emise de SC B. SRL).

Art. 16 din Legea nr. 213/2015 prevede că informațiile solicitate se transmit comisiei în cel mult 10 zile de la data primirii solicitării, sub sancțiunea respingerii cererii.

Or, aspect necontestat, recurentul-reclamant nu a dat curs solicitării de completare a documentației anexate cererii-tip de plată, ci s-a rezumat la a depune doar o declarație pe proprie răspundere. Însă, contrar susținerilor recurentului, simpla declarație pe proprie răspundere nu este suficientă pentru dovedirea reparațiilor efectuate autoturismului.

Astfel, în mod legal, prima instanță a constatat că dosarul de daună nu a fost complet, confirmând, sub acest aspect, legalitatea Deciziei nr. 16011/19.07.2018 de respingere parțială a cererii de plată formulate de recurenta-reclamantă.

3.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 125 din 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - OB