ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.11.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 773 din 1 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului, în sensul că a fost constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul A., solicitând admiterea recursului. În motivarea recursului a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și nu s-a avut în vedere de către instanță faptul că activitatea sa nu a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale. Activitatea exercitată a fost exclusiv o activitate profesională, desfășurată la locul de muncă în legătură cu drepturile și obligațiile profesionale. A menționat că acele declarații pe care le-a făcut au fost declarații forțate, fiind incidentă teza a II-a, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 potrivit căreia nu este colaborator al Securității cel care face declarații forțat de împrejurare, că este persecutat pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat, judecat sau condamnat. În concluzie, a arătat că activitatea pe care a desfășurat-o, în perioada de referință, nu poate fi calificată ca o activitate de îngrădire sau suprimare a drepturilor și libertăților cetățenilor. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. 1.

Alte aspecte procesuale Asupra excepției nulității recursului, instanța de control judiciar s-a pronunțat în ședință publică, respingând-o ca neîntemeiată, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, întrucât criticile dezvoltate prin declarația de recurs pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A.. Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că activitatea desfășurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât activitatea sa nu a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, fiind exclusiv o activitate profesională, precum și faptul că declarațiile au fost date forțat. Criticile formulate de recurentul-pârât nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care reține corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei de către instanța de fond. Analizând înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că informațiile furnizate de recurentul-pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." Înalta Curte constată că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile. Instanța de control judiciar reține, că prima condiție, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, având în vedere conținutul informării semnate olograf de pârât cu numele real, referitoare la manifestările religioase ale unui consătean: "... sub masca preocupărilor sale religioase face unele trimiteri și la politica statului în domeniul religiei arătând că ar fi bine dacă s-ar lăsa mai multă libertate de credință". Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în jurisprudența sa constantă în această materie, că informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, în condițiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al Securității. Reține instanța de control judiciar că este îndeplinită în speță și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanei vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale și a vizat această consecință. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte observă că informațiile furnizate organelor de securitate au fost valorificate procedându-se la atenționarea persoanei în cauză după verificarea aspectelor semnalate prin intermediul altor informatori, acțiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului, respectiv a dreptului la libertatea conștiinței și a religiei prevăzut de art. 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice În ceea ce privește apărările invocate în subsidiar de către recurentul-pârât, în sensul că declarațiile pe care le-a făcut au fost declarații forțate, Înalta Curte reține că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situații de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securității, una când persoana a furnizat informațiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal și cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informațiile nu împlinise 16 ani. Nici una din aceste două situații nu a putut fi reținută în speță. De asemenea, nu au suport în conținutul textului prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nici argumentele recurentului - pârât prin care acesta califică activitatea desfășurată ca fiind exclusiv profesională, desfășurată la locul de muncă, în legătură cu drepturile și obligațiile profesionale. În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.