ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3547/2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1364 din 05 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 196 din 09 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și a aplicat reprezentantului contestatoarei S.C. A. S.R.L., domnul B., amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

La data de 12 august 2020 petentul B. a formulat cerere prin care a solicitat reexaminarea amenzii judiciare aplicată prin Decizia nr. 1364 din 05 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul B., privind reexaminarea amenzii judiciare aplicată prin Decizia nr. 1364 din 05 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare petentul B., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1), alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Se arată că AJFP Olt nu are calitate în cadrul cererii de reexaminare. Cererea de reexaminare a fost corect întemeiată în drept și în fapt și se impunea să fie admisă, iar nu respinsă fără să e pronunțe asupra susținerilor din cerere.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.

În susținerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, intimata a arătat că prezenta contestație în anulare este formulată împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și având în vedere că această încheiere nu poate fi supusă niciunei căi de atac, nu poate forma obiect al contestației în anulare.

În cauză, s-a derulat procedura de regularizare a contestației în anulare și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 503- 508, C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ.

5.1. Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, conform art. 248 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 din același Cod, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (1) și (3) C. proc. civ.: (1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive.

În raport de aceste dispoziții, se constată că prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul B., privind reexaminarea amenzii judiciare aplicată prin Decizia nr. 1364 din 05 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, iar această încheiere nu a fost supusă analizei într-o altă contestație în anulare.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția de inadmisibilitate.

5.2. Cu privire la fondul contestației în anulare, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Potrivit textului invocat, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Astfel, acest motiv de contestație în anulare se referă la săvârșirea unei erori materiale, în sensul de greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, cum ar fi: respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidentele procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea recurată și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

În soluționarea contestației în anulare întemeiată pe acest motiv, instanța trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii care se atacă.

Or, ceea ce se invocă de către contestator prin cererea dedusă judecății este netemeinicia soluției de respingere a cererii de reexaminare a amenzii judiciare aplicată prin Decizia nr. 1364 din data de 05.03.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, situație ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., aceasta nefiind o eroare materială în sensul avut în vedere de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus menționate.

Contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri judecătorești definitive, chiar și greșită, întrucât instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege pentru care poate fi promovată această cale extraordinară de atac, neputând să examineze justețea soluției pronunțate.

Or, față de aspectele invocate de contestator prin cererea formulată, instanța ar trebui ca, pentru verificarea acestora, să repună în discuție situația de fapt pentru care s-a dispus măsura amenzii, lucru nepermis de dispozițiile legale care reglementează contestația în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de inadmisibilitate.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.

GGC - BR