ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3958/2022

Ședința din camera de consiliu de la 15 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 19.08.2021, pe rolul Judecătoriei Constanța, sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, contestație la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.07.2021comunicate la 28.07.2021, contestație la executare silită și contestație împotriva Procesului-verbal nr. x/30.06.2021 și, în subsidiar, eșalonarea plății echivalent cu venitul real.

Prin sentința civilă nr. 13677 din 8 decembrie 2021, Judecătoria Constanța a admis excepțiile necompetenței materiale și teritoriale în privința capetelor de cerere având ca obiect contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.07.2021emise de Direcția Generală Antifraudă 2 Constanța și contestație împotriva Procesului-verbal nr. x/30.06.2021 și a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

A disjuns capătul de cerere având ca obiect contestație la executare silită, formând dosarul nr. x/2021.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2022, la data de 27.01.2022.

Prin sentința civilă nr. 300 din 10 martie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său și faptul că domiciliul reclamantei este în Municipiul Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12.04.2022.

Prin sentința civilă nr. 759 din 25 mai 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

A apreciat instanța că, potrivit fișei de evidență aflate la dosarul Tribunalului Dolj, în perioada 19.01.2021-18.01.2022 (prelungită ulterior), reclamanta a avut reședința în Municipiul Craiova, astfel că, în raport cu data înregistrării cererii, 19.08.2021, Tribunalului Dolj îi revine competența teritorială de soluționare a cererii.

A reținut Tribunalul și Decizia nr. 1446/10.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și situația de fapt, aceea că reclamanta locuiește în Craiova din 2017 unde și-a stabilit în mod legal reședința, apreciind că interpretarea în sens contrar, prin raportare la domiciliul înscris în cartea de identitate și nu la reședința legală, ar lipsi de conținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și scopul pentru care a fost modificată legea.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Constanța a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

3.1. Asupra cauzei de față, se constată că aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.

Ordonanța de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români definește la art. 27 și art. 30 noțiunile de domiciliu, respectiv de reședință astfel:

"Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală iar Reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu".

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.

3.2. În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.

Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanță, în stabilirea instanței competente, faptul că reclamanta avea, la momentul formulării acțiunii, reședința stabilită într-o altă localitate decât cea de domiciliu, câtă vreme în actul de identitate avea domiciliul în Municipiul Constanța.

Este demn de subliniat, în ceea ce privește aspectul reținut de Tribunalul Constanța referitor la practica judiciară, că, prin Procesul-verbal al ședinței din 2 noiembrie 2020 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că "noțiunea de domiciliu, ca ca element de determinare a competenței instanțelor judecătorești, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate."

3.3. Temeiul legal al regulatorului de competență

Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și ANAF-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.