ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2022
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 138 din data de 21 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 27.05.2022, în Dosarul nr. x/2022 de către autoritățile judiciare din Cehia - Tribunalul Districtual din Praga, pe numele persoanei solicitate A.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Cehia, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.
S-a menținut măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 21.06.2022 și până la 20.07.2022 inclusiv.
S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate de la 02.06.2022 la zi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că autoritățile judiciare din Cehia au emis pe numele persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea unei infracțiuni de fraudă, inclusiv aceea care afectează interesele financiare ale Comunităților Europene în sensul Convenției din 26 iulie 1995 cu privire la protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzută de secțiunea 209 parag. 1), parag. 4), pct. a), parag. 5) pct. a) din C. pen. ceh.
Din descrierea faptelor a rezultat că în perioada 01.01.2019 și până în prezent, pe teritoriul Republicii Cehe, persoana solicitată, membră a unui grup infracțional organizat din ianuarie 2019 până în prezent, a făcut reclamă la vehicule din Germania pe diferite pagini de internet sub o identitate falsă, cu intenția de a sustrage bani de la diferiți oameni. Persoanele interesate să cumpere mașinile din anunțuri erau induse în eroare de o declarație falsă de livrare a vehiculului, apoi de probleme cu vama. Victimele au primit documente și fotografii false cu vehiculele și au trimis bani către conturi bancare deschise în Republica Cehă, dar altele și în afara țării. Până la sfârșitul lunii februarie 2022, autoritatea competentă a investigat 182 de cazuri, în care suma totală de pierderi se ridică la 32.000.000 CZK (1.293.360 euro), iar alți 10.000.000 CZK (404.175 euro) au încercat să-i sustragă de la victime.
Curtea a reținut că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare emis la data de 27 mai 2022 în Dosarul nr. x/2022 de către Tribunalul Districtual din Praga 10, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, respectiv fraudă în manieră continuă (înșelătorii) conform secțiunii 209 alin. (1), alin. (S) lit. a), alin. (5) lit. a) din Legea nr. 40/2009 din Culegerea de legi, C. pen., parțial completată, parțial în stadiul de tentativă conform secțiunii 21 alin. (1) din C. pen., sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului emitent pentru acest tip de fapte - 10 ani închisoare.
De asemenea, s-a reținut că persoana solicitată A., este persoana căutată de către autoritățile judiciare din Cehia pentru comiterea infracțiunilor indicate în mandatul european de arestare, iar aceasta, la interpelarea instanței a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la datele de identitate.
S-a constatat, totodată, că infracțiunile menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări.
Din examinarea actelor dosarului s-a reținut că nu este incidentă vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată care constituie motive de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.
Motivul de refuz al predării, invocat de persoana solicitată A., respectiv acela că are un copil minor în întreținere cu vârsta de 1 an și 9 luni și atât copilul, cât și soția sa au probleme de sănătate, iar dacă va fi predat autorităților judiciare cehe nu va putea ține legătura cu aceștia, s-a constatat că nu se regăsește printre motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 pentru a se putea respinge cererea de executare a mandatului european.
Curtea a reținut din adresa nr. x/2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea că persoana solicitată nu are calitatea de suspect sau inculpat în vreo cauză pentru a fi incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Totodată, împrejurarea că ar putea fi urmărit penal pentru aceeași faptă nu se regăsește printre motivele de refuz prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
S-a reținut că nu este întemeiată nici apărarea, în sensul că statul solicitant nu a oferit garanții că în ipoteza condamnării la o pedeapsă privativă de libertate persoana predată va fi transferată în România, deoarece art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd condiția ca predarea să se facă sub rezerva transferării persoanei solicitate în ipoteza menționată, fără a impune prezentarea unor garanții în acest sens de către statul solicitant.
Curtea a apreciat că măsura arestării preventive față de persoana solicitată se impune având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.
În susținerea contestației s-a arătat că există motive de neexecutare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare cehe întrucât față de persoana solicitată se derulează o procedură penală în România pentru aceleași fapte, în acest sens invocând dosarul de urmărire penală nr. x/2021 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, având în vedere mențiunile de la pagina 16 și 33 din ordonanța de continuare a urmăririi penale din data de 31.05.2022, de la pagina 35 din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 02.06.2022, de la pagina 14 și 37 din referatul cu propunerea de arestare preventivă din data de 03.06.2022, din încheierea penală nr. 32 din data de 03.06.2022 a Tribunalului Vâlcea. Totodată, contestatorul are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2010 aflat pe rolul DIICOT - Structura Centrală, aspect ce reiese din procesul-verbal din data de 16.07.2013 și din procesul-verbal din data de 17.07.2013.
S-a menționat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în sensul că persoana solicitată este cetățean român, are domiciliul pe teritoriul României, are un copil minor în întreținere și presupusele infracțiuni ce fac obiectul dosarului nr. x/2021 s-au săvârșit pe teritoriul României, persoanele vătămate fiind din Cehia. Contestatorul a arătat că în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prin similitudine între noțiunea de predare către un alt stat și cea de extrădare a unei persoane, dispozițiile privind extrădarea pasivă făcând referire și la predare.
Contestatorul a mai invocat limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în C. pen. din Cehia, care sunt mai mari decât limitele prevăzute pentru aceeași infracțiune în C. pen. român, respectiv până la 10 ani închisoare în cazul C. pen. din Cehia comparativ cu închisoarea de până la 5 ani prevăzută de C. pen. român.
Contestatorul a precizat că dosarul din Cehia este întocmit ulterior dosarului nr. x/2021 în care urmărirea penală in rem a început în anul 2018 și acordul de cooperare cu autoritățile din Cehia este încheiat ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale din dosarul aflat pe rolul DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea.
Totodată, s-a menționat că situația de o gravitate deosebită pentru persoana solicitată este vădită și dovedită prin înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că despărțirea de familie poate avea consecințe deosebite ținând cont că acesta este căsătorit, are un copil minor în întreținere care are probleme deosebite de sănătate, iar părinții contestatorului sunt persoane în vârstă și cu multiple afecțiuni medicale, făcând imposibilă menținerea legăturilor de familie.
Persoana solicitată a arătat că sunt aplicabile și dispozițiile art. 20 alin. (2) din același act normativ, în sensul că nu este dovedită îndeplinirea condiției ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă persoana predată să fie transferată în vederea executării pedepsei în România.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că la data de 27.05.2022 autoritățile judiciare din Cehia au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A. în dosarul de referință nr. x/2022.
Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare din Cehia pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârșirea unei infracțiuni de fraudă, inclusiv aceea care afectează interesele financiare ale Comunităților Europene în sensul Convenției din 26 iulie 1995 cu privire la protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăzută de secțiunea 209 parag. 1), parag. 4), pct. a), parag. 5) pct. a) din C. pen. ceh.
În fapt, autoritățile judiciare solicitante au reținut că în perioada 01.01.2019 și până în prezent, pe teritoriul Republicii Cehe, persoana solicitată, membră a unui grup infracțional organizat, a făcut reclamă la vehicule din Germania pe diferite pagini de internet sub o identitate falsă, cu intenția de a sustrage bani de la diferiți oameni. Persoanele interesate să cumpere mașinile din anunțuri erau induse în eroare de o declarație falsă de livrare a vehiculului, apoi de probleme cu vama. Victimele au primit documente și fotografii false cu vehiculele și au trimis bani către conturi bancare deschise în Republica Cehă, iar altele și în afara țării. Până la sfârșitul lunii februarie 2022, autoritatea competentă a investigat 182 de cazuri, în care suma totală de pierderi se ridică la 32.000.000 CZK (1.293.360 euro), iar alți 10.000.000 CZK (404.175 euro) au încercat să-i sustragă de la victime.
Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 11 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate, persoana solicitată având asigurată asistența juridică prin avocat ales.
Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Tribunalul Districtual din Praga, în dosarul de referință nr. x/2022, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.
Înalta Curte constată că faptele săvârșite sunt dintre cele care pot da naștere la predare, deoarece sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă cu închisoarea a cărei durată maximă este de 10 ani. Totodată, observă că, faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pct. 8, care dau loc la predare fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.
De altfel, faptele sunt incriminate și de legea penală română, circumscriindu-se infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., sancționată cu o pedeapsă de la unu la 5 ani închisoare și înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată potrivit căreia în cauză ar fi incident cazul de refuz al predării prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în sensul că acesta ar face obiectul unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare, Înalta Curte constată din înscrisurile depuse la dosar de către contestator, respectiv ordonanța de continuare a urmăririi penale din data de 31.05.2022, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 02.06.2022, referatul cu propunerea de arestare preventivă din data de 03.06.2022, încheierea penală nr. 32 din data de 03.06.2022 a Tribunalului Vâlcea, că în Dosarul nr. x/2021 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea persoana solicitată A. nu are calitatea de suspect sau inculpat, urmărirea penală desfășurându-se cu privire la alte persoane.
Potrivit art. 307 din C. proc. pen. "Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoștință, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens un proces-verbal." Prin urmare, actele întocmite în dosarul de urmărire penală nr. x/2021 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea sunt acte procesuale emise de procuror cu privire la alte persoane care au calitatea de suspect sau inculpat, persoana solicitată nefiind printre ele, în caz contrar în sarcina organelor de cercetare penală existând obligația de a-i aduce la cunoștință aceste aspecte și de a încheia un proces-verbal în acest sens. Or, dacă persoana solicitată ar fi dobândit calitatea de suspect în acest dosar de urmărire penală la care face referire, cu atât mai mult ar fi depus la dosarul prezentei cauze procesul-verbal întocmit potrivit art. 307 din C. proc. pen.
Contestatorul a invocat motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, acest motiv referindu-se la situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, ceea ce nu este cazul în speță, unde mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări de către autoritățile judiciare cehe pentru fraudă în manieră continuă (înșelătorii) conform secțiunii 209 alin. (1), alin. (S) lit. a), alin. (5) lit. a) din Legea nr. 40/2009 din Culegerea de legi, C. pen., parțial completată, parțial în stadiul de tentativă conform secțiunii 21 alin. (1) din C. pen.
Referitor la motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că faptele nu ar fi săvârșite în Cehia, în realitate, actele materiale reținute în sarcina contestatorului ar fi fost săvârșite în România, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că pentru buna desfășurare a cercetărilor în cauză și a judecății este necesară predarea acesteia către autoritățile judiciare din Cehia, deoarece activitatea infracțională a fost desfășurată pe teritoriul acestui stat, aspect ce rezultă din faptul că rezultatul, respectiv înșelarea persoanelor vătămate s-a produs pe teritoriul Cehiei.
Astfel, se constată că dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că instanța română poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, însă, situațiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult, întrucât prejudiciul reținut a fi fost produs se ridică la o sumă considerabilă, motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată nu este incident în cauză, iar aspectele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (că este cetățean român, are domiciliul pe teritoriul României, are un copil minor în întreținere cu probleme de sănătate, iar părinții sunt persoane în vârstă și cu multiple afecțiuni medicale, făcând imposibilă menținerea legăturilor de familie), nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de prevederile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
Susținerile contestatorului cum că i-ar fi aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) și art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată sunt neîntemeiate prin prisma faptului că acestea vizează o cu totul altă procedură, respectiv procedura extrădării pasive și nu pot fi aplicate în procedura de față care se referă la executarea de către autoritățile române a unui mandat european de arestare.
În concluzie, reținând în baza propriului examen și că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașteri și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 138 din data de 21 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 138 din data de 21 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iulie 2022.