ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 49 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, respingerea, ca nefondată, a opoziției la extrădare formulată de persoana extrădabilă A.

În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-au constatat îndeplinite condițiile extrădării persoanei extrădabile A., condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare prin Sentința penală nr. 563 AP-17 din 20.03.2018 a Tribunalului Suprem din Georgia, prin sentința 1-615 a Tribunalului din Batumi - Georgia și sentința 1/B-72-2017 a Curții de Apel din Kutaisi - Georgia, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2601,/2,/3 (a) și art. 2621,/11 și 2 (a) C. pen. din Georgia și incriminate de legea penală română ca infracțiuni de trafic de droguri, prevăzute de art. 2, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de extrădare a persoanei solicitate A.

În baza art. 56 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei extrădate A. către autoritățile judiciare din Georgia, cu respectarea regulii specialității predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menținut măsura arestării provizorii în vederea extrădării, cu începere de la data de 11.05.2022 și până la predarea persoanei extrădate A., conform art. 57.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Constanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune extrădarea, întrucât faptele ce motivează extrădarea sunt prevăzute de legea română ca infracțiuni de trafic și deținere de droguri, fiind pedepsite cu închisoarea de până la 12 ani și interzicerea unor drepturi, conform art. 2, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în cauză nu se reliefează motive opționale sau obligatorii de refuz al extrădării.

S-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean georgian, între cele două state fiind aplicabile dispozițiile Convenției Europene privind Extrădarea din 1957, că la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, iar extrădarea este cerută în scopul executării unei pedepse de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2601,/2,/3 (a) și art. 2621,/11, și 2 (a) din C. pen. din Georgia, ceea ce face ca exigențele art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, să fie îndeplinite.

De asemenea, Curtea a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din lege, iar aceste fapte, în raport de data comiterii lor - 2016 - nu sunt acoperite de prescripția generală sau specială și nici de amnistie sau grațiere, potrivit legislației din România și Georgia, în condițiile art. 33-35 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile aparțin infracțiunilor grave, potrivit art. 76 alin. (1) din C. pen. din Georgia, întrucât se pedepsesc cu privare de libertate de până la 12 ani ca pedeapsă maximă, ceea ce face ca termenul de executare a hotărârii de condamnare, care este de 15 ani, să nu se fi împlinit. De altfel, potrivit art. 76 alin. (2) din C. pen. din Georgia termenele de executare a hotărârii judecătorești sunt întrerupte în cazul în care o persoană se sustrage executării pedepsei.

Totodată, Curtea nu a identificat motive obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, potrivit art. 21 și art. 22 din lege, infracțiunea pentru care se solicită extrădarea nefiind de natură politică sau militară, iar în cauză nefiind identificate indicii de încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de CEDO sau un alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Deși persoana extrădabilă a susținut că este supusă persecuției datorită apartenenței sale la un partid politic și susținerii manifestate față de fostul președinte al Georgiei, Curtea a constatat că nu au fost depuse niciun fel de dovezi cu privire la faptul că soluția de condamnare ar fi fost pronunțată în baza acestor considerente sau că persoana a cărei extrădare se solicită ar fi pusă în pericol sau expusă la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul de origine în caz de predare.

Curtea a reținut că, din perspectiva condițiilor de detenție pe care Georgia le oferă, este relevant raportul din 2019 al Comitetului pentru prevenirea torturii, care arată că deținuții din penitenciarele georgiene nu suferă, în general, de nici una din problemele care ar echivala cu o încălcare a art. 3 din CEDO. De asemenea, Georgia nu se confruntă cu o problemă sistemică referitoare la respectarea obligațiilor din Convenție, cât privește protecția împotriva tratamentelor inumane conform art. 3 și asigurarea garanțiilor unui proces echitabil, această țară figurând, în perioada 2016 - 2019 printre primele 15 state împotriva cărora s-au formulat cele mai puține plângeri.

Curtea a reținut că nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi penale sau a condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea și nici asupra oportunității extrădării, conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2002 republicată.

În egală măsură, deși persoana extrădabilă susține că dreptul la un proces echitabil ar fi fost încălcat, motiv pentru care s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului - ca urmare a faptului că probele ar fi fost greșit interpretate, că ofițerii de poliție i-ar fi "plantat" drogurile și că în mod nejustificat analizele cu caracter științific invocate în apărare ar fi fost înlăturate de instanța de apel ce a pronunțat condamnarea - Curtea a constatat că nu dispune de suficiente date pentru a aprecia că dreptul la un proces echitabil ar fi fost nesocotit, astfel încât extrădarea să poată fi refuzată, în conformitate cu art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2002 republicată.

De asemenea, s-a constatat că, potrivit mențiunilor existente în hotărârea penală de condamnare, în fața instanței de apel, după pronunțarea achitării de către prima instanță, au fost audiați toți participanții la proces, printre care și inspectorul investigator și ofițerii de poliție implicați în supravegherea persoanei extrădabile cu prilejul descoperii drogurilor și întocmirii percheziției corporale; hotărârea de condamnare explică motivele pentru care declarațiile ofițerilor de poliție au fost luate în considerare, făcând trimitere la jurisprudența Curții Supreme din Georgia și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, coroborând aceste mijloace de probă cu restul probelor din dosar, respectiv cu procesul-verbal de supraveghere vizuală, procesul-verbal de percheziție corporală și concluzia examenului chimic; hotărârea penală de condamnare cuprinde o analiză a apărărilor inculpatului și o expunere a raționamentelor pentru care aceste apărări au fost înlăturate, astfel încât și din perspectiva exigențelor motivării hotărârii, nu există suficiente elemente care să fundamenteze concluzia că art. 6 din Convenție ar fi fost încălcat.

Tot din perspectiva exigențelor convenționale, Curtea a reținut că în cursul procedurii în apel, după plecarea din Georgia, persoana extrădabilă, a cărei prezență nu a mai fost asigurată, a fost reprezentată de un apărător ales, care a formulat un recurs pe chestiuni de drept, ce a fost respins de Curtea Supremă. Persoana extrădabilă nu a fost prezentă în faza recursului, însă a fost informată oficial cu privire la procedurile derulate în această fază.

Din punct de vedere formal, s-a constatat că cererea de extrădare corespunde conținutului prevăzut de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind expuse faptele, calificarea lor juridică și dispozițiile legale aplicabile, iar în sprijinul cererii au fost depuse copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive și extrasele relevante din legislația națională aplicabilă, astfel că argumentele susținute prin opoziția la extrădare, în sensul că în cauză lipsesc informații cu privire la legislația penală și constituțională aplicabilă în Georgia nu au fost primite și nici cele întemeiate pe starea de sănătate a persoanei, deoarece la dosarul cauzei nu au fost depuse acte medicale în sprijinul motivului opțional de extrădare.

Nefondate au fost apreciate și motivele întemeiate pe agravarea situației familiale a condamnatului, în caz de admitere a extrădării, întrucât aceste argumente sunt nedovedite și chiar contradictorii, de vreme ce cu ocazia primei audieri persoana extrădată a precizat că soția lui și copilul minor, care l-au însoțit din Ucraina, s-ar afla la București, iar la ultimul termen aceasta a precizat că întreaga sa familie se află în prezent în Republica Georgia.

S-a constatat și că persoana extrădabilă nu poate exceptată de la extrădare, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2002 republicată, deoarece simpla depunere a cererii de azil nu poate atrage calitatea de solicitant de azil, această calitate urmând a fi apreciată la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării.

În ceea ce privește menținerea măsurii arestării provizorii, Curtea a reținut că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri nu au încetat și nici nu au suferit modificări de esență, simpla împrejurare, încă nedovedită, că persoana urmărită ar mai fi fost arestată pe teritoriul Republicii Moldova în executarea aceleiași cereri de extrădare, neconstituind un impediment pentru care aceasta să poată fi privată de libertate și pe teritoriul României. Mai mult, de la data plasării în arest a persoanei urmărite pe teritoriul României nu a trecut un interval considerabil de timp, la dosarul cauzei a fost depusă și cererea de extrădare înaintată de autoritățile judiciare din Georgia, iar instanța sesizată cu soluționarea acestei cereri s-a pronunțat asupra fondului cauzei, prin admiterea cererii de extrădare și predarea persoanei urmărite către autoritatea judiciară solicitantă.

Luarea unei alte măsuri preventive, precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar, s-a constatat că nu poate garanta buna desfășurare a procedurii judiciare aflate în derulare și nu poate asigura prezența celui urmărit la dispoziția instanței române. Astfel, persoana extrădabilă nu a făcut dovada unei reședințe în România, care să permită executarea arestului la domiciliu sau care să facă posibilă exercitarea unui control din partea organului desemnat cu supravegherea, așa încât o măsură preventivă mai blândă nu s-ar putea dispune.

Curtea a apreciat că de vreme ce persoana urmărită a părăsit teritoriul țării de origine și teritoriul Ucrainei, nu există garanția că aceasta nu se va sustrage și de la procedura ce se desfășoară în fața instanțelor române, chiar aflată sub imperiul unei măsuri preventive mai ușoare și, de aceea, singura măsură aptă să garanteze desfășurarea în continuare în bune condiții a procesului penal, este măsura arestării provizorii în vederea extrădării, care asigură predarea persoanei urmărite către autoritățile judiciare din Georgia.

Împotriva Sentinței penale nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, persoana extrădabilă A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare admiterea opoziției la extrădare și respingerea cererii de extrădare, arătând că odată extrădat este supus unui risc în ceea ce privește viața și sănătatea sa, va fi supus la tratamente inumane deoarece a fost activist al B. și a participat activ la Revoluția Trandafirilor din Georgia, intrând în conflict cu autoritățile aflate la putere în acea perioadă. A precizat că în regiunea sa natală vechea putere a revenit și au început să urmărească opozanții, exercitând presiuni asupra lor să treacă de partea puterii. A menționat că în procesul penal derulat împotriva sa pentru trafic de droguri a fost încălcat art. 6 din CEDO, deoarece la fond a fost achitat, iar în apel a fost condamnat pe probe în baza cărora inițial fusese achitat.

Examinând contestația formulată de persoana extrădabilă, în temeiul art. 53 din Legea nr. 302/2004 Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la data de 13.12.1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 14 mai 1997.

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd expressis verbis că "prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

De asemenea, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că, în situația în care, prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Efectuând propriul examen al cererii de extrădare, instanța de control judiciar, în consens cu prima instanță, constată că sunt îndeplinite condițiile de formă și cele de fond pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile georgiene.

Astfel, în ceea ce privește condițiile de formă ale extrădării prevăzute în art. 12 din Convenția europeană de extrădare, încheiată la Paris la data de 13.12.1957 se reține că prin cererea scrisă, formulată de autoritățile judiciare ale Republicii Georgia, se solicită extrădarea lui A. urmărit internațional pentru punerea în executare a Sentinței penale nr. 563 AP-17 pronunțată de Tribunalul Suprem din Georgia la data de 20.03.2018, Sentinței nr. 1-615 a Tribunalului din Batumi - Georgia și Sentinței nr. l/B-72-2017 a Curții de Apel din Kutaisi - Georgia, privind executarea unei pedepse de 8 (opt) ani închisoare, aplicată sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de producere, manufacturare, comercializare, depozitare, transport, transfer, vânzare ilegală de droguri/substanțe analoge/substanțe psihoactive/și import/export ilegal de droguri analog precursori/psihoactive din și către Georgia/ori transportul lor internațional ilegal prin tranzitare, prevăzute de art. 2601,/2,/3 (a) și art. 2621,/11, și 2 (a) din C. pen. din Georgia.

În fapt, se reține în sarcina sa că ar fi transferat o mare cantitate de droguri în Turcia și a importat ilegal droguri și substanțe psihoactive în Georgia prin intermediul vămii Sarpi, în sensul că acesta ar fi introdus din Turcia "o mare cantitate de droguri și substanțe psihoactive respectiv: 0,02102 grame Buprenorphine, 0,1866 grame Morfină, 0,5645 grame MDMA și 0,5667 grame substanță ierboasă.

Cu privire la identitatea persoanei extrădabile, în cererea de extrădare s-a precizat că A. este cetățean georgian. Toate aceste date furnizate confirmă că domnul A. este persoana căutată.

Înalta Curte reține că cererii de extrădare i-au fost anexate copia hotărârii din data de 03.08.2017 pronunțată în secția penală a Curții de Apel din Kutaisi - Georgia în dosarul penal nr. x și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 27.09.2017 a aceleiași instanțe, o scurtă descriere a faptelor și istoricului procedural al cauzei, referiri cu privire la legea penală aplicabilă, sub forma extraselor textelor de drept penal aplicabile faptelor comise și termenelor de prescripție pentru executarea hotărârilor judecătorești, referiri cu privire la situația drepturilor omului în Georgia și condițiile de detenție. Atât cererea, cât și înscrisurile atașate au fost însoțite de o traducere autorizată în limba română.

În contextul expus mai sus, Înalta Curte constată că cererea de extrădare formulată în cauză și documentele anexă corespund cerințelor art. 12 din Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris, la data de 13.12.1957, astfel condițiile formale ale extrădării persoanei solicitate A. în Georgia sunt îndeplinite.

Cu privire la condițiile de fond ale extrădării, Înalta Curte notează că acestea vizează persoana extrădabilă, infracțiunea și pedeapsa, salvgardarea drepturilor și a libertăților fundamentale, competența și exercitarea acțiunii penale.

Verificând condițiile privind persoana extrădabilă, se reține că acestea sunt îndeplinite în cauză, și anume:

- persoana extrădabilă A. este căutat în vederea executării unei pedepse de 8 ani închisoare (art. 1 din Convenție, art. 18 teza a II-a din Legea nr. 302/2004);

- extrădarea persoanei solicitate este posibilă dat fiind existența convenției care conține o veritabilă clauză de reciprocitate;

- persoana extrădabilă nu face parte din persoanele exceptate de la extrădare prevăzute la art. 6 din convenție, art. 19 din Legea nr. 302/2004;

- persoana extrădabilă nu riscă consecințe grave pentru viața sau integritatea sa corporală, datorită vârstei sau a unei boli (art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004), din materialul dosarului nerezultând că la acest moment A. ar suferi de o boală gravă sau s-ar afla într-o ipostază aparte din cauza căreia extrădarea imediată i-ar produce consecințe de o gravitate deosebită.

În ceea ce privește condițiile privind infracțiunea și pedeapsa, Înalta Curte, analizând cerința dublei incriminări (art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), constată că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabilă A. au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 2, art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la natura infracțiunii se reține că persoana extrădabilă nu este condamnată pentru de o infracțiune politică sau militară, ci pentru o infracțiune de drept comun ce dă loc la extrădare.

Înalta Curte, analizând principiul ne bis in idem și cauzele care sting acțiunea penală date de intervenția prescripției răspunderii penale, a amnistiei ori grațierii antecondamnatorii, constată următoarele:

a) persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată pe teritoriul statului român solicitat pentru comiterea vreunei infracțiuni, așadar nici pentru faptele care au justificat formularea cererii de extrădare, prin urmare în cauză nu se pune problema activării principiului ne bis in idem.

b) incidența cazurilor de stingere a acțiunii penale (art. 10 din convenție, art. 33-35 din Legea nr. 302/2004), constatându-se că prescripția răspunderii penale prevăzută de legea penală georgiană nu este împlinită, iar persoana extrădabilă nu a invocat și nici autoritățile georgiene nu au comunicat incidența vreunei legi de grațiere care să acopere activitatea infracțională pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată în statul solicitant. De asemenea, se constată că în România pentru faptele penale în discuție nu este împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c), d) și e) din C. pen. și aceste fapte nu formează obiect al vreunei legi de grațiere ori amnistie.

Evaluând celelalte critici formulate de către persoana extrădabilă, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.

Contrar susținerilor persoanei extrădabile, în sensul că pe parcursul procesului penal desfășurat în Georgia împotriva sa ar fi fost încălcat art. 6 din CEDO, Înalta Curte constată că în hotărârea de condamnare se face mențiunea că în cursul judecării cauzei în apel au fost audiați toți participanții la proces (și inspectorul investigator și ofițerii de poliție implicați în supravegherea persoanei extrădabile cu prilejul descoperii drogurilor și întocmirii percheziției corporale). De asemenea, hotărârea de condamnare se bazează pe coroborarea mijloacelor de probă constând în declarațiile ofițerilor de poliție cu restul probelor din dosar, respectiv cu procesul-verbal de supraveghere vizuală, procesul-verbal de percheziție corporală și concluzia examenului chimic, cu trimitere la jurisprudența Curții Supreme din Georgia și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Apărările persoanei extrădabile au fost și ele analizate prin hotărârea de condamnare și în privința acestora au fost indicate raționamentele pentru care au fost înlăturate.

Din raportul Comisiei Europene către Parlamentul European, din 17 iunie 2022, referitoare la opinia acesteia în ceea ce privește cererea Republicii Georgia de a deveni țară membră a Uniunii Europene, la pagina 7 este analizată situația sistemului judiciar din această țară, reținându-se că au avut loc o serie de reforme privind sistemul judiciar, că judecătorii și procurorii sunt numiți prin concurs, iar repartizarea cauzelor se face în sistem aleatoriu.

În ceea ce privește apărările persoanei extrădabile, în sensul că odată extrădat este supus unui risc în ceea ce privește viața și sănătatea sa, că va fi supus la tratamente inumane deoarece a fost activist al B. și a participat activ la Revoluția Trandafirilor din Georgia, din înscrisurile de la dosar nu a rezultat că acesta și-ar fi părăsit țara de origine datorită unei temeri bine întemeiată de a fi persecutat în baza unuia dintre cele cinci motive prevăzute de lege (respectiv rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică) și nu există temei pentru a se presupune că, în cazul returnării în țara de origine, acesta ar risca să fie supus unor pedepse, tratamente inumane sau degradante astfel cum sunt acestea definite de art. 1 pct. 1 din Convenție.

Deși din declarațiile persoanei extrădabile și din probele administrate în cauză a rezultat că acesta este membru al partidului C., din informațiile din țara sa de origine nu a rezultat că membrii simpatizanți ai partidului ar risca să fie supuși la acte de persecuție motivate politic de către autoritățile georgiene.

În condițiile în care persoana extrădabilă nu a avut probleme după eliberarea sa, nu i s-a interzis să părăsească teritoriul țării și a obținut legal document de călătorie valabil cu care a tranzitat mai multe țări (Ucraina, Turcia, Franța), pe teritoriul cărora a și locuit o perioadă de timp, putându-se întoarce în acest timp în Georgia și participa la proces și faptul că acesta a beneficiat în țara de origine de suficiente garanții procesuale în fața instanțelor de judecată (drept la apărător, redeschiderea cauzei și reanalizarea dosarului său ca urmare a modificărilor legislative, interesul acordat de Avocatul Poporului din Georgia asupra sesizărilor familiei sale, accesul acestuia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului) conturează faptul că acesta nu dorește să revină în țara de origine pentru a încerca să se sustragă de la răspunderea penală pentru infracțiunile reținute în sarcina sa înainte de a părăsi teritoriul țării de origine.

De asemenea, din punct de vedere obiectiv, examinând datele privind condițiile generale din țara de origine, conform informațiilor furnizate de Biroul de Informații din Țări de Origine, și pe cele referitoare la riscurile specifice, Înalta Curte constată că nu se justifică temerea că va fi supus persecuțiilor și nici că ar putea fi expus unui risc serios de tortură sau tratamente inumane sau degradante sau că ar exista o amenințare serioasă individuală la adresa vieții sau integrității sale.

Din probatoriul administrat nu au rezultat evenimente care să fi făcut intolerabilă rămânerea persoanei extrădabile în țara de origine și nici că susțină posibilitatea unor persecuții individuale la adresa sa în viitor. Așadar, nu se poate concluziona că persoana extrădabilă a suferit sau este în pericol să sufere persecuții care prin intensitatea și recurența lor să constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului.

În susținerea cererii sale de opoziție la extrădare, persoana extrădabilă a invocat o serie de înregistrări audio-video de pe YouTube, care constau în reportaje cu referire la situația sa și care ar putea confirma susținerile sale. Înalta Curte reține că acestea nu provin de la o sursă de încredere, neputându-se verifica autenticitatea acestora și nu pot conduce la concluzia că a fost condamnat pentru motive politice sau că viața sa ar fi pusă în pericol ori va fi supus la tortură, tratamente inumane sau degradante în statul de origine în caz de predare, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, iar din informațiile primite din surse oficiale rezultă contrariul.

Înalta Curte constată că persoana extrădabilă a formulat cerere de azil, înregistrată sub nr. x/2022 la Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Galați, cerere care a fost respinsă, apreciindu-se că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Împotriva acestei hotărârii persoana extrădabilă a formulat plângere la Judecătoria Galați, prin Sentința civilă nr. 3130 din data de 29.04.2022 fiind respinsă plângerea acestuia și fiind menținută Hotărârea nr. 148663/h/DA/08.04.2022 a Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția de Azil și Integrare - Centrul Regional de Proceduri și Cazare a Solicitanților de Azil Galați. Nemulțumit de soluția Judecătoriei Galați persoana extrădabilă a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 30 din data de 30 iunie 2022 a Tribunalului Galați, definitivă, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 3130 din data de 29.04.2022.

Se reține că Tribunalul Galați, cu caracter definitiv, a constatat că hotărârea primei instanțe este temeinică, fiind analizată situația particulară a petentului prin prisma art. 23 și art. 26 din Legea nr. 122/2006 și în funcție de situația din țara de origine. Față de susținerile petentului și având în vedere probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul Galați a constatat că motivele de părăsire a țării de origine invocate de către petentul A. nu se circumscriu niciunuia dintre motivele menționate în art. 23 și art. 26 din Legea nr. 122/2006 pentru obținerea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare.

Totodată, Tribunalul Galați a reținut că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că, în cazul returnării în țara de origine, petentul, cetățean civil, ar fi expus unui risc serios de a fi condamnat la moarte sau de a executa o astfel de pedeapsă și nici că acesta ar putea fi expus unui risc serios și prezent de tortură sau tratamente inumane sau degradante sau că ar exista o amenințare serioasă individuală la adresa vieții sau integrității sale urmare a unei violențe generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, astfel încât nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 pentru acordarea protecției subsidiare.

În concluzie, nu există motive întemeiate care să conducă la concluzia respingerii cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Republicii Georgia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă rusă se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 47/P din data de 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba rusă se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 iulie 2022.

GGC - ED