ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 52 din 24.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 597 alin. (8) C. proc. pen. cu referire la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, că, prin contestația la executare înregistrată la data de 21.07.2021 pe rolul Judecătoriei Gherla, contestatorul A. a solicitat deducerea din pedeapsă a 45 de zile de eliberare anticipată, susținând că a fost arestat în Italia și a executat o perioadă de aproximativ 6 luni închisoare în condiții necorespunzătoare.

Prin Sentința penală nr. 1074 din data de 28 octombrie 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Gherla a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția penală.

Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 156/2020 din data de 23 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 109 raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a respins solicitarea de executare a mandatului european de arestare nr. x/2018 MOD.10, ce are la bază mandatul național nr. x/2017 SIEP din data de 28.05.2019, emis în temeiul Sentinței penale nr. 405/2016 din data de 14.04.2016 pronunțate de Curtea de Apel din Reggio Calabria, rămasă definitivă la data de 27.09.2017, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și exploatare sexuală a minorilor în vederea obținerii de foloase prevăzută de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 600 bis din C. pen. italian, art. 3, 4 n3 și 7 din Legea nr. 58/1975, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 6 ani și 3 luni (rămas de executat 5 ani 6 luni și 1 zi, pedeapsă la care a fost condamnată persoana solicitată A.

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut Hotărârea penală nr. 405/2016 din data de 14.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel din Reggio Calabria, rămasă definitivă la data de 27.09.2017, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare și a dispus executarea restului de pedeapsă de 5 ani 6 luni și 1 zi închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de proxenetism și exploatare sexuală a minorilor în vederea obținerii de foloase prevăzute de art. 110, art. 81 alin. (2), art. 600 bis din C. pen. italian, art. 3, 4 n3 și 7 din Legea nr. 58/1975, având corespondent în legislația națională în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1), (2) și (3) C. pen., într-un penitenciar din România.

S-a menținut măsura arestării dispusă față de persoana solicitată și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării începând cu data de 14 august 2020 la zi.

În baza art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de executare pentru restul de pedeapsă de 5 ani, 6 luni și 1 zi închisoare, din pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare pe numele persoanei condamnate A., la data pronunțării sentinței.

Analizând contestația la executare formulată, dar și față de susținerile petentului, Curtea a emis adresă către Ministerul de Justiție Italian prin care s-a solicitat să se comunice dacă există vreun act emis de autoritățile italiene prin care i s-au recunoscut condamnatului A. zile suplimentare care să poată fi deduse în contul perioadei executate în Italia din pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1474 din data de 14 aprilie 2016 de către Curtea de Apel din Reggio Calabria, rămasă definitivă la data de 27.09.2017 - recunoscută prin Sentința penală nr. 156/23.09.2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj pentru restul de pedeapsă de 5 ani 6 luni și 1 zi închisoare), întrucât condamnatul pretinde că executarea s-ar fi realizat în condiții necorespunzătoare.

În data de 04 februarie 2022 s-a emis un răspuns de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Reggio Di Calabria și s-a comunicat că petentul condamnat a executat 8 luni și 29 zile în Penitenciarul din Castrovillari, așa cum rezultă din certificatul privind stadiul executării, anexat răspunsului. S-a precizat că persoana condamnată nu a beneficiat de deduceri ulterioare din pedeapsa aplicată împotriva sa, aceasta fiind de 5 ani, 6 luni și 1 zi închisoare.

Față de răspunsul comunicat de autoritățile italiene, Curtea a constatat că nu se poate da curs solicitării petentului condamnat, perioada de 8 luni și 29 de zile fiind dedusă din pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, dispunându-se executarea restului de pedeapsă de 5 ani, 6 luni și 1 zi închisoare, cu ocazia procedurii de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile italiene.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în privința persoanei condamnate nu a fost emisă o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Împotriva Sentinței penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori condamnatul A. a formulat contestație la data de 11 aprilie 2022.

Analizând cu prioritate condiția privind termenul de exercitare a căii de atac a contestației, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen. "hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării, potrivit prezentului titlu (Titlul V - Executarea hotărârilor penale), pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare".

Înalta Curte notează că, fiind vorba de un termen procedural, întrucât, prin reglementarea căilor de atac se urmărește disciplinarea și sistematizarea activității procesuale în vederea asigurării realizării la timp și în mod just a scopului procesului penal, termenul de 3 zile se calculează conform dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care prevăd că "(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".

În incidența dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte constată că, în dosarul Curții de Apel Cluj se regăsește dovada de comunicare a minutei Sentinței penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori către condamnatul A., la locul de detenție, Penitenciarul Baia Mare, acesta semnând, la data de 25.03.2022, de luare la cunoștință de conținutul minutei comunicate.

Ulterior, la data de 04.04.2022, condamnatului A. i-a fost comunicată la același loc de detenție și Sentința penală nr. 52 din 24.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, in extenso.

În consecință, calea de atac formulată de condamnatul A., la data de 11.04.2022, a fost exercitată după expirarea termenului legal, întrucât deși termenul pe zile se calculează pe unități libere de timp, se constată că, față de data comunicării soluției contestate, termenul în interiorul căruia condamnatul A. avea posibilitatea de a declara calea de atac s-a împlinit la data de 29.03.2022.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a contestației formulate de condamnatul A. și, având în vedere dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată ca fiind tardivă contestația, fiind depășit termenul imperativ de 3 zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile legale mai sus enunțate.

Pe cale de consecință, constatând întemeiată excepția tardivității contestației invocată din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 52 din 24.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, și de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2022.

GGC - ED