ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra recursului în casație de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 229 din 13.03.2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 - art. 42 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 80 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata A., (...) la o pedeapsă de 4 ani închisoare (84 acte materiale - faptă săvârșită în perioada 2009-2010).
În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 65 alin. (1)-(3) C. pen. din 1968 rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. din 1968 (actualul art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.), pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1968, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. din 1968 (actualul art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.).
În baza art. 861 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, sub supraveghere, pe o perioadă de 5 ani.
(...)
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41-art. 42 C. pen. anterior, art. 33 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., (...) în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, la o pedeapsă de 2 ani închisoare (101 acte materiale - fapte din perioada 2009 - 2010).
În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 65 alin. (1) - (3) C. pen. anterior, rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior (în prezent prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.), pe o durată de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. anterior, art. 33 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare (84 acte materiale- fapte din perioada 2009 - 2010).
În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 65 alin. (1) - (3) C. pen. anterior, rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior (în prezent prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.), pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795/14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98/05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 și de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 405/2.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017 și, în consecință:
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017, modificată prin Decizia penală nr. 1406/A/25.10.2018 a Curții de Apel București în pedepsele componente de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 405/2.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, îndreptată material prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 05.04.2018 și rămasă definitivă la data de 08.02.2019, astfel cum a fost modificată, în parte, în latură penală și civilă, prin Decizia penală nr. 122 din data de 08.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 9 luni închisoare și 1 an și 2 luni închisoare, cea din urmă rezultată în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin hotărârea sus-menționată.
În baza art. 40 alin. (2) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 9 luni închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse (de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 9 luni închisoare și 2 ani închisoare), respectiv pedeapsa de 3 ani și 1 lună, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 8 ani și 1 lună închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare la care B. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 259/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2013, și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 1 lună, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. de o durată de 2 ani și 6 luni aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795/14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98/05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 405/2.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017 și pedeapsa complementară a interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (fostul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. din 1968) pe o durată de 1 an ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 și, în consecință:
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. de o durată de 2 ani și 6 luni aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 405/2.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, în cele 2 pedepse componente constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o durată de câte 2 ani și 6 luni.
În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit aceste 2 pedepse de câte 2 ani și 6 luni constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. cu pedeapsa complementară a interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (fostul art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. din 1968) pe o durată de 1 an ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017, precum și cu cele două pedepse de câte 2 ani constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior aplicate în cauză (în prezent prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.), în pedeapsa complementară rezultantă cea mai grea constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, la care s-a adăugat interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. k) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g), k) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, care se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a descontopit pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante, aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795/14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98/05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele accesorii aplicate prin sentințele penale nr. 405/2.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 45 alin. (2), (3), (5) C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele accesorii astfel descontopite și cu cea aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa accesorie rezultantă cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată în cauză perioada reținerii de la 21.08.2017 și perioada executată începând cu 25.10.2018 la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor de condamnare și contopire.
S-a anulat mandatul de executare emis de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019 și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 C. proc. pen. și la art. 20 și 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 23 alin. (3) C. proc. pen. și la art. 1381 din noul C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, jud. Dâmbovița și în consecință, l-a obligat pe inculpatul B. la plata sumei de 1.666.697 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, compus din TVA în sumă de 962.222 RON și impozit pe profit suplimentar în sumă de 704.475 RON, la care s-a adăugat dobânzi și penalități calculate până la data achitării integrale a prejudiciului, precum și, în solidar cu inculpata A., la plata sumei de 2.747.754 RON, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat, compus din TVA în sumă de 1.493.792 RON și impozit pe profit suplimentar în sumă de 1.253.962 RON, la care s-au adăugat dobânzi și penalități calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.
În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, în cazul în care vor fi identificate.
Prin Decizia penală nr. 1084 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins apelurile formulate de inculpata A., (...), inculpatul B., (...), în prezent aflat în Penitenciarul Găiești și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, împotriva Sentinței penale nr. 229 din data de 13.03.2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondate.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva Sentinței penale nr. 229 din data de 13.03.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
S-a desființat în parte sentința penală apelată în privința inculpatului B. și, rejudecând:
În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare anterior modificării prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 33 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B., (...) la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată (101 acte materiale - fapte din perioada 2009-2010).
În baza art. 65 alin. (1)-(3) C. pen. 1969, rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. 1969 (corespondent în prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.), pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. 1969 (corespondent în prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.).
În baza art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare anterior modificării prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 33 alin. (1) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată sub forma complicității, (84 acte materiale- fapte din perioada 2009-2010).
În baza art. 65 alin. (1)-(3) C. pen. 1969, rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. 1969 (corespondent în prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.), pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. 1969 (corespondent în prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.).
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul B. a fost condamnat în prezenta cauză, sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 modificată prin Decizia penală nr. 1406/A/25.10.2018 a Curții de Apel București, Sentința penală nr. 405/02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în cauză la data de 05.04.2018 și rămasă definitivă la data de 08.02.2019, astfel cum a fost modificată, în parte, în latură penală și civilă, prin Decizia penală nr. 122 din data de 08.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Sentința penală nr. 259/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2013 și Sentința penală nr. 448/03.12.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795/14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98/05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 și de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 405/02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017 și, în consecință:
S-a respus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017, modificată prin Decizia penală nr. 1406/A/25.10.2018 a Curții de Apel București în pedepsele componente de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 405/02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, îndreptată material prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 05.04.2018 și rămasă definitivă la data de 08.02.2019, astfel cum a fost modificată, prin Decizia penală nr. 122 din data de 08.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 9 luni închisoare și 1 an și 2 luni închisoare, cea din urmă rezultată în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 259/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012.
În baza art. 40 alin. (2) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 9 luni închisoare, cu pedepsele de 4 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate în prezenta cauză, și s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse (de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 9 luni închisoare și 4 ani închisoare), respectiv pedeapsa de 3 ani și 9 luni, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 8 ani și 9 luni închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare la care B. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 259/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2013, și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 9 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare.
S-a descontopit pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795 din 14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98/05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 405/02.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017 și pedeapsa complementară a interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (corespondent în prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. din 1969) pe o durată de 1 an ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 și, în consecință:
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. de o durată de 2 ani și 6 luni aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 405/02.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, în cele 2 pedepse componente constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o durată de câte 2 ani și 6 luni.
În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit aceste două pedepse de câte 2 ani și 6 luni constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. cu pedeapsa complementară a interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (având corespondent în prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c C. pen. din 1969) pe o durată de 1 an ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017, precum și cu cele două pedepse de câte 2 ani constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b și c din C. pen. anterior aplicate în cauză (în prezent prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.), în pedeapsa complementară rezultantă cea mai grea constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, la care se adaugă interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. k) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g), k) C. pen. pe o durată de 2 ani și 6 luni, care se va executa după executarea pedepsei principale.
S-a descontopit pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante, aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795 din 14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98/05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele accesorii aplicate prin Sentințele penale nr. 405/2.04.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și nr. 5/25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017.
În baza art. 45 alin. (2), (3), (5) C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele accesorii astfel descontopite cu cele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa accesorie rezultantă cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată în cauză perioada reținerii de la 21.08.2017 și perioada executată începând cu 25.10.2018 la zi.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva Deciziei penale nr. 1084 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2018, inculpatul B. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. se situează în afara limitelor legale, procedeul de contopire a pedepselor realizându-se cu depășirea sferei limitelor de pedeapsă, nefiind circumscris prevederilor art. 33 din vechiul C. pen.
În acest sens, s-a susținut că, toate infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite sub imperiul vechiul C. pen., respectiv în perioada 2009 - 2010, iar pedeapsa a fost stabilită cu greșita aplicare a dispozițiilor privind concursul de infracțiuni - la contopire nu s-a ținut cont de faptul că toate instanțele anterioare, ce contopiseră pedepsele, acordaseră sporuri, astfel că nu se mai impunea acordarea unui nou spor la ultima contopire, din moment ce magistratul poate aprecia cu privire la necesitatea aplicării acestui spor.
Sub același aspect, cu referire la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a arătat că, în cazul pluralității de infracțiuni se va reține tratamentul sancționator potrivi legii noi doar atunci când una dintre infracțiuni a fost săvârșită sub legea nouă, astfel că, în speță, atunci când toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub egida vechiul C. pen., tratamentul sancționator va fi stabilit potrivit aceluiași Cod, pluralitatea fiind condiționată de momentul săvârșirii faptelor.
Prin urmare, apreciindu-se că regulile nu au fost respectate de instanțele de fond și apel, s-a solicitat admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată, cererea de recurs în casație a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 6 din CEDO, solicitându-se sancționarea lipsurilor evidente ale motivării hotărârii atacate, sens în care s-a susținut încălcarea dreptului la apărare al inculpatului și dreptului la un proces echitabil, prin aceea că, instanța apel a limitat apărările inculpatului doar la înscrisurile în circumstanțiere, apreciind restul probatoriului solicitat ca fiind nerelevant în cauză, preluând fără nicio motivare, aceeași opinie ca și a instanței de fond; ca atare, cu excepția declarației de inculpat, toate probele administrate în cursul cercetării judecătorești sunt circumscrise probatoriului solicitat de acuzare.
Prin încheierea din 31 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 1084 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
În cauză, inculpatul B. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurentul inculpat a susținut, în esență, că pedeapsa rezultantă stabilită se situează în afara limitelor legale, procedeul de contopire a pedepselor realizându-se cu depășirea sferei limitelor de pedeapsă, considerând că trebuiau aplicate prevederile art. 33 din vechiul C. pen., deoarece toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată au fost săvârșite sub imperiul legii vechi, respectiv în perioada 2009-2010.
Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.
Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.
Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
Examinând motivele invocate, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este stabilită în limitele prevăzute de lege, neputând fi primite criticile recurentului inculpat, în condițiile în care, în mod corect, în baza art. 40 alin. (2) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 9 luni închisoare, cu pedepsele de 4 ani închisoare și 5 ani închisoare aplicate în prezenta cauză, și s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse (de 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare, 9 luni închisoare și 4 ani închisoare), respectiv pedeapsa de 3 ani și 9 luni, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 8 ani și 9 luni închisoare.
Prin menținerea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare la care inculpatul B. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 259 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2013, s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa rezultantă de 8 ani și 9 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare.
Pentru a proceda astfel, instanța de apel a constatat că faptele pentru care inculpatul B. a fost condamnat în prezenta cauză, sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 5 din 25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 modificată prin Decizia penală nr. 1406/A din 25.10.2018 a Curții de Apel București, Sentința penală nr. 405 din 02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată în cauză la data de 05.04.2018 și rămasă definitivă la data de 08.02.2019, astfel cum a fost modificată, în parte, în latură penală și civilă, prin Decizia penală nr. 122 din data de 08.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Sentința penală nr. 259 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare la data de 12.04.2013 și Sentința penală nr. 448 din 03.12.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin neapelare.
Instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată lui B. prin Sentința penală nr. 795 din 14.11.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 98 din 05.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 5 din 25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017 și de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 405 din 02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017 și, în consecință:
S-a respus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 5 din 25.01.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017, modificată prin Decizia penală nr. 1406/A din 25.10.2018 a Curții de Apel București în pedepsele componente de 2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
S-a repus în individualitatea ei pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 405 din 02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. x/2017, îndreptată material prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 05.04.2018 și rămasă definitivă la data de 08.02.2019, astfel cum a fost modificată, prin Decizia penală nr. 122 din data de 08.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 9 luni închisoare și 1 an și 2 luni închisoare, cea din urmă rezultată în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 259/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2012.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
În speță, contrar susținerilor recurentului inculpat, Înalta Curte constată că, cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, având în vedere că, prin Decizia penală nr. 122 din 08.02.2019 a Curții de Apel Ploiești, între altele, s-a admis apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinței penale nr. 405 din 02.04.2018 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, pe care a desființat-o în parte și, în rejudecare, între altele, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată din două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. săvârșită în perioada 2013 - 2015 și de art. 9 alin. (1) lit. b) în Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. săvârșită în anul 2014 într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. săvârșită în perioada 2013 - 2015.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sporul de 1/3 a fost aplicat o singură dată, fiecare pedeapsă stabilită prin hotărâre definitivă, înainte de a se proceda la contopire, fiind repusă în individualitatea ei, iar dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 au fost aplicate în mod legal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 1084 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 1084 din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 160 RON RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2022.