ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 07.10.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență-Guvernul României a solicitat: anularea hotărârii CNSU nr. 76 din 30.09.2021, suspendarea executării actului administrativ sus-menționat până la pronunțarea instanței de fond și restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 123 din 31 ianuarie 2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendare, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a hotărârii nr. 76/30.09.2021 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență-Guvernul României, a dispus anularea prevederilor art. 8 alin. (1)-(3) din Hotărârea nr. 76/30.09.2021 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență, respingând cererea, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Comitetul Național pentru Situații de Urgență din cadrul MAI, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că aspectele reținute de instanță sunt străine de natura juridică a actului administrativ analizat, în sensul în care instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, deși art. 8 nu prevede în mod expres că produce efecte doar în măsura aprobării de către Guvern a măsurilor produse, totuși este un act administrativ emis în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care prevede procedura adoptării hotărârilor de Guvern, pentru care este necesară publicarea în Monitorul Oficial, pe baza propunerilor C.N.S.U.

Față de aceste considerente, apreciază întemeiat primul motiv de recurs încadrat pe dispozițiile art. 488 pct. 6, în sensul în care hotărârea de admitere în parte a acțiunii și anularea dispozițiilor art. 8 din H.C.N.S.U.se sprijină pe "motive străine de natura cauzei", ci nu a avut în vedere controlul de legalitate al unui act administrativ cu caracter individual adresat Guvernului României, în vederea adoptării măsurilor pe durata stării de alertă.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, greșita aplicare a legii, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. civ., arată că, Judecătorul fondului nu a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, stabilite prin Legea nr. 55/2020, ca temei juridic al procedurii de emitere a hotărârilor C.N.S.U. prin care se propun măsuri Guvernului, nesocotindu-le în considerentele sentinței, prin care a considerat că au aplicabilitate directă dispozițiile hotărârii în privința intimatului reclamant și ca exista obligativitatea publicării hotărârii C.N.S.U. în Monitorul Oficial.

Hotărârile Comitetului Național pentru Situații de Urgență prin care se propun modificări și completări ale măsurilor adoptate de Guvern pentru prevenirea răspândirii și controlul infecțiilor generate de virusul SARS-CoV-2, valabile pe perioada stării de alertă, nu se încadrează în categoria actelor normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, potrivit art. 11 din Legea nr. 24 din 2000, astfel încât nu sunt creatoare de drepturi și obligații pentru subiectele de drept.

Ca natură juridică, aceste hotărâri emise de C.N.S.U. se încadrează în categoria actelor administrative cu caracter individual care se adresează altui subiect de drept, Guvernul României, având caracter premergător hotărârii de Guvern prin care se instituie măsuri pe durata stării de alertă.

Astfel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când a stabilit, pe baza unei formulări din textul articolului analizat, faptul că dispozițiile art. 8 din H.C.N.S.U. nr. 76/2021 sunt direct aplicabile intimatului reclamant.

Intimatul A. a depus întâmpinare, solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește anularea dispozițiilor art. 8 din HCNSU nr. 76/30.09.2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și pentru aprobarea majorării cantităților stocurilor de urgență medicală cu produse, materiale și echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populației împotriva virusului SARS-CoV-2.

Instanța a reținut în mod greșit faptul că "în raport de modalitatea de redactare a art. 8 aceste dispoziții produc efecte prin ele însele și nu reprezintă exclusiv propuneri astfel cum este cazul celorlalte dispoziții(s.n. art. A-7 din H.C.N.S.U. nr. 76/2021).

Aspectele reținute de instanță sunt străine de natura juridică a actului administrativ analizat, în sensul în care instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, deși art. 8 nu prevede în mod expres că produce efecte doar în măsura aprobării de către Guvern a măsurilor produse, totuși este un act administrativ emis în temeiul Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, care prevede procedura adoptării hotărârilor de Guvern, pentru care este necesară publicarea în Monitorul Oficial, pe baza propunerilor C.N.S.U.

Așadar, pe baza propunerilor C.N.S.U. din cuprinsul Hotărârii nr. 76/2021, a fost adoptată H.G. nr. 1.050 din 2 octombrie 2021 pentru modificarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 943 din 2 octombrie 2021, așa cum este stipulat în preambulul hotărârii de Guvern:" Ținând seama de măsurile adoptate prin Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 76/2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și pentru aprobarea majorării cantităților stocurilor de urgență medicală cu produse, materiale și echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populației împotriva virusului SARS-CoV-2"t cât și "Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generată de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României ia data de 30.09.2021", document întocmit la nivelul Centrului Național de Coordonare și Conducere a Intervenției, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (4) din combaterea efectelor pandemiei de COVID-19", acte ce au stat la baza adoptării măsurilor prin hotărârea de Guvern și care sunt în fapt producătoare de efecte juridice în ceea ce privește subiectele de drept, în conformitate cu procedura reglementată prin cadrul legal special reprezentat de Legea nr. 55/2020.

Judecătorul fondului nu a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, stabilite prin Legea nr. 55/2020, ca temei juridic al procedurii de emitere a hotărârilor C.N.S.U. prin care se propun măsuri Guvernului, nesocotindu-le în considerentele sentinței, prin care a considerat că au aplicabilitate directă dispozițiile hotărârii în privința intimatului reclamant și ca exista obligativitatea publicării hotărârii C.N.S.U. în Monitorul Oficial.

Procedura specială stabilită de Legea nr. 55/2020, conform dispozițiilor art. 72 prevede, spre deosebire de cadrul de drept comun din O.U.G. nr. 21/2004, faptul că: "pentru starea de alertă instituită pentru prevenirea și combaterea unei pandemii COVID-19 nu sunt aplicabile, printre altele, dispozițiile art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 21/2004", rezultând, în mod neîndoielnic, că aceste prevederi au semnificația unor norme de excepție și că la data emiterii hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 76/2021 nu era obligatorie publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Rațiunea constă în faptul că starea de alerta și măsurile instituite pe durata pandemiei de Covid 19 nu mai sunt reglementate prin hotărâre a C.N.S.U., așa cum prevedea O.U.G. nr. 21/2004, ci prin hotărâre de Guvern, care se publică în Monitorul Oficial.

Hotărârile Comitetului Național pentru Situații de Urgență prin care se propun modificări și completări ale măsurilor adoptate de Guvern pentru prevenirea răspândirii și controlul infecțiilor generate de virusul SARS-CoV-2, valabile pe perioada stării de alertă, nu se încadrează în categoria actelor normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate, potrivit art. 11 din Legea nr. 24 din 2000, astfel încât nu sunt creatoare de drepturi și obligații pentru subiectele de drept.

Ca natură juridică, aceste hotărâri emise de C.N.S.U. se încadrează în categoria actelor administrative cu caracter individual care se adresează altui subiect de drept, Guvernul României, având caracter premergător hotărârii de Guvern prin care se instituie măsuri pe durata stării de alertă.

Astfel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, atunci când a stabilit, pe baza unei formulări din textul articolului analizat, faptul că dispozițiile art. 8 din H.C.N.S.U. nr. 76/2021 sunt direct aplicabile intimatului reclamant.

În concluzie, Hotărârile adoptate de C.N.S.U. nu pot fi considerate acte administrative normative, în sensul art. 11 din Legea nr. 24/2000, ele reprezentând în fapt propuneri ce nu pot avea, în sine, niciun efect în privința intimatului-reclamant.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență din cadrul MAI împotriva sentinței nr. 123 din 31 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență din cadrul MAI, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.