ÎCCJ, Decizia nr. 200/2022

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 16 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de recuzare, formulată de recurenții-reclamanți A., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B. privind recuzarea a doi membri judecători ai Completului de judecată nr. 4, învestit cu soluționarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, a declarat recurs A., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022.

Prin memoriul de recurs, recurentul susține că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5 și 6 din C. proc. civ.

Astfel, se arată că încheierea din data de 6 aprilie 2022 a fost emisă cu încălcarea regulilor de procedură intrinseci și cu încălcarea normelor privind compunerea completului de judecată. De asemenea, o altă critică este aceea că instanța nu i-a comunicat adresa cu privire la taxa judiciară de timbru solicitată, emisă la data de 29 martie 2022 și recurentei B. și că a achitat taxa judiciară în termenul de 10 zile precizat în comunicarea primită prin poștă.

Pentru toate argumentele expuse în cererea de recurs, recurenții solicită casarea încheierii emise la data de 6 aprilie 2022.

La data de 7 iulie 2022, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă, motivat de faptul că, pe de o parte, poate fi atacată cu recurs numai o încheiere prin care s-a respins recuzarea ca nefondată și nu încheierea prin care cererea de recuzare a fost anulată, cum este cazul în speță, iar pe de altă parte, de vreme ce recursul se adresează instanței ierarhic superioare, nu va putea fi exercitat împotriva unei încheieri pronunțate de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ultimul grad de jurisdicție.

La data de 23 iulie 2022, intimata C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are nicio legătură cu obiectul acestei cauze, litigiul fiind unul care îi implică pe membrii completului de judecată și pe recurentul-reclamant. A invocat, de asemenea, excepția nulității recursului pe care o apreciază întemeiată pentru că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Încheierea din 6 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor procedurale citate, atunci când hotărârea prin care a fost soluționată este definitivă, încheierea de respingere a cererii de recuzare poată fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară.

Însă, Completul de 5 judecători nu este instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât ierarhia instanțelor judecătorești este expres reglementată prin art. 94 - 97 din C. proc. civ., și anume: judecătoriile, tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Completul de 5 judecători este o formațiune de judecată constituită în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu competență specială, reglementată de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege, precum și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători.

Completul de 5 judecători are o competență expres și limitativ reglementată de C. proc. civ. în ceea ce privește căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile non-penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anume: conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 136 alin. (3); renunțarea la dreptul pretins în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 410); perimarea constatată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție art. 421 alin. (2); revizuirea pentru hotărâri potrivnice soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 513 alin. (6); contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauzele care se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 525).

În consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., se apreciază că împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea într-o cauză soluționată prin hotărâre definitivă pronunțată de o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este deschisă calea de atac a recursului.

În acest sens este și jurisprudența anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 24 din Legea nr. 304/2004, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A., în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentei B., împotriva încheierii din 6 aprilie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2022.

Procesat de GGC - LM