ÎCCJ, Decizia nr. 8/2023

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 31 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., formulată de revizuentul condamnat A.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea formulată la data de 10 octombrie 2022, în Dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen.

Revizuentul a susținut că sintagma din textul art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv "dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate", nu corespunde cerințelor de claritate și calitate a legii, impuse de art. 1 alin. (5) din Constituția României și încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2), art. 11 și art. 20 din Constituția României, respectiv ale art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind reparația echitabilă.

S-a arătat că sintagma "consecințele grave ale încălcării Convenției... continuă să se producă" implică o încărcătură afectivă care, nefiind definită în termeni lipsiți de echivoc, este lăsată la aprecierea instanței. În aceste condiții, se stabilește un criteriu aleatoriu, de care depinde admiterea cererii de revizuire, ceea ce este în contradicție cu principiile legalității, egalității în fața legii, a dreptului la un proces echitabil și înfăptuirii unei justiții imparțiale.

Revizuentul a arătat că, pentru ca textul să fie constituțional, legiuitorul ar fi trebuit să explice - printr-o enumerare sau prin precizarea unor criterii care să fie avute în vedere pentru constatarea existenței unor consecințe negative grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale, respectiv pentru a se constata continuitatea și imposibilitatea remedierii acestor consecințe grave de o altă manieră decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Totodată, s-a apreciat că soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen. influențează în mod direct, modul de soluționare a cauzei în care a fost invocată.

Examinând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen. formulată de revizuentul A., în Dosarul nr. x/2022, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a constatat că aceasta este inadmisibilă.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat că excepția a fost invocată de către revizuentul A., în dosarul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători (Dosarul nr. x/2022 având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 892 din 7 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2010 și a Deciziei penale nr. 62 din 25 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2013) și vizează dispozițiile art. 465 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu toate acestea, s-a apreciat că argumentele prezentate de revizuentul A., în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., iar prin invocarea excepției nu se tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare a neconcordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României.

Instanța a constatat că, prin susținerile revizuentului, este vizat modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., însă acestea revin competenței instanței de judecată, conform art. 126 alin. (1) din Constituție potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți a reținut că instanțele judecătorești interpretează legea, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii, fiind necesară în vederea clarificării înțelesului dispozițiilor legale, precum și a domeniului de aplicare a acestora.

Astfel cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în orice sistem juridic, oricât de clar ar fi formulată o dispoziție legislativă, inclusiv o dispoziție de drept penal, în mod inevitabil, există un element de interpretare judiciară.

S-a constatat că, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii, pentru lămurirea înțelesului dispoziției legale și dezlegarea contradicțiilor jurisprudențiale, există alte soluții consacrate de legiuitor, respectiv instituția recursului în interesul legii sau sesizarea instanței supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a apreciat că, în cauză, criticile formulate de revizuent cu privire la dispozițiile art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., vizează aspecte de interpretare și aplicare a legii, care intră în competența de soluționare a instanței judecătorești și, în consecință, acestea nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și calitate a textului normativ, în raport cu conținutul normei, în abstracto.

Prin urmare, a sesiza instanța constituțională în scopul interpretării și aplicării textului legal, ar însemna a face abstracție de limitele competențelor instanței de contencios constituțional, în jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale fiind consacrată soluția în sensul respingerii ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate cu o astfel de finalitate, cu motivarea că, prin criticile formulate, sunt invocate probleme de interpretare și aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

Împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2022, pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2022, în termenul legal, revizuentul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 8 decembrie 2022, sub nr. x/2022/a1.1, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 12 decembrie 2022, când instanța a amânat judecarea cauzei, la cererea revizuentului, în vederea angajării unui apărător ales.

La termenul din data de 30 ianuarie 2023 au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Prin recursul formulat, precum și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, recurentul A. a criticat soluția instanței, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen.

Recurentul a susținut că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepția este ridicată de către revizuent în fața unei instanțe judecătorești, excepția privește o dispoziție din C. proc. pen., în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional. Textul are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece declararea sa ca neconstituțional influențează în mod direct modul în care a fost soluționată cauza.

S-a susținut, în esență, că sintagma din textul art. 465 alin. (1) din C. proc. pen. "dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate" nu corespunde cerințelor de claritate și calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituția României, privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, și încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, la dispozițiile constituționale ale art. 11 și 20 referitoare la obligația statului român de a îndeplini, cu bună credință, obligațiile care îi revin din tratatele privind drepturile omului, respectiv ale art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind reparația echitabilă.

Textul de lege criticat stabilește un criteriu aleatoriu, de care depinde admiterea cererii de revizuire, ceea ce este în contradicție cu principiile legalității, egalității în fața legii, a dreptului la un proces echitabil și înfăptuirii unei justiții imparțiale. Însă, condițiile speciale în care poate fi admisă cererea de revizuire a unei hotărâri penale nu pot fi arbitrare, ci trebuie să respecte pe deplin dispozițiile constituționale.

S-a susținut că legiuitorul ar fi trebuit să explice printr-o enumerare sau prin precizarea unor criterii care să fie avute în vedere pentru constatarea existenței unor consecințe negative grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale. În lipsa enumerării și în lipsa enunțării criteriilor menționate, se creează premisele pentru ca fiecare judecător să aprecieze, după propriile raționamente și concepții, care dintre consecințele unei condamnări penale întrunesc cerințele pentru a fi considerate a fi grave și pentru a aprecia că acestea nu pot fi înlăturate altfel decât prin revizuirea hotărârii penale de condamnare.

Recurentul a invocat în susținerea recursului, soluții ale jurisprudenței naționale, apreciind că în cazul său instanța a interpretat și aplicat dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate într-o manieră subiectivă și restrictivă.

Examinând recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 rezultă că o cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menționat prevăzând doar condiția ca excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată și să aibă legătură cu soluționarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia".

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenței excepției, în sensul constatării existenței unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Excepția a fost invocată de către revizuentul A., în dosarul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători (Dosarul nr. x/2022 având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 892 din 7 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2010 și a Deciziei penale nr. 62 din 25 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2013) și vizează dispozițiile art. 465 alin. (1) din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Se reține, așadar, că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către revizuentul A. îndeplinește cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs de soluționare, dispoziția legală criticată se află în vigoare și nu există o decizie prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior textul de lege.

Cu toate acestea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu este îndeplinită condiția referitoare la legătura normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază, în raport de motivele invocate în susținerea legăturii excepției cu soluționarea cauzei, că prin problema ridicată nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituționalitate.

Astfel, demersul autorului excepției nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, aspecte de neconstituționalitate determinate de modalitatea de redactare a dispoziției legale criticate. Criticile aduse dispozițiilor legale nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acestora.

În esență, recurentul a arătat că, față de prevederea din textul normativ conform căreia "dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției ... continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate" se stabilește un criteriu aleatoriu, de care depinde admiterea cererii de revizuire, însă condițiile speciale în care poate fi admisă cererea de revizuire a unei hotărâri penale nu pot fi arbitrare, ci trebuie să respecte dispozițiile constituționale.

Recurentul a susținut că legiuitorul ar fi trebuit să explice printr-o enumerare sau prin precizare, criteriile care să fie avute în vedere pentru constatarea existenței unor consecințe negative grave ale încălcării Convenției. În lipsa enumerării sau a enunțării criteriilor menționate, se creează premisele ca fiecare judecător să aprecieze, după propriile raționamente și concepții, care dintre consecințele unei condamnări penale întrunesc cerințele pentru a fi considerate a fi grave și pentru a aprecia că acestea nu pot fi înlăturate decât prin revizuirea hotărârii penale de condamnare.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți constată faptul că împrejurările invocate de recurentul A. vizează interpretarea și aplicarea prevederilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la care se susține că sunt supuse arbitrariului și interpretării judecătorului, conform propriilor raționamente.

Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, ci, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituția României, sunt de competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, respectiv a celei ierarhic superioare, în cadrul căii de atac prevăzute de lege.

Astfel cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în privința Constituției care este norma de referință, Curtea este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, însă, în privința normelor supuse controlului de constituționalitate, interpretarea este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016).

Totodată, se reține că prin criticile formulate se urmărește modificarea și completarea textului de lege, în sensul de a fi identificate și prevăzute criterii care să fie avute în vedere pentru constatarea existenței unor consecințe negative grave ale încălcării Convenției.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa textele legale supuse controlului.

Curtea Constituțională a statuat că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării" (Decizia nr. 136 din data de 03 martie 2021 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 494 din 12 mai 2021).

Având în vedere că modificarea sau completarea legii este atributul exclusiv al legiuitorului, Curtea Constituțională neavând o astfel de competență, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de recurent în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, astfel încât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., este inadmisibilă.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că, în mod corect, prima instanță a subliniat că instanțele judecătorești interpretează legea, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii, fiind necesară în vederea clarificării înțelesului dispozițiilor legale, precum și a domeniului de aplicare a acestora.

Ca atare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 465 alin. (1) din C. proc. pen., nu vizează, în fapt, neconstituționalitatea normei, ci modalitatea de interpretare și aplicare a acesteia.

Față de cele anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2023.

GGC - ED