ÎCCJ, Decizia nr. 40/2023

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 59/A din data de 8 februarie 2023 pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 239/A din data de 11 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014.

A obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat, în esență, următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 142/F din data de 29 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, printre altele, în ceea ce-l privește pe contestatorul A., în baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor de abuz în serviciu reținute în sarcina inculpatului A. din 6 infracțiuni de abuz în serviciu, în următoarele infracțiuni: o infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta de la pct. a din dispozitivul rechizitoriului); o infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (faptele de la pct. b, c, d și e din dispozitivul rechizitoriului); o infracțiune de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta de la pct. f din dispozitivul rechizitoriului).

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 vechiul C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., 75 lit. a) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 vechiul C. pen. rap. la art. 2481 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., 75 lit. a) vechiul C. pen., și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 vechiul C. pen. rap. la art. 2481 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., 75 lit. a) vechiul C. pen., și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a constatat că faptele ce fac obiectul acestei hotărâri sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanța, secția Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 768/29.06.2016 a Curții de Apel Constanța, secția Penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) și 36 alin. (1) vechiul C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanța, secția Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 768/29.06.2016 a Curții de Apel Constanța, secția Penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și 5 C. pen., și i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, care a fost sporită cu trei ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) și (3) vechiul C. pen. au fost contopite pedepsele complementare aplicate prin prezenta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. proc. pen. o durată de 5 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 387/28.10.2015 a Tribunalului Constanța, secția Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 768/29.06.2016 a Curții de Apel Constanța, secția Penală, și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) vechiul C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) vechiul C. pen.

În baza art. 88 vechiul C. pen. a fost dedusă prevenția de la 06.11.2014 la 05.12.2014, de la 03.03.2015 la 24.04.2015 și de la 20.05.2016 la zi.

S-a luat act că inculpatul este deținut în altă cauză.

În baza art. 112 lit. d) și e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 8.587.504,84 RON.

S-a luat măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., A., C., D., E. și F., în vederea punerii în executare a măsurii confiscării speciale și achitării cheltuielilor judiciare.

În baza art. 397 rap. la art. 256 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor, prin restituirea bunului în natură.

A fost desființat contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/17.07.2009, având ca obiect bunul imobil notat cu numărul cadastral x - Port Izvoarele, HCJC nr. 90/16.03.2009, HCL Lipnița nr. 50/28.09.2007 și HCL Lipnița nr. 51/28.09.2007 și s-a dispus revenirea imobilului în proprietatea publică a statului.

II. Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 239/A din data de 11 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de inculpații A., C., H., I., E., F., J., K., B., G., L., M., N., O., P., D., SC Q. SRL și Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Constanța și de persoana vătămată Consiliul Județean Constanța împotriva Sentinței penale nr. 142/F din 29 iulie 2016 și a încheierii de îndreptare de eroare materială din 7 octombrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014 și s-au extins efectele acestora asupra intimatei inculpate SC R. SRL.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în totalitate încheierea din data de 7 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și a fost rejudecată cauza pe fond.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) C. pen. din 1969, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor și sporul de 3 ani închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., și a infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost înlăturat din conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. din 1969.

A fost redusă durata pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului, după cum urmează:

- 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) C. pen. din 1969, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) C. pen. din 1969, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea, ca pedeapsă complementară, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) C. pen. din 1969, pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 raportat la art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 36 alin. (1) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, 8 ani închisoare și 5 ani închisoare astfel reduse cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 387 din 28.10.2015 a Tribunalului Constanța, secția penală, definitivă prin Decizia penală nr. 768 din 29.06.2016 a Curții de Apel Constanța, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere, gestiune sau control în cadrul unei entități juridice de drept sau interes public) C. pen. din 1969, pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A fost înlăturată dispoziția de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpații A., C., P., D., H., I., E., F. și J.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost ridicate măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor aparținând inculpaților A., C., D., E. și F., prin sentința penală apelată.

III. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare persoana condamnată A., la data de 18.10.2022.

Prin cererea de contestație în anulare, persoana condamnată A. a invocat cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal).

În esență, a solicitat admiterea în principiu a contestației în anulare și, subsecvent, admiterea pe fond a contestației în anulare, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea apelului și admiterea apelului cu consecința încetării procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

A arătat că prezenta contestație în anulare se fundamentează pe împrejurarea că soluția de condamnare, pronunțată prin Decizia penală nr. 239/A/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nu este legală, întrucât existau probe cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă continuată, cu excepția faptei săvârșită în perioada 2012-2014, constând în plăți nelegale către Q. SRL.

A arătat că la momentul pronunțării deciziei în apel, instanța de control judiciar trebuia să aplice legea penală mai favorabilă intervenită de la data săvârșirii faptelor și până la data judecării definitive a cauzei și, prin urmare, să constate că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinite termenele generale de prescripție, legea penală mai favorabilă fiind Noul C. pen. în forma ulterioară publicării Deciziei nr. 297/2018 pronunțate de Curtea Constituțională.

Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte, secția penală a constatat că această cale de atac a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care s-a soluționat acțiunea penală, respectiv Decizia penală nr. 239/A din data de 11 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2014.

S-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 427 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că titularul contestației în anulare - persoana condamnată A., a avut calitatea de parte (inculpat) în cauza în care a fost pronunțată decizia contestată.

Cu privire la condițiile prevăzute de la art. 427 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că acestea sunt îndeplinite, contestatorul indicând ca motiv de contestație în anulare cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal), motivele aduse în sprijinul acestui caz fiind dezvoltate în cererea de contestație în anulare.

Referitor la termenul de introducere a contestației în anulare, s-a constatat că sunt respectate exigențele dispozițiilor art. 428 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că pentru motivele prevăzute de art. 426 lit. b) și i) C. proc. pen. contestația în anulare poate fi introdusă oricând. În cauza de față contestația în anulare a fost introdusă la data de 18.10.2022, prin poșta electronică.

Înalta Curte, secția penală a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., respectiv ca motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Instanța a reținut că persoana condamnată a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022 ale Curții Constituționale și, în consecință, că se impune încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Raportat la aceste critici, Înalta Curte, secția penală a reținut că procesul penal care îl vizează pe contestatorul A. a fost soluționat în mod definitiv, în baza C. pen. din 1969, făcându-se aplicarea dispozițiile art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Practic, contestatorul a invocat neconstituționalitatea textului de lege care reglementează instituția prescripției în Noul C. pen., respectiv a dispozițiile art. 155 alin. (1) și, subsecvent, solicită examinarea prescripției răspunderii penale potrivit Noului C. pen., pentru infracțiuni săvârșite anterior datei de 01 februarie 2014 și judecate conform C. pen. din 1969.

Înalta Curte, secția penală a reținut că această cauză a fost soluționată în baza legii vechi și nu poate fi reevaluată prin prisma unei decizii de neconstituționalitate care privește legea penală actuală (legea nouă). Astfel, instanța a reținut că neconstituționalitatea instituției prescripției răspunderii penale prevăzute în C. pen. actual nu este aptă de a produce consecințe asupra instituției prescripției din legile penale anteriore.

În considerentele deciziei, s-a reținut că instanța care judecă contestația în anulare nu evaluează legea penală mai favorabilă, ci analizează cazul de contestație în anulare prin raportare la încadrarea juridică stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel. Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv contestația în anulare.

Împotriva Deciziei nr. 59/A din data de 8 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2023. Primul termen a fost fixat, în mod aleatoriu, la data de 8 mai 2023, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile părții, prin apărător desemnat din oficiu și ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Această normă constituțională consacră pe de o parte, dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate și, pe de altă parte, faptul că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii.

Art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Dreptul garantat de art. 21 din Constituție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, fără a putea fi supus vreunei condiționări, ci legiuitorul stabilește reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale (în acest sens Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004 și Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005).

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu este un drept absolut, acesta putând fi supus unor restricționări legitime (Cauza Z și alții împotriva Regatului Unit, 29392/95, hotărârea din 10.05.2001).

În privința căilor de atac, legiuitorul reglementează categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele și forma de declarare a acestora, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că art. 4251 din C. proc. pen. reglementează dispoziții generale referitoare la calea ordinară de atac a contestației, care se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, textul de lege fiind aplicabil când legea nu prevede altfel.

Totodată, se reține că, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, care vizează hotărârile pronunțate în primă instanță asupra fondului, prin care se soluționează conflictul de drept penal, contestația care este, de asemenea, o cale ordinară de atac, se exercită împotriva hotărârilor care se referă la unele măsuri procesuale luate de către instanță în faza de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară sau în faza de judecată, ori în timpul executării pedepsei.

Se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei nr. 59/A din data de 8 februarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 239/A din data de 11 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2014.

În acest context, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că potrivit prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., "Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate."

De asemenea, se reține că, în conformitate cu art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Prin urmare, analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea I - Contestația în anulare - a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 din C. proc. pen., iar dispozițiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinței pronunțate în contestație în anulare, ca urmare a soluționării pe fond, a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare, legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.

În aceste condiții, se constată că în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

În consecință, având în vedere că prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că exercitarea contestației împotriva Deciziei nr. 59/A din data de 8 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, nu este admisibilă, întrucât în situația contrară, s-ar încălca principiul instituit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Astfel cum s-a reținut în jurisprudența constantă a instanței supreme, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 59/A din data de 8 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 59/A din data de 8 februarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2023.

GGC - ED