ÎCCJ, Decizia nr. 269/2022

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2376 din 9 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 382 din 5 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017, reținând, în esență, că revizuirea formulată la 4 ianuarie 2021 a fost exercitată cu nerespectarea termenului de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și calculat de la data pronunțării deciziei atacate cu revizuire, dată la care această hotărâre a rămas definitivă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul A., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Criticile din recurs se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma căruia vor fi analizate, iar nu în raport cu motivul invocat de recurent, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire pentru hotărâri potrivnice, reținând că a fost exercitată cu nerespectarea termenului de o lună socotit de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, termen prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, problema suspusă dezlegării pe calea recursului - în condițiile în care recurentul nu critică data rămânerii definitive a ultimei hotărâri și nici data introducerii cererii de revizuire, astfel cum au fost reținute în hotărârea atacată - vizează momentul de la care se calculează termenul de o lună pentru introducerea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Atât timp cât dispozițiile citate sunt lipsite de echivoc, instanța de judecată învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are obligația de a aprecia cu privire la regularitatea exercitării revizuirii cu respectarea termenului de o lună calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speță, a deciziei civile nr. 382 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă la data pronunțării, în privința căreia revizuentul susține că este potrivnică deciziei nr. 87A din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Or, în mod corect instanța de revizuire a reținut că, în raport cu data rămânerii definitive a ultimei hotărâri - 5 iunie 2020 - termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. civ., s-a împlinit la 6 iulie 2020, astfel că revizuirea depusă la oficiul poștal la 4 ianuarie 2021 este tardiv formulată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 330/2017, nr. 331/2017, nr. 34/2018, nr. 191/2018, nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 152/2022 și nr. 221/2022, referitoare la modul de calcul al termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 513 alin. (6) coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2736 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.