ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 624/2022

Deliberând asupra contestației declarate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 157/F din data de 20 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 49 și art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a admis cererea de extrădare formulată de statul solicitant Republica Moldova.

A dispusa extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Republica Moldova a persoanei extrădabile A. cu respectarea regulii specialității prev. de art. 74 din Legea nr. 302/2004.

A menținut starea de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana extrădabilă a fost reținută și arestată provizoriu în vederea extrădării de la 24.08.2022 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 21.11.2019 sub nr. x/2022, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat solicitarea Republicii Moldova de arestare provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării către statul solicitant, a numitului A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor a unei persoane săvârșit cu cruzime prev. de art. 145 alin. (2) lit. j) din C. pen. al Republicii Moldova.

S-a arătat că, față de persoana extrădabilă, judecătorul din Republica Moldova a emis la data de 11.08.2022 un mandat de arestare, în baza căruia autoritățile judiciare moldovene au emis solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării, anterior formulării cererii de extrădare.

Persoana extrădabilă a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 24.08.2022, ora 5:45, până la 25.08.2022 ora 5:45.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 44 alin. (1), (2), (6) și 7 din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea din 24.08.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 512/6.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 44 alin. (1), (2) și 4 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală a fost admisă cererea formulată de statul solicitant Republica Moldova și, în consecință, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 24.08.2022 până la 22.09.2022 inclusiv.

***

La data de 26.08.2022, Ministerul Justiției-Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat prin poșta electronică, atât Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și Curții de Apel București, un set de documente reprezentând, potrivit adresei de înaintare "documentația primită de la Procuratura Generală a Republicii Moldova sub nr. x/25.08.2022", între acestea aflându-se și cererea de extrădare formulată de statul solicitant și restituită acestuia, potrivit adresei Ministerului Justiției din data de 25.08.2022.

Prin adresa nr. x/2022 din data de 14.09.2022, Ministerul Justiției-Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea de extrădare comunicată prin intermediul Ambasadei Republicii Moldova la București (adresa nr. x/1053/C din data de 6.09.2022 împreună cu anexele cererii reiterate).

Cu toate că, după efectuarea controlului de regularitate, prevăzut de art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ministerul Justiției a concluzionat că declarația dată de autoritățile judiciare moldovene nr. x/26.08.2022 nu întrunește condițiile legale pentru a fi apreciată ca un document prin care se oferă asigurarea de reciprocitate, Curtea a constatat că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune extrădarea persoanei solicitate A.

Astfel, deși persoana solicitată are dublă cetățenie (atât cetățenia statului solicitant, cât și cetățenia română), din conținutul documentației înaintată de către Ministerul Justiției-Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară reiese faptul că persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean moldovean, cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, între România și Republica Moldova se aplică dispozițiile Convenției Europene de extrădare încheiată la Paris la 13.12.1957, extrădarea fiind supusă condițiilor prevăzute la art. 18 - 35 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. De asemenea, la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, inclusiv declarația de reciprocitate, și nu este incidentă vreuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din legea nr. 302/2004.

Înscrisurile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004 și Tratatul bilateral dintre România și Republica Moldova încheiat în 1996 au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 16.09.2022, însoțite de ordonanța din aceeași dată prin care s-a solicitat Curții să aprecieze asupra cererii de extrădare.

Persoana extrădabilă a fost identificată ca fiind A., la care se referă și cererea de arestare provizorie de urgență. De altfel, pe parcursul procedurii, acesta nu a avut obiecții privind identitatea.

La termenul din 19.09.2022 i s-au adus la cunoștință persoanei extrădabile fapta pentru care este cercetat în Republica Moldova și pentru care a fost emis mandatul de arestare din 11.08.2022 de către un judecător din cadrul Judecătoriei Strășeni din Republica Moldova, iar la interpelarea Curții a arătat că dorește să dea o declarație, aceasta fiind consemnată și atașată la dosar. Printre altele, a arătat că înțelege să se prevaleze de principiul specialității.

De asemenea, persoana extrădabilă a învederat că înțelege să formuleze opoziție la cererea de extrădare, invocând motivul obligatoriu de refuz prev. de art. 21 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004. Persoana extrădabilă a arătat prin avocatul ales că nu înțelege să se prevaleze de termenul de 8 zile prev. de art. 49 alin. (2) pentru a formula în scris opoziția, înțelegând să se prevaleze de probele de la dosar și înscrisurile depuse în ședință.

În esență, s-a susținut că a autoritățile din Republica Moldova au încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece a fost încălcată prezumția de nevinovăție, iar publicațiile din media din zona unde locuiește persoana extrădabilă l-au catalogat ca fiind "ucigașul".

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru extrădare, Curtea a reținut, în fapt, potrivit documentelor înaintate de către autoritățile judiciare moldovene, că persoana extrădabilă A. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de omor a unei persoane săvârșit cu cruzime, prev. de art. 145 alin. (2) lit. j) C. pen. al Republicii Moldova.

La data de 11.08.2022, judecătorul din cadrul Judecătoriei Strășeni a Republicii Moldova a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă a persoanei extrădabile.

Fiind audiat atât de procuror, cât și de Curte, A. a precizat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate, dar s-a opus extrădării invocând dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004.

În drept, Curtea a reținut că, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

S-a arătat că, în cauză, A. este cetățean român, iar între România și Republica Moldova a fost încheiat Tratatul bilateral în 1996, ratificat ulterior ratificării de către România a Convenției Europene de extrădare. Potrivit art. 28 pct. 2 din Convenția de la Paris "părțile contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale decât pentru completarea dispozițiilor prezentei convenții sau pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta". Ca atare, România și Republica Moldova convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.

Referitor la dubla incriminare, condiție impusă atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât și de Tratatul bilateral, Curtea a reținut că infracțiunea enunțată dă loc la extrădare, având corespondent în legislația română în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 - 189 alin. (1) lit. h) C. pen.

De asemenea, fapta poate atrage, potrivit legislației ambelor state, aplicarea unei pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind respectată condiția prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar în raport de data comiterii faptei, nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale nici potrivit legii statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).

Curtea a constatat, de asemenea, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării (art. 21 și 22 din Legea nr. 302/2004). Deși persoana extrădabilă s-a opus la extrădare, invocând prevederile art. 21 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004 (extrădarea va fi refuzată când nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 04.11.1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de Românie; există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; situația persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunțate la lit. b), singurul argument adus în acest sens a fost acela că nu îi este respectată prezumția de nevinovăție, dosarul fiind unul politic.

Fără îndoială, în diverse faze ale procesului penal se poate pune în discuție respectarea dreptului la un proces echitabil, însă motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privește fără îndoială un proces deja încheiat printr-o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, iar echitabilitatea procedurii nu se poate reduce la conținutul articolelor din media.

În consecință, câtă vreme persoana arestată este persoana urmărită, respectiv A., neexistând nicio opoziție cu privire la identitate și nefiind incident niciun motiv obligatoriu/facultativ de refuz, Curtea a constatat că extrădarea este admisibilă în cauză, constatând totodată că persoana extrădabilă s-a prevalat de regula specialității.

Față de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și de tratat, reținând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, în baza art. 49 și art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prima instanță a admis cererea de extrădare formulată de statul solicitant Republica Moldova și a dispus conform celor anterior expuse.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana extrădabilă A., motivele contestației fiind expuse în partea introductivă a deciziei și urmând a fi reiterate la momentul analizării lor.

Examinând contestația declarată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată și o va respinge, pentru următoarele considerente:

Prioritar analizei motivelor care au fost invocate în susținerea contestației, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la 13.12.1957, publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 14 mai 1997, la care au aderat atât România, cât și Republica Moldova, dispoziții care se completează cu dispozițiile cuprinse în Tratatul între România și Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06.07.1996, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 310 din 13 noiembrie 1997 (având în vedere că dispozițiile art. 28 pct. 2 din Convenție arată, în mod expres, că "părțile contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale decât pentru completarea dispozițiilor prezentei convenții sau pentru a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta").

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd expressis verbis că "prezenta lege se aplică în baza și pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaționale la care România este parte, pe care le completează în situațiile nereglementate".

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în mod judicios și temeinic, prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile extrădării și în temeiul art. 49 și art. 52 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a dispus extrădarea și predarea către autoritățile judiciare din Republica Moldova a persoanei extrădabile A. cu respectarea regulii specialității prev. de art. 74 din Legea nr. 302/2004.

Se constată că prima instanță a făcut o analiză minuțioasă a condițiilor de formă și de fond ale cererii de extrădare, atât din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de apărare, la acestea din urmă referindu-se în mod punctual.

În baza examenului propriu, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea contestatorului către autoritățile moldovene.

În ceea ce privește efectuarea examenului de regularitate internațională, prevăzut de dispozițiile art. 38 din legea specială, Înalta Curte constată că, la data de 26.08.2022, Ministerul Justiției-Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, a înaintat prin poșta electronică atât Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și Curții de Apel București, un set de documente reprezentând, potrivit adresei de înaintare "documentația primită de la Procuratura Generală a Republicii Moldova sub nr. x/25.08.2022", între acestea aflându-se și cererea de extrădare formulată de statul solicitant și restituită acestuia, potrivit adresei Ministerului Justiției din data de 25.08.2022.

Prin adresa nr. x/2022 din data de 14.09.2022, Ministerul Justiției-Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cererea de extrădare comunicată prin intermediul Ambasadei Republicii Moldova la București (adresa nr. x/1053/C din data de 6.09.2022), împreună cu anexele cererii reiterate.

Înalta Curte constată că în mod just a apreciat judecătorul primei instanțe că, chiar dacă, după efectuarea controlului de regularitate, prevăzut de art. 38 din Legea nr. 302/200, republicată, Ministerul Justiției a concluzionat că declarația dată de autoritățile judiciare moldovene nu întrunește condițiile legale pentru a fi apreciată ca un document prin care se oferă asigurarea de reciprocitate, sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune extrădarea persoanei solicitate A.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și art. 19 alin. (4) din Constituția României, care prevăd că extrădarea din România se hotărăște de către Justiție, Justiția realizându-se, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituția României, prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că examenul de regularitate internațională, prevăzut de dispozițiile art. 38 din legea specială are un caracter formal, având un rol consultativ și în nici un caz unul decizional, instanța de judecată fiind cea care stabilește, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, dacă sunt sau nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru extrădarea unei anumite persoane.

Înalta Curte reține că persoana extrădabilă are dublă cetățenie, română și moldoveană, potrivit înscrisurilor existente la dosar, iar la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, inclusiv declarația de reciprocitate.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați din România în baza convențiilor internaționale multilaterale la care aceasta este parte și pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

b) persoana extrădabilă are și cetățenia statului solicitant;

c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

Se constată, astfel, că sunt îndeplinite condițiile de la lit. a) și b) ale articolului anterior menționat, persoana extrădabilă domiciliind pe teritoriul Republicii Moldova și având cetățenie moldoveană.

Așadar, Înalta Curte constată că persoana extrădabilă A. nu are calitatea de persoană exceptată de la extrădare, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, Înalta Curte constată îndeplinită în cauză și condiția referitoare la dubla incriminare, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului având corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 - 189 alin. (1) lit. h) C. pen., iar fapta poate atrage, potrivit legislației ambelor state, aplicarea unei pedepse privative de libertate de cel puțin 1 an, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004.

După cum prevăd dispozițiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, opoziția la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condițiile pentru extrădare. Înalta Curte constată, însă, că, în cauză, persoana extrădabilă A. nu a formulat obiecții la identitate.

Totodată, Înalta Curte constată că nu există niciun motiv de refuz al extrădării dintre cele obligatorii, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau dintre cele opționale prevăzute de art. 22 din aceeași lege, și nici dintre cele prevăzute de art. 33 și art. 34, privind prescripția sau amnistia.

Înalta Curte reține că persoana extrădabilă s-a opus la extrădare, invocând dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispoziții care prevăd că:

1) Extrădarea va fi refuzată dacă:

a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România;

b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social;

c) situația persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunțate la lit. b);

Astfel, persoana extrădabilă a susținut că nu îi este respectat dreptul la un proces echitabil de către autoritățile moldovene, fiindu-i încălcată prezumția de nevinovăție, întrucât presa l-a prezentat ca fiind autorul omorului.

Înalta Curte constată ca nu este incidentă niciuna dintre cele trei situații invocate de contestator, atât timp cât nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la un proces echitabil în situația de față, având în vedere că în cauză nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă, dosarul aflându-se în cursul urmăririi penale, abia începute, iar articolele apărute în presa din Republica Moldova nu pot conduce la concluzia că acestuia nu-i va fi respectat dreptul la un proces echitabil; totodată, se constată că nu există niciun motiv pentru a se crede că persoana extrădabilă este solicitată în scopul pedepsirii acesteia pentru opinii politice, faptul că bunicul acestuia este politician neavând nicio legătură cu faptul că acesta este anchetat pentru comiterea unei presupuse infracțiuni de drept comun, respectiv pentru infracțiunea de omor calificat; de asemenea, situația contestatorului nu riscă să se agraveze din acest motiv.

Pentru toate aceste considerente, anterior prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 157/F din data de 20 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 255 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinței penale nr. 157/F din data de 20 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în cuantum de 255 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2022.

GGC - ED