ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 119/D/27.04.2021, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016 s-a hotărât:

1.1.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

1.1.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a funcției de director în cadrul direcțiilor din structura Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

1.1.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

1.2.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

1.2.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a funcției de director în cadrul direcțiilor din structura Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

1.2.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

1.3.1 În baza art. 38 alin. (1), art. 39, art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite astfel încât inculpata execută pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 5 luni închisoare, inculpata A. urmând a executa în final pedeapsa principală rezultată de 2 (ani) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare .

1.3.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a funcției de director în cadrul direcțiilor din structura Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

1.3.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatei A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

1.4. În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap la art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 (ani) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei.

1.5. În baza art. 72 C. pen. a fost scăzută din durata pedepsei aplicate inculpatei A. perioada deja executată ca urmare a reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, respectiv de la data de 12.01.2016 până la data de 10 05. 2016, inclusiv.

1.6. În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Bacău la Căminul de Bătrâni Bacău sau în cadrul Adăpostului de zi și de noapte pentru copii străzii "B.", pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care,din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatei A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

1.7. S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 9.994 RON și 250 euro primite cu titlu de mită (5.000 RON - C., 1.045 RON c/val ceas de la D., 949 RON - E., 3.000 RON - F.) și a sumei de 250 euro (200 euro G., 50 euro - H.).

1.8.1 A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 3.000 RON indisponibilizată de la inculpata A., consemnată la I. cf. recipisei nr. x/1 din 13.01.2016, aflată la registrul de valori a Tribunalului Bacău.

1.8.2. De asemenea, a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 7.000 (șapte mii) RON aparținând inculpatei A. dispusă prin ordonanța din data de 24.02.2016 și consemnată la I. pe numele inculpatei A. și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție consemnată cu recipisa nr. x din 24.02.2016, aflată la registrul de valori a Tribunalului Bacău.

5.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen. a fost condamnat inculpatul D., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare

5.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

5.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

5.4. În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap la art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 (ani) închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei.

5.5 În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat pe inculpatul D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

5.6. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Onești sau la D.G.A.S.P. C. Onești, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care,din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

5.7. În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului D. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

6.1. În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., a fost condamnat inculpatul F., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 2 ani închisoare .

6.2. În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului F., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe cf. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

6.3. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului F., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

6.4. În baza art. 91 alin. (1) C. pen. rap la art. 92 alin. (1) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 (ani) închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei.

6.5. În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligate inculpatul F. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

6.6. În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul F. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei Banca, jud. Vaslui sau la Școala Generală din comuna Banca, jud. Vaslui, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

6.7. În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului F. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul că, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A., F. și D.

Prin Decizia nr. 608 din data de 20 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016, s-a decis:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și apelanta-inculpată A. împotriva Sentinței penale nr. 119/D/27.04.2021, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016.

S-a desființat în parte sentința apelată, cu privire la latura penală, a fost reținută cauza spre rejudecare și, în fond:

I. A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare, aplicată inculpatei A., în pedepsele componente de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., respectiv 1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen.

A fost înlăturat sporul de 5 luni închisoare.

De asemenea, au fost înlăturate prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen. de la încadrarea juridică a faptelor.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șase acte materiale) la 3 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpata A.: 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în exercitarea drepturilor prev. de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a funcției de director în cadrul direcțiilor din structura Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentară pentru Bacău, pe o perioadă de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe durata pedepsei complementare.

Au fost înlăturate prevederile art. 91 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante aplicate inculpatei A., urmând ca pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare să fie executată în regim de detenție.

II. A fost modificat temeiul achitării inculpatului L. din art. 16 lit. b) C. proc. pen. în art. 16 lit. c) C. proc. pen.

III. Au fost înlăturate prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) teza finală C. pen., cu privire la inculpații D. și F.

IV. De asemenea, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

V. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții-inculpați D. și F. împotriva Sentinței penale nr. 119/D/27.04.2021, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu prevederile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați apelanții-inculpați să plătească statului câte 500 RON cheltuieli judiciare.

VI. Cheltuielile judiciare din apelurile formulate de parchet și apelanta-inculpată A. au rămas în sarcina statului.

Curtea de Apel Bacău, referitor la inculpata A., pentru care a constatat că au devenit incidente, ulterior închiderii dezbaterilor, prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și a dispus încetarea procesului penal, urmare a împlinirii termenului de prescripție pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, a reținut că infracțiunea este pedepsită cu închisoarea, cuprinsă între 1 - 5 ani, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

De asemenea, prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, partea I, din 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură "din C. pen., și a constatat că dispozițiile citate sunt neconstituționale.

Printr-o altă decizie anterioară a Curții Constituționale (nr. 297/2018) s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Totodată, s-a constatat că în considerentele Deciziei nr. 358/2022, parag. 73, s-au reținut următoarele:

"În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (25 iunie 2018) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale."

Prin O.U.G. nr. 71/2022 s-a dispus ca art. 155 alin. (1) C. pen. să aibă următorul cuprins:"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Astfel, în raport de deciziile precitate, s-a apreciat că în intervalul cuprins între 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, data publicării în Monitorul Oficial a nr. O.U.G. nr. 71/2022 nu au existat în legislația penală cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Curtea a menționat că dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale sunt de drept material, că în aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen. "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.", se identifică în cauză, privitor la prescripție, perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, în care nu au existat cazuri de întrerupere a cursului prescripției, ca lege mai favorabilă, motiv pentru care a avut în vedere termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, acesta fiind împlinit, în raport de data săvârșirii ultimului act material care intră în componența infracțiunii continuate, 28.12.2015, la data de 28.12.2020.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 23 iunie 2022 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău.

Data până la care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău avea posibilitatea de declarare a recursului în casație este 25 iulie 2022, inclusiv.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 18 iulie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, prin procuror șef, prin adresa nr. x/2022, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Parchetul a criticat hotărârea atacată din perspectiva faptului că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei A., față de faptul că s-au avut în vedere doar considerentele Deciziei nr. 358/2022, parag. 73, fără a se avea în vedere și considerentele Deciziei nr. 297/2018, a instanței de contencios constituțional.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, respectiv inculpaților A., F., D., K., L., J.

Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către inculpații A. și L.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23 august 2022, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

De asemenea, la data de 13 octombrie 2022 a fost întocmit raportul de către magistratul-asistent.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022, Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a fixat termen de judecată la data de 14 februarie 2023.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (parag. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că parchetul a susținut recursul în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin prisma faptului că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei A., față de faptul că s-au avut în vedere doar considerentele Deciziei nr. 358/2022, parag. 73, fără a se avea în vedere și considerentele Deciziei nr. 297/2018, a instanței de contencios constituțional.

Se constată că instanța de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă pricinii este actualul C. pen., în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, astfel că a făcut aplicarea art. 5 C. pen.

Infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 este pedepsită cu închisoarea, cuprinsă de le 1 la 5 ani, termenul general de prescripție a răspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile art. 154 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripție de 5 ani în cazul infracțiunii continuate, a început să curgă de la data ultimului act material, respectiv 28 decembrie 2015, și s-a împlinit la data de 27 decembrie 2020 (instanța de apel are în vedere data de 28 decembrie 2020, însă, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., termenul se împlinește cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă, aspect care nu conduce la schimbarea soluției dispuse în cauză), anterior pronunțării Deciziei penale nr. 608 din data de 20 iunie 2022, de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Argumentele Parchetului, în sensul că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, sunt nefondate.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen. Or, instanța de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Totodată, Parchetul a mai considerat că dacă am accepta că de la publicarea Deciziei nr. 358/2022 nu a operat niciun act de întrerupere a prescripției răspunderii penale s-ar crea un risc sistemic de impunitate pentru infracțiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale UE sau de corupție în general.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a recunoscut în jurisprudența sa semnificația calificării în dreptul intern al statelor membre a anumitor instituții juridice și a eficienței standardelor de protecție consacrate de dreptul național. Curtea a arătat că principiul legalității infracțiunilor și pedepselor prevăzut de art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene are același înțeles și același domeniu de aplicare precum dreptul garantat prin CEDO. Curtea a arătat însă că statele membre au libertatea să prevadă în ordinea juridică proprie că regimul prescripției răspunderii penale ține, asemenea normelor privind definirea infracțiunilor și stabilirea pedepselor, de dreptul penal material și este, ca atare, supus, la fel ca aceste din urmă norme, principiului legalității infracțiunilor și pedepselor. De asemenea, autoritățile și instanțele naționale sunt libere să aplice standarde naționale de protecție a drepturilor fundamentale, cu condiția ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecție prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte, și nici supremația, unitatea și caracterul efectiv al dreptului Uniunii.

Se reține că standardul național de protecție circumscris exigențelor ce derivă din principiul legalității incriminării și a pedepsei este superior celui consacrat prin jurisprudența CEDO, incluzând în domeniul de aplicare a principiului legalității incriminării și normele în materia prescripției răspunderii penale.

Consecința includerii în dreptul național a normelor în materia prescripției răspunderii penale în domeniul de aplicare a principiului legalității incriminării rezidă în obligația autorităților judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezultă acestea din conținutul art. 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special sub aspectul cerinței ca legea penală aplicabilă să fie previzibilă, precisă și neretroactivă. În Cauza C42/17 ("Taricco 2"), CJUE a reținut că "principiul neretroactivității legii penale se opune în special ca o instanță să poată, în cursul unei proceduri penale, fie să sancționeze penal un comportament care nu este interzis de o normă națională adoptată înainte de săvârșirea infracțiunii imputate, fie să agraveze regimul răspunderii penale a celor care au făcut obiectul unei astfel de proceduri". Prin aducerea la îndeplinire a obligației de a nu aplica dispozițiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescripției (obligație stabilită anterior de Curte în "Taricco 1") se aduce atingere principiului legalității incriminării, astfel încât "acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicării acestor dispoziții, sancțiuni pe care, după toate probabilitățile, le-ar fi evitat dacă respectivele dispoziții ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele menționate ar putea fi supuse în mod retroactiv unor condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii" (parag. 60). Curtea a arătat că "Dacă instanța națională ar fi astfel determinată să considere că obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile în cauză ale C. pen. se lovește de principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, ea nu ar trebui să se conformeze acestei obligații, iar aceasta chiar dacă respectarea obligației respective ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu dreptul Uniunii" (parag. 61).

De asemenea, Parchetul a mai făcut trimitere la Hotărârea CJUE (Marea Cameră) din 21 decembrie 2021 din Cauza M. și alții și la Ordonanța din 7 noiembrie 2023 pronunțată în cauza SC ... Oltenia din 2022 solicitând să se dea eficiență supremației dreptului Uniunii, în sensul neaplicării deciziilor Curții Constituționale a României, însă acestea nu au nicio legătură cu Deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/2018 și nr. 358/2022 care se referă la prescripția răspunderii penale.

Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale, motivul de casare invocat de către parchet fiind nefondat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 608 din data de 20 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații-inculpați K. și D. în sumă de câte 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat F., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 608 din data de 20 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații-inculpați K. și D. în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat F., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2023.

GGC - ED