ÎCCJ, Decizia nr. 179/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1944 din 20 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de suspendare a cursului perimării, formulată de recurentul-petent A. și a constatat perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 7 octombrie 2021 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 7 aprilie 2022.

La 16 iunie 2022, recurentul-petent A. a depus la dosar cerere de suspendare, cerere care nu este însă aptă a produce efectul întreruptiv prevăzut de lege, deoarece nu a fost efectuată înăuntrul termenului de perimare, respectiv între momentul suspendării (7 octombrie 2021) și data la care s-a împlinit termenul de perimare (7 aprilie 2022).

În ceea ce privește excepția de perimare, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat îndeplinite cumulativ cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței, în timpul curgerii termenului de perimare, a vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Împotriva hotărârii judecătorești menționate la pct. 1, la 26 octombrie 2022, recurentul-petent A. a depus declarație de recurs, în cuprinsul căreia a menționat că motivele recursului vor fi depuse ulterior, după comunicarea încheierii recurate.

II. Procedura de filtrare

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 13 iunie 2017 astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar, la filele x.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată următoarele:

Analizând excepția nulității recursului, întrucât acesta nu a fost motivat, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de recurs nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) pct. d) din C. proc. civ., întrucât nu a fost depusă motivarea căii de atac.

Potrivit art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Înalta Curte reține că petentul a depus doar o declarație de recurs, aflată la dosar.

Decizia recurată a fost comunicată recurentului la 9 noiembrie 2022, cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar recurs; termenul de motivare al căii de atac a curs de la această dată și s-a împlinit la 15 noiembrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Având în vedere cele constatate, se apreciază ca prezenta cale de atac extraordinară este nemotivată, fiind incidentă excepția nulității recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1994 din 20 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2023.

GGC - ED