ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 716/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 716/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 31 martie 2022
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Cererea de recurs
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 8 octombrie 2019, petentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2009.
La termenul din 30 ianuarie 2020, acordat în vederea soluționării cererii de recurs, judecata acesteia a fost suspendată, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Prin încheierea din 25 martie 2021 a fost menținută măsura suspendării recursului. S-a reținut că termenul de perimare a fost suspendat în perioada 16 martie 2020 - 14 aprilie 2020, fiind prelungit pentru o durată de încă 30 de zile (15 aprilie 2020-14 mai 2020), prin Decretul Prezidențial nr. 240 din 14 aprilie 2020. De asemenea, s-a constatat că termenul de perimare a continuat să curgă începând cu 15 mai 2020.
În cauză, la 7 martie 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de art. 252 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a reținut că, față de data întocmirii ultimului act de procedură, 30 ianuarie 2020, este necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 248 alin. (1) din același cod, în acest sens stabilindu-se termen la 31 martie 2022.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra excepției de perimare
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".
În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, care este determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.
Pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părții, o perioadă de cel puțin un an.
În cauză, judecata cererii de recurs a fost suspendată pentru lipsa părților la 30 ianuarie 2020.
Se constată că pe parcursul curgerii acestui termen a fost emis Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, de către Președintele României, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgență, prelungit prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, până la 14 mai 2020.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile".
Prin urmare, termenul de perimare a fost suspendat în perioada 16 martie 2020 - 14 aprilie 2020, fiind prelungit pentru o durată de încă 30 de zile în intervalul 15 aprilie 2020 - 14 mai 2020 prin Decretul Prezidențial nr. 240 din 14 aprilie 2020, astfel că termenul de perimare a continuat să curgă începând cu 15 mai 2020. Luând în calcul și diferența de timp din starea de urgență (2 luni), termenul de perimare s-a împlinit la 30 martie 2021.
Cum de la data suspendării judecății, respectiv 30 ianuarie 2020, niciuna din părți nu a depus diligențe pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării soluționării cererii de recurs, iar de la data ultimului act procedural a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ. și nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 din același act normativ, Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de recurs formulată de petentul A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2022.