ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 989/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2020 sub nr. x/2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 509 din 22 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a constatat perimat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 43/AEPF/18.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluția de primire din 22 iulie 2020, a fixat termen de judecată la 22 septembrie 2020 în vederea soluționării cererii de recurs.

Prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 509 din 22 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal au lipsit părțile, iar acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 7 aprilie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 11 mai 2021, în vederea discutării perimării cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 22 septembrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care nici una din părți nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 509 din 22 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.