ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2259/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2016, reclamanta A a solicitat recunoașterea sentinței de divorț pronunțate de Tribunalul pentru Familie – Seoul, Coreea de Sud, în dosarul cu numărul 2015NEx, la 6 februarie 2015, în camera de mediere. În drept, reclamanta a invocat incidența dispozițiilor art. 1094-1101 C. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 122 din 29 ianuarie 2018, Tribunalul București, Secția a V-a civilă, a respins cererea de recunoaștere a hotărârii străine, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu intimatul B, ca neîntemeiată.

Hotărârile instanței de apel Prin încheierea din 27 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata apelului declarat de reclamanta A împotriva sentinței nr. 122 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin încheierea din 19 aprilie 2021 (ridicarea citației destinate pârâtului și traducerea acesteia în limba coreeană, traducerea în limba coreeană a înscrisurilor despre care s-a susținut că reprezintă hotărârea a cărei recunoaștere s-a solicitat, precum și a adeverinței emise de autoritățile cu competență în evidența persoanelor, purtând apostilă, în măsura în care pretinsa hotărâre coreeană nu poartă mențiunea caracterului definitiv). La 17 februarie 2022, a fost înregistrată cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelanta-reclamantă, cererea fiind respinsă prin încheierea din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar măsura asupra suspendării judecății apelului a fost menținută. O nouă cerere de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de către apelanta-reclamantă la 21 decembrie 2022, iar prin rezoluția de la aceeași dată instanța a stabilit termen pentru examinarea cererii la 24 aprilie 2022. Prin decizia nr. 589A din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta A împotriva sentinței nr. 122 din 29 ianuarie 2018 pronunțate de Tribunalul București, Secția V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul B.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamanta A. În dezvoltarea criticilor întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că, la termenul de judecată din 19 aprilie 2021, când a constatat lipsa de procedură cu pârâtul, instanța de apel a solicitat depunerea unor înscrisuri suplimentare, iar la termenul din 27 septembrie 2021, curtea a dispus, în baza art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului pentru neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor procesuale. Afirmă că, deși a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, prin încheierea din 27 iunie 2022 instanța a respins această solicitare și a menținut măsura suspendării judecării apelului, pentru neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor a căror nerespectare a determinat suspendarea cauzei la termenul din 27 septembrie 2021. Învederează că, la 21 decembrie 2022, recurenta a reiterat cererea de repunere pe rol a cauzei, instanța stabilind termen pentru examinarea acesteia la 24 aprilie 2023. Recurenta a anexat acestei cereri mai multe înscrisuri obținute de la Tribunalul din Seul, respectiv dovada comunicării către părți, la 17 februarie 2015, a exemplarului original al hotărârii judecătorești, dovada faptului că, potrivit art. 220 C. proc. civ. coreean, încheierea unei căsătorii prin mediere, încuviințată de instanță, are același efect ca și o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, certificatul de căsătorie în limbile coreeană, engleză și română, traduse, legalizate și apostilate. Cu referire la dispozițiile art. 417 C. proc. civ., recurenta afirmă că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că cererea de repunere a cauzei pe rol nu reprezintă un act de procedură formulat în vederea continuării judecății, măsura suspendării fiind dispusă ca urmare a neîndeplinirii unor obligații procesuale. Recurenta susține că a precizat prin adresa din 24 iunie 2022 care este motivul pentru care nu s-a putut efectua traducerea citației (starea precară de sănătate a traducătorului). Având în vedere că citația trebuia tradusă pentru termenul din 27 iunie 2022, iar timpul era foarte scurt, pentru a evita lipsa de procedură, a apreciat că se impune solicitarea unui nou termen de judecată. Mai susține că cererile de repunere a cauzei pe rol au condus la întreruperea cursului perimării întrucât prin intermediul acestora a urmărit continuarea judecății.

Apărările formulate în cauză Intimatul nu a depus întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 septembrie 2024 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a fost fixat termen de judecată la 17 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat decizia instanței de apel, susținând că, în mod greșit, a fost admisă excepția perimării, cu consecința perimării cererii de apel, întrucât cererile de repunere pe rol a cauzei, formulate de apelantă, au condus la întreruperea cursului perimării, conform dispozițiilor art. 417 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta invocă faptul că a învederat instanței de apel considerentele pentru care nu s-a efectuat traducerea citației (starea precară de sănătate a traducătorului), astfel încât nu se justifică soluția pronunțată. În aceste coordonate, Înalta Curte observă că, prin criticile aduse hotărârii recurate, recurenta-reclamantă reproșează instanței de apel încălcarea unor reguli de procedură, astfel încât analiza instanței de recurs se va efectua din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. („când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”), criticile urmând a fi respinse, ca nefondate, pentru motivele ce succed. Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 589 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost constatat perimat apelul formulat de reclamanta A împotriva sentinței civile nr. 122 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a civilă. În cauză, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata apelului, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin încheierea din 19 aprilie 2021 (ridicarea citației destinate pârâtului și traducerea acesteia în limba coreeană, traducerea în limba coreeană a înscrisurilor despre care s-a susținut că reprezintă hotărârea a cărei recunoaștere s-a solicitat, precum și a adeverinței emise de autoritățile cu competență în evidența persoanelor, purtând apostilă, în măsura în care pretinsa hotărâre coreeană nu poartă mențiunea caracterului definitiv). La 17 februarie 2022, a fost înregistrată cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelanta-reclamantă, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 27 iunie 2022 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar măsura suspendării judecării apelului a fost menținută. O nouă cerere de repunere pe rol a cauzei a fost formulată de către apelanta-reclamantă la 21 decembrie 2022, iar prin rezoluția de la aceeași dată instanța a stabilit termen pentru examinarea cererii la 24 aprilie 2022. Potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., „(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”. Așadar, perimarea operează de drept, cu condiția ca, timp de șase luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Conform art. 417 C. proc. civ., „Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.” Totodată, art. 242 C. proc. civ. prevede următoarele: ,,(1) Când constată că desfășurarea normal a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. (2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.” Referitor la condiția necesară pentru a opera perimarea - pricina să fi rămas în nelucrare din vina părții, supusă dezbaterii în recursul pendinte -, se constată că apelanta nu s-a preocupat înlăuntrul termenului de perimare să îndeplinească obligația impusă de instanța de judecată. Astfel, curtea de apel a constatat, la termenul din 27 iunie 2022, că, deși apelanta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 17 februarie 2022, anterior împlinirii termenului de perimare, nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa de instanță, prin efectuarea traducerii în limba coreeană a citației destinate pârâtului, în cauză, nefiind îndeplinite, așadar, condițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. pentru reluarea judecății, iar împotriva acestei dispoziții nu s-a formulat recurs. Or, pentru a avea valența unui act de procedură de întrerupere a cursului perimării, în sensul prevăzut de art. 417 C. proc. civ., actul de procedură îndeplinit de parte trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, situație față de care o cerere de repunere pe rol respinsă nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție. Susținerile recurentei potrivit cărora efectuarea traducerii citației nu s-a putut efectua din pricina stării de sănătate a traducătorului nu sunt de natură a demonstra că nu îi este imputabilă pasivitatea de care a dat dovadă întrucât s-a constatat că era ținută să depună toate diligențele necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa de instanța de judecată, constatare pe care nu a atacat-o formulând recurs împotriva măsurii suspendării. Față de cele anterior expuse, Înalta Curte apreciază că a operat o prezumție de desistare a recurentei în continuarea judecății, câtă vreme această parte procesuală nu a întreprins demersuri din care să rezulte cu evidență voința reluării și continuării judecății astfel cum s-a constatat prin încheierile care au dispus asupra suspendării, statuări ce nu pot fi cenzurate în această fază procesuală, într-un recurs la perimare. Referitor la împrejurarea că la data de 21 decembrie 2022 recurenta a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, instanța de recurs reține că aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul întreruperii cursului perimării, atât timp cât la momentul depunerii cererii termenul de perimare era deja împlinit. Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Cum perimarea operează de drept, astfel cum s-a reținut anterior, odată împlinit termenul de perimare, constatând îndeplinite și celelalte condiții legale, instanța era obligată să ia act de intervenirea perimării. În consecință, reținând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 27 septembrie 2021, data opririi cursului judecății, în condițiile art. 242 C. proc. civ., și s-a împlinit la data de 27 martie 2022, în mod legal, instanța de apel a constatat prin decizia recurată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, în cauză nefiind îndeplinit niciun act de procedură în vederea continuării judecării recursului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 589A din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.