ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1829/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanta S.R.R. a chemat în judecată SC T.S. SRL pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.399,14 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005 în cuantum de 360 lei, penalități în cuantum de 319,14 lei și taxa pentru serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 și 2007 în cuantum de 720 lei. Prin sentința nr. 7247 din 8 octombrie 2008 a Judecătoriei sectorului 5 București a fost admisă în parte cererea reclamantei S.R.R. în contradictoriu cu SC T.S.

SRL și a fost obligată pârâta la plata sumei de 360 lei, reprezentând taxa radiodifuziune aferentă anului 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta avea obligația legală de a proba pretențiile deduse judecății, iar din actele depuse la dosar nu rezultă nicio mențiune cu privire la scadența obligației de plată, moment de la care se calculează penalitățile și de la care se poate stabili caracterul exigibil al penalităților calculate, astfel încât pârâta nu poate fi obligată decât la suma menționată în factură, de 360 lei pentru perioada ianuarie 2005-decembrie 2005. Cu privire la debitul aferent anilor 2006 și 2007, pretins de reclamantă, instanța a constatat că nu s-au produs probe în sensul arătat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. Prin Decizia nr. 381 din 11 februarie 2009 a Tribunalului București a fost admis recursul declarat, a fost casată sentința atacată și reținută cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și penalitățile aferente, iar cuantumul acesteia este sub suma de 500.000 lei, situație în care competența de soluționare a cauzei revenea la fond nu judecătoriei ci tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Prin sentința nr. 2027 din 29 mai 2009 a Tribunalului București a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București. Instanța a reținut că litigiul de față nu are natura unei cauze de contencios fiscal întrucât taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu se încadrează în nici una dintre ipotezele prevăzute de art. 1 C. proc. fisc., pentru care competența să fie determinată de cuantumul debitului, astfel încât în cauză este aplicabil principiul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul atacat. Instanța a constatat că reclamanta S.R.R. poate fi asimilată autorității publice, întrucât este autorizată să presteze un serviciu public și face parte din categoria autorităților și instituțiilor centrale, astfel încât cauza este de competența în primă instanță a Curții de Apel București.

Curtea de Apel București prin sentința nr. 3559 din 28 octombrie 2009 a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, întrucât a reținut că, în cauza dedusă judecății, investirea Tribunalului București, secția de contencios administrativ, s-a dispus printr-o decizie irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs care a reținut competența tribunalului ca instanță de contencios administrativ în fond. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, 21 și 22 C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu SC I. SRL în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, persoanele juridice cu sediul în România au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.

Prin art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, se prevede că această taxă se încasează de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice. În alin. (2) al aceluiași articol din H.G. nr. 977/2003, se prevede că persoanele juridice care își asigură pe cont propriu energia electrică și nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct S.R.R. Astfel, atât timp cât societatea comercială achită taxa datorată pentru serviciul public de radiodifuziune pe baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu societatea comercială de furnizare a energiei electrice, rezultă că izvorul obligației îl constituie contractul încheiat între două societăți comerciale, ca persoane juridice de drept privat, dintre care una acționează în calitate de mandatar al S.R.R.

În consecință, rezultă că taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competența specială a instanțelor de contencios administrativ. Astfel fiind, competența de soluționare a acțiunii aparține instanței de drept comun, determinată în raport cu valoarea pretențiilor deduse judecății, conform prevederilor art. 1 pct. 1 și ale art. 2 pct. 1 C. proc. civ. Sub aspectul stabilirii instanței competente material nu prezintă relevanță împrejurarea că reclamanta - S.R.R. - este autorizată să presteze un serviciu public, de interes național, atâta timp cât taxa radio se face venit la bugetul societății reclamante, iar recuperarea sumelor datorate se efectuează în baza unor prevederi contractuale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.R.R. și SC T.S. SRL București în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.