ÎCCJ, Decizia nr. 33/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 33/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin încheierea nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 96/2022 din data de 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Examinând contestația formulată de petentul A. prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului s-a reținut că, în cauză, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A., împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța procurorului 16 septembrie 2022 din Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin ordonanța din 03 octombrie 2022 a procurorului ierarhic superior, în Dosarul nr. x/2022 al aceleiași unități de parchet, hotărâre definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.
Potrivit art. 341 alin. (9) din C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Așadar, s-a limitat calea de atac menționată exclusiv la soluția prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.
Petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a) din C. proc. pen. și art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 96/2022 din data de 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală.
II. Împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023, primul termen fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 24 aprilie 2023, dată la care au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - P2-2023 constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficiență principiului dublului grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 par. 1 al Protocolului 7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casație"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 162 din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2023.