ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 80 din 29 iulie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, a fost condamnat inculpatul A. la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 76 din C. pen. 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen. 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen.
S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (respectiv 1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen.
(...)
S-a dispus, conform art. 7 alin. (1), art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpatul A..
Conform art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a cuțitului - corp delict.
(...)
A fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile B. despăgubiri civile în sumă de 15.000 euro (sau echivalentul în RON al acestei sume la data plății) cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile B. despăgubiri civile reprezentând daune materiale, în sumă de 3.000 RON.
(...)
S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Bistrița și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Bistrița-Năsăud (SMURD Bistrița) nu s-au constituit parte civilă în cauză.
(...)
A fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie "C." din Cluj-Napoca despăgubiri civile în sumă de 2939,29 RON (reprezentând cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate B.).
S-a acordat avocatului desemnat din oficiu, suma de 260 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu (pentru apărarea inculpatului A. în faza de judecată), sumă care s-a avansat și suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Au fost obligați inculpații A., B. și D. să plătească fiecare în favoarea statului câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (sumă care include costul actelor medico-legale).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul A. și inculpații-părți civile B. și D..
Prin decizia penală nr. 129/A din data de 1 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, au fost admise apelurile declarate de inculpații B. și D. împotriva sentinței penale nr. 80 din 29 iulie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care instanța de apel a desființat-o în latura penală a cauzei și, pronunțând o nouă hotărâre.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii în privința celor doi inculpați.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., s-a stabilit suma de 500 RON, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, sumă care a fost avansată din FMJ către Baroul Cluj.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 600 RON, reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017 a formulat contestație în anulare apelantul-inculpat A..
Prin decizia penală nr. 1086 din data de 31 august 2022, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare promovată de apelantul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017 în ceea ce privește soluția de condamnare la pedeapsa de 3 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 76 din C. pen.
În temeiul art. 431 și art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de apel a admis, în principiu și în fond, contestația în anulare promovată de apelantul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen., respectiv a infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. de către apelantul-inculpat A..
Rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 3 ani și 9 luni închisoare, în pedepsele componente și a înlăturat sporul de 3 luni.
În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 25/26 martie 2015) și a înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 25/26 martie 2015) și a înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 96/01.02.2021, emis conform sentinței penale nr. 80/F/2020 pronunțate de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 129/A/01.02.2021, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în raport de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 76 din C. pen.
A constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017, pedeapsa închisorii începând cu data de 4.03.2021 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2017.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, a fost reținut în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost reținute în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat că judecarea contestației în anulare înregistrată în prezenta cauză presupune stabilirea împrejurării dacă, în raport de modalitatea în care a fost explicat conținutul Deciziei Nr. 297/2018 prin Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, definitivă și general obligatorie, instanța de apel ar fi trebuit să statueze că se impunea încetarea procesului penal, câtă vreme termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. era împlinit la momentul pronunțării deciziei definitive în dosar nr. x/2017
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, definitivă și general obligatorie, instanța de contencios constituțional a stabilit că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională".
Curtea de apel a reținut că inculpatul contestator, fiind judecat sub egida reglementării Noului C. pen., trebuia să beneficieze, în materia prescripției răspunderii penale, de dispozițiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripției răspunderii penale, prin declararea neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. Atât timp cât, la momentul soluționării apelului, era publicată în Monitorul Oficial al României Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, date fiind stipulațiile par. 73 din Decizia Curții Constituționale Nr. 358/2022, instanța de control judiciar trebuia să verifice, în acord cu prev. art. 5 din C. pen., incidența prescripției răspunderii penale. O atare concluzie se impune pentru aceea că, față de disp. art. 155 din C. pen., în forma în vigoare după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, niciunul din actele de procedură întocmite în cauză nu mai puteau produce efect întreruptiv de prescripție.
Constatând existența unei succesiuni de legi pe parcursul judecării cauzei, instanța de apel era obligată să procedeze, în acord cu stipulațiile par. 40-41 din Decizia Curții Constituționale Nr. 265/2014, la evaluarea globală a legilor comparate, aplicând retroactiv "noua reglementare", care, în mod evident, era mai favorabilă inculpatului A., dat fiind că nu mai instituia niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale și ar fi produs consecința încetării procesului penal pornit împotriva sa.
Rezultă că, independent de existența a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziției legale declarate neconstituționale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripție, instanța de apel trebuia să constate, la momentul soluționării apelurilor în dosar penal nr. x/2017, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. (1) din C. pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal față de apelantul-inculpat A. pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen., respectiv infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) C. pen., ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În ceea ce privește starea de fapt reținută prin rechizitoriu, față de care trebuie să se evalueze dacă intervenise o cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale până la momentul soluționării apelului în dosar nr. x/2017, s-a constatat că, potrivit actului de sesizare, inculpatul A., la data de 25/26 martie 2015, în timp ce se afla în barul "E." din com. Salva, jud. Bistrița-Năsăud, pe fondul unei altercații fizice produse între inculpații B. și D., l-a lovit în mai multe rânduri cu un cuțit în spate pe B., producându-i acestuia leziuni corporale traumatice care au necesitat spre vindecare un nr. de 28-30 zile de îngrijiri medicale, prin care viața victimei a fost pusă în primejdie, prin această faptă tulburându-se ordinea și liniștea publică, cuțitul corp delict fiind purtat și folosit fără drept de inculpat.
Cu referire la săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen., s-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea unei asemenea infracțiuni este închisoarea de la 3 luni la doi ani.
În ce privește săvârșirea infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea unui asemenea ilicit de natură penală este închisoarea de la 6 luni la doi ani.
Conform art. 154 alin. (2) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv din data de 26.03.2015.
Fiind vorba despre un termen de prescripție de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-ar fi împlinit, în condițiile art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 26.03.2020, nefiind întrerupt prin actele de procedură efectuate în cauză, de vreme ce, ca efect a inactivității legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai puteau produce efecte juridice la momentul soluționării dosar penal nr. x/2017 în apel.
Nu se poate, însă, omite că, în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgență, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Președintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Președintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecință, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen., respectiv infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 alin. (2) C. pen., de care a fost acuzat inculpatul, s-a împlinit la data de 26.05.2020.
Împotriva deciziei penale nr. 1086 din data de 31 august 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 11 octombrie 2022 .
Cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost comunicată inculpatului A., părților civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie "C." Cluj Napoca, Spitalul Județean de Ambulanță Bistrița Năsăud și părților vătămate Inspectoratul pentru Situații de Urgență Bistrița și Spitalul Județean de Urgență Bistrița .
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 31 octombrie 2022. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2022.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, în urma rejudecării cauzei, casarea în parte a Deciziei nr. 1086 din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, înlăturarea greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a admis contestația în anulare formulată de inculpatul A. și s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 25/26 martie 2015) și de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) din C. pen. (faptă săvârșită în noaptea de 25/26 martie 2015).
În motivarea recursului în casație, Parchetul a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală, în speță fiind incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în condițiile în care în mod greșit s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
În esență, a arătat că, raportat la data comiterii faptelor, 26 martie 2015, termenul special de prescripție a răspunderii penale nu era împlinit la data când a fost pronunțată Decizia Curții de Apel Cluj nr. 129/A din 1 februarie 2021, aceasta întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, (n.n. - data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I), și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum.
Parchetul a arătat că, ulterior întocmirii Ordonanței din 19 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița-Năsăud, emisă în Dosarul nr. x/2015 (prin care a fost pusă în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpatului A.), a început să curgă un nou termen de prescripție, de 5 ani, termenul special de prescripție a răspunderii penale urmând a se împlini la data de 25 mai 2025, ținând cont și de suspendarea acestui termen pe durata stării de urgență.
Totodată, a opinat că, în timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, iar interpretarea actelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse legii penale mai favorabile ar face ca deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.
În plus, în opinia Parchetului, caracterul de instituție de drept procesual penal al întreruperii prescripției răspunderii penale rezultă și din faptul că, spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție, și își produc efecte de îndată.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7. S-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2023, pentru când a fost citat intimatul inculpat A..
Înalta Curte a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a exercitat calea de atac în cuprinsul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., procurorul se numără printre titularii cererii de recurs în casație enumerați la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., iar hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1086 din data de 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori) face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în rejudecarea apelului, după admiterea în principiu și în fond a contestației în anulare promovate de apelantul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 1 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2017.
De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (procuror F., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj), indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia (art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.), precum și semnătura persoanei care exercită recursul în casație. În cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum și motivele pe care acesta se sprijină.
S-a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a criticat soluția de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, iar argumentele aduse în susținerea cererii (întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale și suspendarea curgerii acestuia pe durata stării de urgență) pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanței de casație.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.
Se constată că faptele pentru care s-au formulat acuzații în cauza de față au fost comise după intrarea în vigoare a actualului C. pen. (26 martie 2015), astfel că dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale sunt cele analizate de Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022.
Prin motivele de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că, raportat la data comiterii faptelor, 26 martie 2015, termenul special de prescripție a răspunderii penale nu era împlinit la data când a fost pronunțată Decizia Curții de Apel Cluj nr. 129/A din 01 februarie 2021, întrucât, ulterior Ordonanței din 19 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița-Năsăud, emisă în Dosarul nr. x/2015 (prin care a fost pusă în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpatului A.), a început să curgă un nou termen de prescripție, de 5 ani, termenul special de prescripție a răspunderii penale urmând a se împlini la data de 25 mai 2025, ținând cont și de suspendarea acestui termen pe durata stării de urgență. Parchetul a opinat că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018 și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum, întreruperea prescripției fiind o instituție de drept procesual.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).
Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.
Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.
Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: "... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).
Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.
În speță, Înalta Curte constată că în cazul infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani.
De asemenea, pentru infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (2) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 2 ani.
Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: (...) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; (...)". Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii (...).".
Drept urmare, în raport de data săvârșirii infracțiunilor de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen. și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (2) C. pen. - 26 martie 2015 - termenul general de prescripție, de 5 ani, era împlinit la data pronunțării deciziei penale nr. 129/A din 01 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2017
Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, prin decizia penală nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus încetarea procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 C. pen., respectiv infracțiunii de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art. 372 alin. (2) C. pen.
Argumentele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în sensul că întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, iar actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, sunt nefondate.
Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.
Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.
Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."
Acceptând punctul de vedere susținut în scris de către Ministerul Public în sensul că perioada dintre 2014 și 2022 este separată prin deciziile Curții Constituționale în două perioade de aplicare a legii în ceea ce privește prescripția (anterior și respectiv ulterior deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), după ce instanța de apel stabilește legea incidentă judecării unei cauze, constatând că legea aplicabilă include interpretarea dată de Curtea Constituțională, instanța care soluționează un recurs în casație nu are competența legală de a modifica legea incidentă, nici chiar în ipoteza legii penale mai favorabile prevăzute de art. 5 C. pen., și nu poate interveni asupra acestei soluții. Limitele aplicării legii sunt cele care decurg din interpretările oficiale, din interpretările oferite de legiuitor, din deciziile Curții Constituționale a României, din deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție. În dosarul de față, interpretarea Curții Constituționale a fost avută în vedere de către curtea de apel în soluția cu privire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale (în același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 631/Rc/06.12.2022).
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori, pronunțate în dosarul nr. x/2022.
Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1086/A din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori, pronunțate în dosarul nr. x/2022.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.