CtEDO 29.03.2007 Auto

SYTINA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
29.03.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SYTINA v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 9662/02 de către Alla Gennadyevna SYTINA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 29 martie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Kovler dna Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens Malinverni, judecători și dl Nielsen, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Alla Gennadyevna Sytina, este un național rus care locuiește în Kurmamysh din regiunea Kurgan. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soțul reclamantului este o văduvă a unui serviciu militar ucis în Chechenia. Sytin, soțul reclamantului, care a fost în misiune în Chechenia din 6 aprilie 2000 până la 30 decembrie 2000, a avut dreptul să obțină o alocație specială pentru misiune în valoare de 176.800 roubles (RUR). Din moment ce plata nu a fost efectuată în timp util, dl Sytin a adus o acțiune civilă împotriva unității militare nr. 23132, la care a fost atribuit. La 27 martie 2001, Curtea Militară a Garrisonului Kurgan al Comandamentului Ural a acordat cererile dlui Sytin și i-a acordat RUR 176.800. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală la 9 aprilie 2001. La o dată neespecificată din aprilie 2001 a fost trimisă o scrisoare de execuție la Serviciul Bailiff. La 23 aprilie 2001, soțul reclamantului a fost din nou în misiune în Cecenia, unde a fost ucis în acțiune la 30 august 2001. Întrucât hotărârea din 27 martie 2001 nu a fost pusă în aplicare în momentul decesului dlui Sytin, reclamantul a moștenit dreptul de a obține premiul judiciar. La 20 iunie 2002, unitatea militară nr. 23132 deschise în numele reclamantului două depozite bancare, în suma RUR 23.240 și, respectiv, RUR 24.300 (RUR 47.540 în total). Reclamantul a fost informat că, prin aceste plăți, unitatea militară a acoperit toate amânările datorită soțului său îndelungat. Nu există nici o indicație că respectivele plăți au fost efectuate în executarea hotărârii din 27 martie 2001. Se pare că hotărârea din 27 martie 2001 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns de neexecuție a hotărârii Curganului Garrison al Comandamentului Ural din 27 martie 2001. Decembrie 2005 Curtea a trimis observațiile Guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii și a invitat-o să-și prezinte observațiile în răspuns până la 2 februarie 2006. La 7 iunie 2006, Curtea a informat reclamantul că nu a respectat termenele de prezentare a observațiilor sale și că, în absența unei cereri de prelungire a termenului, Curtea ar putea concluziona că nu mai este interesată să urmărească cererea și să decidă să-l scoată din lista de cazuri. La 17 noiembrie 2006, Curtea a reiterat avertismentul. La 18 decembrie 2006, Curtea a primit un anunț poștal cu semnătura reclamantului, recunoaștend primirea scrisorii Curții la 30 noiembrie 2006. Curtea nu a primit nicio corespondență de la reclamant. În aceste circumstanțe, Curtea constată că reclamantul a pierdut interesul în cererea ei și nu intenționează să-l urmărească în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede următoarele: „Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să decidă să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea...” În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocoalele sale, nu necesită examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și cererea ar trebui să fie eliminată din lista de cauze a Curții în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ . Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista de cauze. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă