ÎCCJ, Decizia nr. 46/2023
ÎCCJ, Decizia nr. 46/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Asupra cererii de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin Decizia nr. 2594 din 7 decembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2022 pronunțate de aceeași instanță, în Dosarul nr. x/2022.1.1*.
Contestațiile privind tergiversarea procesului formulate în cauză
La 27 ianuarie 2023, contestatorul A. a formulat o primă contestație, înregistrată în Dosarul nr. x/2023, prin care a pretins tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ. și art. 29 - 33 din Legea nr. 47/1992.
Prin Decizia nr. 14 din 6 februarie 2023, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului formulată de A. în Dosarul nr. x/2022.1.1* al Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
La 7 februarie 2023, A. a formulat o nouă contestație privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2023 al Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contestatorul susține, prin noua contestație, că instanța de recurs tergiversează procesul deoarece nu a dispus formarea dosarului asociat privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen. și a art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997 și că, astfel, îi este încălcat dreptul la apărare și dreptul de a accede la instanță.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:
Art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată".
La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.
Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situația de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
Contestația la tergiversare, potrivit normelor de drept menționate, nu semnifică o cale de atac prin intermediul căreia părțile pot să formuleze critici de nelegalitate îndreptate împotriva măsurilor dispuse de instanța de judecată cu privire la solicitările formulate de părți, respectiv, îndreptate împotriva soluției pronunțate de aceasta.
În speță, prin contestația dedusă judecății, contestatorul pretinde că în Dosarul nr. x/2023 instanța de recurs a refuzat, greșit, să dispună constituirea unui dosar asociat și să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen. și a art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.
Potrivit considerentelor expuse în practicaua Deciziei nr. 14/06.92.2023 pronunțate în dosarul în Dosarul nr. x/2023, instanța supremă a luat act de formularea de către contestator a unei cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea unor dispozițiile legale ce vizau, în opinia instanței, fondul litigiului și nu contestația la tergiversare dedusă judecății în respectivul dosar.
Instanța de recurs a statuat că, prealabil examinării acestei cererii, are a analiza cu prioritate chestiunea rămânerii fără obiect a contestației la tergiversare deduse judecății și că, doar în măsura în care va trece peste acest impediment procedural, va face verificări în privința respectivei cereri, verificări ce nu s-au mai impus, în considerarea soluției pronunțate, aceea de respingere a contestația la tergiversare, ca rămasă fără obiect.
În atare situație, rezultă că prin contestația la tergiversare dedusă judecății în procesul pendinte, înregistrată după pronunțarea Deciziei civile nr. 14/2023, contestatorul critică ordinea de soluționare a chestiunilor litigioase stabilită de instanța de recurs, ceea ce nu îi este permis pe calea acestui remediu procesual.
Prin urmare, câtă vreme demersul inițiat de contestator nu se încadrează în reperele indicate de norma de drept prevăzută de art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația dedusă judecății, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2023.