ÎCCJ, Decizia nr. 45/2023

Asupra cererii de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Contestatorul A. a declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 166 din 20 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, hotărâre prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect anulare act administrativ - anulare Decret nr. 1163/2009.

Recursul a fost înregistrat la data de 02.08.2021, în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 18 ianuarie 2023, A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2021, motivat de faptul că nu a fost stabilit primul termen de judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 522, art. 524 și art. 525 din C. proc. civ.

Apărările părților

La 20 februarie 2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, apreciind că nu a fost încălcat dreptul contestatorului la soluționarea recursului exercitat împotriva Sentinței civile nr. 166 din 20 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, într-un termen optim și previzibil.

La 1 martie 2023, contestatorul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a făcut referire la aspecte legate de fondul cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente".

Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție".

De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa, cât și atitudinea instanței față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților care aveau obligații legale sau judiciare.

Ca urmare, contestația la tergiversare este acțiunea prin care o parte urmărește înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situația de tergiversare să înceteze. Rațiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Examinând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte observă că procedura de comunicare a actelor și de pregătire a judecății recursului în Dosarul nr. x/2021, astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 490 coroborat cu art. 4711 din C. proc. civ., a fost prelungită în timp, pe de o parte, motivat de faptul supraaglomerării cu dosare a secției de contencios administrativ și fiscal și, pe de altă parte, motivat de faptul că procedura nu a fost limitată la comunicarea doar a recursului, întâmpinării la recurs și răspunsului la întâmpinare, urmare a conduitei contestatorului.

Potrivit fișei Ecris a dosarului, rezultă că în timpul procedurii de comunicare prevăzute de normele de drept arătate, contestatorul a înregistrat în Dosarul nr. x/2021 și alte cereri și anume, la 8 august 2022, cerere de ajutor public judiciar, la 7 octombrie 2022, cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, la 9 octombrie 2002, cerere precizatoare, acte procedurale ce au necesitat, după caz, reluarea procedurilor de comunicare, obligatorii potrivit normelor procedurale ori soluționarea în cadrul unor proceduri speciale, distincte, anterior prezentării dosarului judecătorului pentru fixarea primului termen de judecată.

În aceste condiții, dosarul a fost introdus cu întârziere pe lista dosarelor pentru fixarea primului termen de judecată, listă ce înregistra un număr semnificativ de dosare în așteptare, acesta primind rezoluție la ordine, conform regulile interne stabilite la nivelul secției.

Astfel, la momentul judecății contestației pendinte, se constată că judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 16 noiembrie 2023, cu luarea în considerare a particularităților litigiului dedus judecății, termenul condicii de ședință fiind situat la nivelul lunii februarie 2024, în contextul supraaglomerării existente la nivelul acestei secții a instanței supreme, astfel cum s-a arătat anterior.

Ca urmare, constatând că în cauză nu se poate reține pasivitatea instanței de judecată în privința adoptării măsurilor necesare pentru fixarea primului termen de judecată în dosarele alocate spre soluționare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, urmează a respinge contestația la tergiversare dedusă judecății, pe temeiul art. 522 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2023.

GGC - ED