ÎCCJ, Decizia nr. 216/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 496 din 15 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Galați secția I civilă în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuenții A. și B. au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Prin decizia atacată cu recurs în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. împotriva Deciziei nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Galați secția I civilă în Dosarul nr. x/2019, pentru motivele arătate în continuare.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt expuse criticile arătate în continuare.

În primul rând, se invocă Decizia nr. 13 din 6 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și, în consecință, în interpretarea art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, prin raportare la art. 405 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., art. 201 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. (1), (4) și (5) din C. civ., coroborat cu art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 și art. 2.504 alin. (1) din C. civ., s-au stabilit următoarele: 1. Regimul juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanțial în vigoare la momentul nașterii dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea creanței garantate, fiind lipsită de relevanță norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită. 2. Dreptul de a obține executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripției executării silite a creanței întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011. 3. În cazul în care prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obține executarea silită a creanței principale este prescris, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de: (i) 3 ani, potrivit art. 405 alin. (1) teza I din C. proc. civ. din 1865, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011 - 14 februarie 2013; (ii) 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).

Printr-o primă critică, se susține că decizia recurată cuprinde motive contradictorii raportat la existența unor hotărâri judecătorești contrare pronunțate în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauza și aceleași părți. Sub acest aspect se arată că, prin Decizia nr. 2626 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția I civilă, s-a reținut că Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați secția I civilă în Dosarul nr. x/2014, se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că efectele sale nu pot fi înlăturate sau aplicate secvențial.

Printr-o a doua critică, se susține că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât deciziile reținute de instanța de apel și în Decizia nr. 894 din 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați secția I civilă în Dosarul nr. x/2013, nu se pot opune Deciziei nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2014, fiind expuse aspecte referitoare la fondul litigiului dedus judecății.

În susținerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., se arată că în mod greșit s-a concluzionat în sensul că, în raport cu data pronunțării lor, prima hotărâre care se impune a fi valorificată este Decizia nr. 894 din 20 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați secția I civilă în Dosarul nr. x/2013, iar nu Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2014. Totodată, în mod greșit instanța de revizuire a reținut că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, tribunalul a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluțiilor pronunțate cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit se impun în prezentul litigiu.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., se argumentează că decizia recurată și decizia a cărei revizuire se cere încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești: (i) Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2014; (ii) Decizia nr. 2626 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 873 din 21 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași secția I civilă în Dosarul nr. x/2014; (iii) Decizia nr. 53/2020 a Curții de Apel Galați, prin care s-a respins apelul împotriva Sentinței civile nr. 343/2019, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește contractul de împrumut nr. x/2006; (iv) Decizia nr. 1366 din 12 mai 2021 a Tribunalului București, prin care s-a respins apelul declarat de C. SA împotriva Sentinței civile nr. 11600 din 26 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a reținut că garanția instituită prin contractul de ipotecă, accesoriu al contractului de credit inițial, s-a stins ca efect al prescripției creanței principale pentru garantarea căreia a fost emis; (v) Sentința civilă nr. 662 din 24 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. x/2014, prin care s-a constat prescris dreptul C. SA de a solicita și de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 și a actelor adiționale; (vi) Decizia nr. 629 din 27 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2010; (vii) Decizia nr. 753 din 14 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2011.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se argumentează că titlurilor executorii în litigiu li se aplică dispozițiile din C. civ. din 1864 și C. proc. civ. din 1865 privind prescripția dreptului și prescripția executării silite, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 13 din 6 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În acest sens, se arată că, în speță, termenul de prescripție a început să curgă de la 23 decembrie 2009 sau de la data ultimei plați, 23 noiembrie 2009, așa cum s-a reținut în Dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Vaslui, prin admiterea apelului și anularea actelor de executare efectuate față de debitorii D. și E.. Celelalte acte de executare efectuate în anul 2011 în dosarul de executare nr. 36/2010 au fost anulate în contextul descris în prezentarea situației de fapt și de drept, ceea ce determină înlăturarea și lipsirea de efecte a întreruperii termenul de prescripție intervenite prin cererea de executare silită în dosarul de executare nr. 36/2010, astfel că cererile de executare efectuate în 2013 au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripție. În aceste condiții, raportat la considerentele Deciziei nr. 13 din 6 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanța de revizuire a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material.

Intimata C. SA a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea excepției inadmisibilității recursului, se argumentează că decizia atacată, pronunțată în soluționarea revizuirii, este o hotărâre judecătorească definitivă, nesusceptibilă de recurs.

În susținerea excepției nulității recursului, se argumentează că, prin recurs, nu este formulată nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, iar criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizează fondul litigiului dedus judecății, astfel că nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

4.1. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului

Excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.: "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători".

În cauză, potrivit dispozițiilor citate, părțile au deschisă calea de atac a recursului la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva hotărârii pronunțate de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost soluționată o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4.2. Cu privire la excepția nulității recursului

Excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, este neîntemeiată.

Sub acest aspect, în sensul celor arătate la pct. 2, se constată că recurenții-revizuenți formulează critici cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat, care pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nefiind incidentă sancțiunea prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

4.3. Cu privire la cererea de recurs

Prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenții au susținut că Decizia civilă nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Galați secția I civilă în Dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a unui număr de șapte hotărâri judecătorești, prin care s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 10 mai 2006, susțineri reiterate în cuprinsul cererii de recurs în prezentul dosar.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Așa cum s-a reținut în jurisprudența Completului de 5 judecători (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 329/2017, nr. 120/2019, nr. 44/2020, nr. 114/2021, nr. 118/2021, nr. 286/2021, nr. 146/2022), în ipoteza cererii de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, este necesar ca, în litigiul în care a fost pronunțată ultima hotărâre (în speță, decizia a cărei revizuire se cere), să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre anterioară ori, deși a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra acestei excepții.

În cauză, în acord cu instanța de revizuire, se reține că această condiție de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită, întrucât, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluțiilor pronunțate în procesele anterioare cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x din 10 mai 2006 se impun în litigiu, iar împrejurarea că revizuenții sunt nemulțumiți de concluzia instanței și de faptul că aceasta a dat eficiență hotărârii invocate de către partea adversă (hotărâre anterioară celor invocate de ei și care beneficiază de autoritate de lucru judecat) și nu a celor cu care au înțeles aceștia să se apere, nu conferă temeinicie revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, în mod corect în hotărârea dată în revizuire s-a reținut că, în cuprinsul Deciziei nr. 1295 din 17 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Galați secția I civilă a analizat criticile și apărările părților referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită, inclusiv apărările recurenților-revizuenți întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1240/2016 a Tribunalului Galați și a Deciziei nr. 2626 din 9 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În urma analizei efectuate, prin decizia a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Galați a concluzionat în sensul că, în raport cu data pronunțării, se impune a fi valorificată Decizia nr. 894 din 20 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, prin care s-a reținut că intimata C. SA putea solicita executarea silită a contractului de credit, fără a i se opune prescripția, până la 27 aprilie 2014. Astfel fiind, nu putea fi valorificată autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate ulterior - Decizia nr. 1240 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2014 - de care se prevalează recurenții-revizuenți atât în revizuire, cât și în cadrul prezentului recurs.

Astfel, în acord cu instanța de revizuire, se reține că, prin decizia a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Tribunalul Galați a analizat apărările părților referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. 64 din 10 mai 2006, prin prisma autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în litigiile precedente, invocate atât de intimata C. SA, cât și de recurenții-revizuenți B. și A.

Subsumat analizei din perspectiva constituționalității a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut că "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor" (Decizia Curții Constituționale nr. 416 din 22 septembrie 2022, parag. 35).

În consecință, instanța învestită cu o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu analizează legalitatea ori temeinicia considerentelor hotărârilor potențial potrivnice.

Or, atât prin criticile din revizuire, cât și prin cele din prezentul recurs, recurenții-revizuenți, nemulțumiți fiind de decizia a cărei revizuire se cere și de considerentele pe care aceasta se sprijină, sub aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. 64 din 10 mai 2006, tind să repună în discuție și să obțină o rejudecare a litigiului soluționat prin hotărâre definitivă, opțiune contrară principiului res judicata și care excedează cadrul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, sunt nefondate criticile invocate de recurenți în susținerea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ., prin care sunt combătute soluția instanței de revizuire și considerentele pe care aceasta se sprijină. Contrar susținerilor din recurs, se reține că instanței de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanță de recurs și nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face numai într-o cale de atac de reformare, iar nu pe calea revizuirii - cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă - formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căreia instanța de revizuire nu este chemată să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită, în fapt, în prezenta în cauză.

În consecință, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului invocate de intimata C. SA, prin întâmpinare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. și B. împotriva Deciziei nr. 496 din 15 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă în Dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED