ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2661/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Hotărârea supusă revizuirii:

Prin decizia nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din data de 23 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

I.2. Cererea de revizuire:

Împotriva deciziei nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire revizuenta A..

Invocând incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut că hotărârea atacată - decizia nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 - cuprinde dispoziții potrivnice încheierii pronunțate în aceeași cauză de către completul de filtru, ambele hotărâri fiind definitive.

În motivarea cererii de revizuire, în esență, revizuenta a arătat că, în faza de filtrare a recursului, completul de filtru a analizat cu deosebită atenție toate aspectele legate de recurs, întâmpinările formulate de intimați și răspunsurile pe care le-a dat acestora, precum și hotărârile judecătorești la care a făcut referire în acțiunea introductivă.

Ca atare, în opinia revizuentei, admisibilitatea recursului a fost dată cu corectitudine, profesionalism și celeritate de completul de filtru, iar raportul întocmit în cauză a facilitat completului de judecată cercetarea judecătorească și pronunțarea unei hotărâri adecvate și legale.

După prezentarea judecății desfășurate în cauză și arătarea hotărârilor pronunțate de Tribunalul Vrancea, Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuenta a susținut și că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, atât pe excepție, cât și pe fondul cauzei, în raport de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față cele arătate în cuprinsul cererii de revizuire, având în vedere și raportul întocmit în cauză de către completul de filtru, a solicitat să se aprecieze că recursul este admisibil și să se procedeze la soluționarea cauzei și la pronunțarea unei hotărâri neviciate și imparțiale.

A subliniat că, prin hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri, au fost menținute - atât pe excepție, cât și pe fond - dispoziții nelegale, atât ale hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Galați, cât și ale instanțelor anterioare (Judecătoria Focșani și Tribunalul Vrancea), care sunt contradictorii raportului întocmit, în condițiile art. 493 alin. (1) și (2) C. proc. civ., de către completul de filtru.

Revizuenta a susținut că soluția contestată prin prezenta cale de atac nu poate fi diametral opusă celei date de completul de filtru, întrucât raportul și procedura sunt conforme cu legislația în vigoare, această afirmație fiind reiterată și prin cererile înregistrate la dosar la 18 și 19 octombrie 2021, intitulate "Cerere de repunere pe rol".

În cuprinsul acelorași cereri, revizuenta, reluând, în esență, cele arătate prin cererea de revizuire, a mai învederat și faptul că, în dosarul de recurs, nu s-a intrat pe fondul cauzei și nu a început cercetarea judecătorească, precizând, totodată, că își menține afirmațiile făcute în cadrul răspunsului la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

De asemenea, a învederat că a încercat să supună atenție completului de judecată un fapt petrecut doar cu câteva zile înainte de termen, dar nu i-au fost acceptate dovezile care, în opinia sa, puteau elucida cauza dedusă judecății.

Astfel, a arătat că, la începutul lunii septembrie, a primit o informare din partea S.C. B. S.R.L. cu privire la transferul datelor cu caracter personal, în ceea ce o privește, prin care i s-a adus la cunoștință că respectiva societate se pregătește să îi vândă datele cu caracter personal și că este intermediar între C., în calitate de cedent, și D., în calitate de cesionar.

A subliniat revizuenta că nu și-a dat acordul cu privire la vânzarea datelor sale cu caracter personal și, în conformitate cu legislația română, respectivele societăți se fac vinovate de rea-intenție și îi aduc atingere vieții persoanele.

Totodată, a menționat că este parte în procesul de față C., cu care se judecă de peste 7 ani, iar D. a cumpărat o așa-zisă creanță, tot în timpul unui proces - dosar nr. x/2014 - care s-a finalizat în favoarea sa.

Revizuenta a precizat că așa-zisa creanță cumpărată de D. a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, finalizat, după 2 ani de procese, în favoarea sa, societatea acceptând soluția instanței de fond, dar, până în prezent, nedând vreun semn că o va pune în aplicare; acesta este motivul pentru care a promovat la Judecătoria Focșani o acțiune având ca obiect obligație de a face.

A considerat că, în acest context, este nelegală orice acțiune cu privire la transferul, prelucrarea și conservarea datelor cu caracter personal.

Prin precizările depuse ulterior la dosar, revizuenta a făcut trimitere la cele deja arătate în cauză cu referire la situația ce i-a fost adusă la cunoștință de S.C. B. S.R.L. cu privire la cesiunea de creanță, subliniind, și de această dată, că nu și-a dat acordul pentru vânzarea datelor sale cu caracter personal.

De asemenea, a apreciat că se impune luarea unor măsuri urgente de protejare a datelor sale personale prin procedura expresă prevăzută de ordonanța președințială, iar S.C. B. S.R.L., E. S.R.L. (reprezentantă în România a D.) și B.E.J. F. trebuie să respecte prevederile Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei nr. 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

Revizuenta a arătat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 190/2018 actualizată, reprezintă contravenție orice modalitate de utilizare a datelor cu caracter personal, dacă nu se primește acordul scris al persoanei respective, iar orice activitate de transfer de informații cu caracter personal, fără acordul persoanei în cauză, sunt nule de drept.

A precizat că nu și-a exprimat acest acord, având dreptul să respingă orice faptă de acest fel, având în vedere că datele sale personale nu constituie o marfă, ci un bun nepatrimonial, strict personal și ocrotit expres de lege.

A solicitat anularea de urgență a transferului de date cu caracter personal de la S.C B. S.R.L., reprezentant al C.. către D., reprezentat de E. S.R.L. și declararea nulității contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 16 august 2021 între C.., în calitate de cedent, și D., în calitate de cesionar.

În opinia revizuentei, din perspectiva cesiunii de creanță, titlul executoriu instituit de B.E.J. F. este desființat în fapt și în drept.

A mai subliniat și că, la termenul din 14 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2020, intimatul B.E.J. F. nu i-a adus la cunoștință că datele sale personale sunt vândute și deținute și de S.C. B. S.R.L. și nici nu i-a comunicat nimic despre cesiunea de creanță.

Totodată, a apreciat că potrivit informării nr. 18163 din data de 16 august 2021, pe care a depus-o în copie la dosar, se poate constata că titlul executoriu din dosarul nr. x/2013, actualizat la data de 3 noiembrie 2017, instituit de B.E.J. F. este desființat prin cesiunea de creanță.

În speță, revizuenta a formulat și cerere de suspendare a executării decizie atacate cu revizuire, care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

I.3. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul B.E.J. F. a solicitat respingerea cererii de revizuire.

A arătat că prin cererea formulată de A., având ca obiect contestație la executare împotriva deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost citat B.E.J. F. și solicită respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei capacității procesuale pasive a intimatului B.E.J. F., susținând că biroul executorului judecătoresc nu realizează actele de executare silită în considerarea unui interes personal, ci acționează ca instituție abilitată prin Legea nr. 188/2000.

A apreciat că, având în vedere că rolul biroului executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală activă și pasivă în cadrul contestațiilor la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

În opinia sa, calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat, iar, în plus, a menționat că nu este parte a executării silite, calitatea de părți în procedura de executare silită având-o creditorul și debitorul.

Intimata C.. a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii, pe fondul cauzei ca fiind nefondată și, totodată, menținerea dispozițiilor deciziei civile nr. 1573 din 14 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

După prezentarea situație de fapt a litigiului, în raport de cele invocate prin recurs, a formulat apărări, invocând și excepția tardivității contestației la însăși executarea silită, în raport de prevederile art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, cu privire la excepția prescripției extinctive, invocată de către partea adversă, a apreciat că argumentele aduse de către aceasta, nu pot fi luate în considerare, având în vedere dispozițiile art. 2.526 C. civ. și faptul că pentru fiecare rată lunară curge un termen de prescripție separat.

De asemenea, a formulat susțineri cu privire la excepția perimării executării silite invocate în cauză, considerând că aceasta este nefondată, în raport de prevederile art. 696 C. proc. civ., perimarea neintervenind prin simplul fapt al interpunerii unei perioade de 6 luni între două acte de executare succesive, fiind necesar ca executorul judecătoresc să îl fi înștiințat în scris pe creditor despre obligația de îndeplinire a unui act sau a unui demers, situație neconfirmată în speța de față.

În plus, a arătat că partea adversă nu a făcut dovada faptului că executorul judecătoresc a solicitat creditoarei îndeplinirea vreunui act sau demers, iar aceasta nu l-a îndeplinit.

În opinia sa, excepția perimării este nefondată, întrucât pe conturile părții adverse se află în ființă poprirea efectuată de executorul judecătoresc, virându-se lunar cota parte din veniturile contestatoarei.

Față de cele arătate anterior, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Revizuenta A. a formulat apărări față de cele susținute de intimate, depunând, la data de 2 decembrie 2021, răspunsuri la întâmpinările formulate de acestea.

Astfel, a arătat că apărările formulate prin întâmpinare de intimatul B.E.J. F., prin executor judecătoresc F., sunt identice cu cele formulate în fazele procesuale anterioare, fiind lipsite de temei legal.

În esență, a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B.E.J. F. este neîntemeiată, întrucât titlul executoriu pe îl contestă prin acțiunea de față, încheierea nr. 8481 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2013, a fost dată ca urmare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de către acest intimat.

A mai susținut și că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești, temeiul juridic al excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimat, și a solicitat a fi avute în vedere toate precizările pe care le-a depus, însoțite de acte doveditoare, care demonstrează activitatea defectuoasă a executorului judecătoresc.

În opinia revizuentei, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia executorul judecătoresc nu este parte a executării silite, întrucât acestuia nu îi sunt străine actele îndeplinite în procesul de executare silită.

De asemenea, a apreciat neîntemeiată și excepția lipsei capacității procesuale pasive a aceluiași intimat, având în vedere că executorul judecătoresc are această capacitate procesuală, iar organismul în cadrul căruia își desfășoară activitatea nu poate fi lipsit de această capacitate.

Prin urmare, a solicitat a nu fi avute în vedere cele invocate de către acest intimat prin întâmpinarea formulată în cauză.

Combătând și cele arătate prin întâmpinare de către intimata C.. a apreciat că aceste apărări sunt nelegale.

În esență, a considerat că motivele invocate de către această intimată nu au nicio legătură cu obiectul cauzei de față și sunt lipsite de temei legal, partea adversă încercând să susțină fără convingere existența unui titlu inexistent în acest moment.

De asemenea, a susținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar termenele prevăzute de art. 714 din același act normativ nu sunt de decădere, excepția tardivității, invocată de către intimata C.., fiind neîntemeiată și, ca atare, decăderea nu afectează exercițiul dreptului de a formula contestație la executare.

Cu privire la excepția prescripției extinctive, a considerat că apărările intimatei nu sunt corect argumentate juridic și nici nu sunt concludente, nefiind incidente prevederile art. 2.526 C. civ., care sunt aplicabile exclusiv în materie contractuală și nu în materie de executare silită.

Totodată, a apreciat că nici punctul de vedere al intimatei C.. cu privire la excepția perimării executării silite nu este fondat, iar această excepție este întemeiată, ea derivând din excepția prescripției extinctive a executării silite.

Revizuenta a mai arătat și că, prin întâmpinare, intimata C.., reprezentată de avocat G., nu a menționat nimic despre contractul de cesiune a creditului care nu mai există nici în fapt și nici în drept.

I.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 octombrie 2021, sub nr. x/2020.

Prin rezoluția din data de 21 octombrie 2021, a fost fixat termen de judecată în vederea soluționării cererii de revizuire la data de 7 decembrie 2021, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate din oficiu, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Această procedură presupune că, dat fiind că este vorba despre o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, cu ocazia dezbaterilor asupra revizuiri nu se reia întreaga judecată.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către revizuentă:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite (procese diferite); în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În speță, invocând incidența motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a solicitat anularea deciziei nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, susținând că aceasta cuprinde dispoziții potrivnice încheierii pronunțate în aceeași cauză de către completul de filtru.

Verificând hotărârile indicate de către revizuentă, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din data de 23 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2021, ora 9

00

, în ședință publică, cu citarea părților.

Aceeași instanță, în același dosar, a pronunțat decizia nr. 1573 din 14 septembrie 2021, respingând, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 82/A din data de 23 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Ca atare, se constată că nu este îndeplinită condiția ca hotărârile invocate să fie date în dosare diferite, în procese diferite, în cauză, cele două hotărâri pretins a fi contradictorii fiind pronunțate în același dosar, respectiv dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cum pentru a se reține caracterul admisibil al cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. legea prevede îndeplinirea cumulativă a condițiilor anterior arătate, neîndeplinirea uneia dintre acestea este de natură a determina soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În plus, nu se poate reține că decizia atacată prin prezenta revizuire ar încălca autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin încheierea invocată.

Astfel, prin încheierea din data de 11 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, completul de filtru s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a recursului, neanalizând pe fond calea de atac a recursului, întrucât procedura de filtrare a recursului presupune doar verificarea îndeplinirii cerințelor intrinseci și extrinseci cererii de recurs, respectiv aspecte ce privesc condițiile de formă ale acesteia, termenul de declarare a căii de atac, timbrarea cererii, dacă se invocă motive de nelegalitate a hotărârii recurate dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau dacă există motive de ordine publică, precum și dacă părțile au deschisă calea de atac exercitată.

Or, prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, nu poate exista o astfel de situație în speță, neexistând contrarietate între o încheiere de admitere în principiu a recursului, pronunțată în procedura de filtrare a recursului, și o hotărâre judecătorească, prin care calea de atac a fost soluționată pe fond, respingându-se ca nefondată.

Astfel, nu se poate reține vreo nesocotire a autorității de lucru judecat a dezlegărilor date prin această încheiere de către o decizie prin care recursul a fost respins, ca nefondat, în urma analizării motivelor de recurs și a apărărilor formulate de părți pe fondul acestei căi de atac, aspectele asupra cărora instanța s-a pronunțat prin cele două hotărâri fiind diferite.

Față de cele arătate, condiția reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existența unor "hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite" care să încalce "autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", nu este îndeplinită în cauză, raportat la cele două hotărâri pe care revizuenta le apreciază, în mod nejustificat, ca fiind contrare și de natură a atrage incidența dispozițiilor anterior menționate.

Așadar, cum în cauză că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, soluție, în raport de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1573 din data de 14 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.