ÎCCJ, Decizia nr. 175/2022

Prin Decizia nr. 161 din 27 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă a respins, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 249 din 24 iunie 2020 a Tribunalului Maramureș secția I civilă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuentul A. a exercitat calea de atac intitulată "recurs în interesul legii", recalificată de instanță ca cerere de recurs. Prin susținerile din recurs, se solicită declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Ministerul Justiției pentru a fi promovat recurs în interesul legii. Recurentul prezintă un istoric al cauzei, fără a fi formulate critici referitoare la soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire.

Intimatul Orașul Borșa - Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Borșa, prin primar, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului și excepția inadmisibilității recursului în interesul legii.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care combate susținerile din întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori a valorifica probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, în raport cu ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Așa cum rezultă din expunerea de la pct. I.2, criticile din recurs nu vizează soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire prin Decizia nr. 161 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, ci reprezintă critici și nemulțumiri cu privire la fondul și etapele anterioare ale litigiului dedus judecății, aspecte care, prin raportare la hotărârea supusă cenzurii instanței de recurs, nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În condițiile expuse, este incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., conform căruia recursul este nul "în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 161 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția I civilă în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED