ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.11.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
23.11.2022
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28/2021 din data de 1 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-au hotărât următoarele:

S-a stabilit ca lege penală mai favorabilă, dispozițiile C. pen. din 1968.

În baza art. 71 C. pen. s-a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 861 C. pen. raportat la dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate, stabilind potrivit art. 862 C. pen. 6 ani termen de încercare.

În baza art. 863 C. pen. s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune Satu Mare la datele fixate; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul nerespectării obligațiilor impuse de instanță.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că fapta pentru care a fost cercetat în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. 155/13.12.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 155/13.12.2017 a Tribunalului Satu Mare, dispunând potrivit art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopirea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 4 ani termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 4 ani și 3 luni termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 5 ani termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 3 ani și 4 luni termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii stabilind potrivit art. 82 C. pen. 4 ani și 6 luni termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare stabilit.

S-a admis acțiunea civilă formulată de ANAF pentru Statul Român, obligând inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. Trip și cu coinculpații, la plata sumei de 640.171 RON, cu accesoriile aferente calculate de la data scadentei la data plătii, cu titlu juridic despăgubiri civile, după cum urmează: suma de 31.325 RON în solidar și cu inculpatul C.; suma de 72.725 RON în solidar cu inculpatul E.; suma de 117.074 și 207.487 RON în solidar cu inculpatul G.; suma de 34.533 RON în solidar cu inculpatul J. și suma de 56.746 RON în solidar cu inculpatul Rus, urmând ca diferența de 120.281 RON rămasă până la valoarea totală stabilită drept prejudiciu să fie suportată exclusiv de inculpat și partea responsabilă civilmente.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța procurorului din data de 28.04.2015, cu privire la imobilul situat în localitatea Bixad, înscris în CF x, sub număr cadastral x, în suprafață de 1.115 mp; casă de locuit în suprafață de 195 mp, construită în anul 1992; anexe gospodărești în suprafață de 59 mp; teren intravilan în suprafață de 9800 mp; teren în suprafață de 500 mp-livadă; precum și pe bunurile mobile indicate în ordonanța aflată la fila x a vol. I al dosarului de urmărire penală.

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu Mare a sumelor reprezentând plata onorariilor pentru apărători din oficiu, după cum urmează: 520 RON pe seama d-nei avocat N., conf. deleg. nr. 29/2018 și 520 RON pe seama d-nei av. O., conf. deleg. nr. 1493/2018.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 13.500 RON cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul A.-5000 RON, în solidar cu partea civilmente responsabilă S.C. B. S.R.L. Trip; inculpații C., E., G. și Rus câte 2000 RON, iar inculpatul J., 500 RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei privind pe inculpații H. și I. au rămas în sarcina statului.

Instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului A., care în calitatea sa de administrator faptic al S.C. B. S.R.L. Trip, în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada mai 2010 - decembrie 2012, a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a unui număr de 19 facturi fiscale în care sunt consemnate operațiuni comerciale fictive, facturi care au fost obține de la 9 societăți comerciale, înregistrare realizată în vederea diminuării bazei impozabile, cu consecința prejudicierii bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, realizată în forma prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Prejudiciul total comis prin această activitate infracțională de inculpatul A., însumează 646.650 RON, reprezentând 236.113 RON impozit pe profit și 410.537 RON TVA, sumă pentru care ANAF a formulat constituire de parte civilă în cauză.

Fapta inculpatului C., care în calitatea sa de administrator al S.C. P. S.R.L. București, la data de 30 mai 2010 a pus la dispoziția inculpatului A. o factură fiscală reprezentând achiziții fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, fapta inculpatului E., care în calitatea sa de administrator al S.C. F. S.R.L. București, în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada 16 septembrie 2010 - 21 decembrie 2010, cu știință a pus la dispoziția inculpatului A. un număr de 3 facturi fiscale, facturi cu conținut nereal, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005.

Fapta inculpatului G., care în calitatea sa de administrator al S.C. Q. S.R.L. Baia Mare și S.C. T. S.R.L. Satu Mare, care în baza aceleași rezoluții infracționale a pus la dispoziția inculpatului A., în perioada 22.09.2010 - 10.10.2011, un număr de 7 facturi fiscale reprezentând achiziții fictive, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, fapta inculpatului J., care în calitatea sa de administrator faptic la S.C. K. S.R.L. Negrești Oaș, la data de 23 mai 2011, a pus la dispoziția inculpatului A., o factură fiscală reprezentând achiziții fictive, cu scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului L., care în calitatea sa de administrator al S.C. M. S.R.L. Roșiori, în perioada 28.09.2012 - 15.12.2012, cu știință a pus la dispoziția inculpatului A., un număr de 4 facturi fiscale cu conținut fictiv, în scopul diminuării bazei impozabile a S.C. B. S.R.L. Trip, întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 26 raportat la disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și inculpații A., C., E. și G.

Prin Decizia penală nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018 în baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C. împotriva Sentinței penale nr. 28/01.03.2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații A., G. și E. împotriva Sentinței penale nr. 28/01.03.2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva Sentinței penale nr. 28/01.03.2021 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a desființat în parte, hotărârea atacată și rejudecând cauza a înlăturat pedeapsa complementară aplicată inculpatului J. constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii instanței de apel la data de 27 iunie 2022, data poștei a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A., prin avocat R. care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

A solicitat, admiterea recursului în casație declarat împotriva Deciziei penale nr. 291/A/24.05.2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/2018, casarea hotărârii atacate și, în consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea recurentului A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 448 alin. (3) C. proc. pen. a solicitat desființarea și a Sentinței penale nr. 28/01.03.2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, aceasta conținând aceleași încălcări ale legii ca și decizia recurată.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii.

A considerat că soluția dispusă de Curtea de Apel Oradea este nelegală, întrucât fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu există identitate, pe de o parte, între o operațiune fictivă și o factură fictivă, iar pe de altă parte, între o cheltuială nedeductibilă și o cheltuială (operațiune) fictivă.

A arătat că pentru a fi reținute condițiile de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală este necesară raportarea la noțiunea de operațiune fictivă, aceasta fiind definită în art. 2 lit. f) din aceeași lege ca fiind "disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există". De esență pentru reținerea infracțiunii este ca evidențierea să privească operațiuni fictive și care, din punct de vedere faptic, material, nu există. Constatarea tipicității, în speță, privește exclusiv existența operațiunilor comerciale, și numai în situația în care documentele contabile evidențiază operațiuni care nu aveau nici un corespondent în realitate erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv în situația în care în documente erau înregistrate achiziții care nu au avut loc. În hotărârea atacată nu se reține, așadar, fictivitatea operațiunilor de aprovizionare cu materiale, lucrări și servicii, de către recurentul A., în numele societății pe care o administra, S.C. B. S.R.L., ci fictivitatea facturilor, or, aceasta nu se circumscrie tipicității infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar în absența tipicității formei de bază a infracțiunii evident că nu subzistă nici agravanta prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, a susținut că, fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât cerința esențială atașată elementului material, respectiv ca evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, să privească cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori cheltuieli care au la bază operațiuni fictive, cât și cerința esențială atașată elementului material al laturii obiective a infracțiunii, ca fapta să se comită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prin urmare, din starea de fapt și probațiunea reținute de instanța de apel rezultă lipsa laturii obiective a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale atacate formulată de recurentul inculpat A.

Examinând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 12 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, constată că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența instanței supreme s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (Decizia nr. 350/RC/2015, ÎCCJ, secția penală, www.x.ro).

Ca atare, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situației de fapt reținute.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate de recurentul inculpatul A. în cadrul cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, prin decizia recurată s-a notat că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă prin raportare la probele administrate în cauză care susțin dincolo de orice îndoială rezonabilă comiterea de către inculpatul A. a infracțiunii de evaziune fiscală, sub forma autoratului reținând, în esență, că inculpatul A., în calitate de administrator de fapt al S.C. B. S.R.L. Trip (societate înființată de inculpat și fiul său, acesta din urmă deținând și calitatea de administrator de drept), în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada mai 2010 - decembrie 2012, a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a facturilor fiscale enumerate în actul de sesizare, în care erau consemnate operațiuni comerciale fictive, scopul urmărit fiind diminuarea sumelor datorate bugetului de stat. Procedându-se astfel, s-a prejudiciat bugetul statului cu suma de 646.650 RON, reprezentând 236.113 RON impozit pe profit și 410.537 RON TVA, la care au fost calculate accesoriile fiscale - fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidența altor operațiuni fictive prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen.

Instanța de apel a mai constatat că, săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpatul A., în calitate de autor, s-a realizat fie cu complicitatea coinculpaților (cu care inculpatul era în relații apropiate - fiind vecini, consăteni, prieteni) sau cu complicitatea altor persoane (cazul facturilor emise de S.C. S. S.R.L. și S.C. T. SRL), care au emis, în numele societăților, facturi fiscale care consemnau raporturi comerciale fictive, cunoscând scopul urmărit, fie prin emiterea, de către inculpatul A. însuși, în același scop, pe numele altei societăți pe care o deținea a unei astfel de facturi.

Or, raportat la această bază factuală, instanța de recurs în casație constată că recurentul inculpat A. a indicat în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., o situație de fapt diferită de cea reținută, cu caracter definitiv, de instanța de apel, susținând, în esență, că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu există identitate, pe de o parte, între o operațiune fictivă și o factură fictivă, iar pe de altă parte, între o cheltuială nedeductibilă și o cheltuială (operațiune) fictivă.

Însă, așa cum s-a arătat în cele ce preced, prin decizia din apel, recurentului i se impută, în esență, caracterul fictiv al serviciilor consemnate în cuprinsul facturilor fiscale emise de societățile în cauză și înregistrate în evidențele contabile ale S.C. B. S.R.L., scopul urmărit și realizat fiind acela ca, procedându-se în acest mod, să fie denaturate obligațiile fiscale ale S.C. B. S.R.L., infracțiunea de evaziune fiscală nefiind reținută sub aspectul neefectuării lucrărilor asumate de către S.C. B. S.R.L. în baza contractelor încheiate.

Curtea a mai reținut că modalitatea de efectuare a respectivelor lucrări este evidențiată inclusiv în actele întocmite de organele fiscale, acte care nu neagă efectuarea respectivelor lucrări, ci reține realizarea acestora de către S.C. B. S.R.L. cu personal pentru care nu s-au întocmit forme legale, neapreciindu-se în sensul arătat de către apărare, respectiv existența unor facturi fictive cu caracter nereal.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2004, constituie infracțiunea de evaziune fiscală evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Față de aceste date factuale reținute de instanța de apel și elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (2) din Legea nr. 241/2005, motivele invocate de recurentul inculpat A., apar ca o critică adusă analizei și interpretării probelor efectuate de instanța de fond și de apel, prin care inculpatul tinde la modificarea situației de fapt reținută cu titlu definitiv în cauză.

Din modul de descriere a faptei prin decizia recurată rezultă că există o corespondență între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, inclusiv sub aspectul elementului material al infracțiunii și a existenței prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, fiind stabilită starea de fapt, cu caracter definitiv, în sensul că paguba adusă bugetului de stat, prin infracțiunea de evaziune fiscală ce a format obiectul judecății în cauză, a fost creată prin înregistrarea, cu știință, în contabilitatea societății, cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale și operațiuni comerciale fictive, au fost denaturate obligațiile fiscale ale S.C. B. S.R.L., în detrimentul bugetului de stat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul inculpat nu a evidențiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, fiind neîntemeiată cererea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

De asemenea, prin Decizia nr. 21/06.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că fapta de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prin folosirea de facturi și chitanțe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

În acest sens, se reține că infracțiunea de evaziune fiscală este o formă specială a falsului, iar interpretarea instanței de apel referitoare la natura situațiilor de lucrări false folosite prin prezentarea acestora organelor fiscale este una corectă, în mod judicios reținându-se că trimiterea la cele două categorii de documente justificative (facturi și chitanțe fiscale) este doar cu titlul exemplificativ, acestea fiind cele mai uzitate în practica comercială, rațiunea reținerii caracterului complex al infracțiunii de evaziune fiscală subzistând în cazul falsificării oricărui document legal evidențiabil în scop fiscal. Mai mult, caracterul de document legal al situațiilor de lucrări se justifică pe deplin prin natura acestora de a reflecta verificarea lucrărilor executate, subscrise de părțile interesate și însoțind factura fiscală aferentă, în cauză acestea fiind prezentate tocmai în acest scop chiar în fața organelor fiscale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați H., C., I., G., L., E. și J., în sumă de câte 680 RON va rămâne în sarcina statului.

În ceea ce privește solicitarea intimaților inculpați C., G., J., dat fiind respingerea recursul în casație formulat de inculpatul A. nu se mai impune examinarea cererii de recurs în casație prin prisma dispozițiilor art. 443 C. proc. pen. în ceea ce privește efectul extensiv al recursului în casație.

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 291/A din 24 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați H., C., I., G., L., E. și J., în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-11-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022 Asupra recursurilor în casație; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 137 din data de 14 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în b
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală
Asupra recursului în casație de față: În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 133 din 15.04.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Asupra recursului în casație de față; În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 216 din 9.07.2021 pronunțată de Tribunalul Argeș, 1. În temeiul art. 26 din vechiul C. pen. rap. la art.
ÎCCJ 2022-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2022
faptul că prin încheierea de ședință din data de 21.10.2016 a fost admisă cererea inculpaților H., I., J. și K. de judecată în procedura recunoașterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. 1. În temeiul art. 26 C. pen. de la
ÎCCJ 2022-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1284/2022
II-a, b și c C. pen. la 3 ani de închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută
Sursă