ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din data de 03 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și de minori, s-a respins ca nefondată cererea de strămutarea a cauzei înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Neamț formulată de petentul A.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență, că potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanță militară competentă la o altă instanță militară de același grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secțiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

A apreciat că, în cauză, niciuna dintre condițiile art. 71 C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

Curtea a reținut că argumentul relativ abuzurile la care este supus din partea instanței, împrejurare care, în opinia petentului, ar putea afecta influența imparțialitatea instanței, nu poate fi primit, întrucât se prezumă că judecătorii își exercită funcția cu obiectivitate și imparțialitate având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor și influențelor de orice natură.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat.

La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte care se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În conformitate și cu prevederile art. 3 alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor:

"Judecătorii trebuie să-și exercite funcția cu obiectivitate și imparțialitate, având ca unic temei legea, fără a da curs presiunilor și influențelor de orice natură", iar potrivit art. 9 alin. (1) din același Cod "Judecătorii și trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influențe".

Curtea a apreciat că în cauză, în raport de prevederile art. 72 alin. (1) C. proc. pen. și de datele expuse, susținerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație petentul A., solicitând în esență, admiterea contestației.

În cauză, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de petent, întrucât vizează o hotărâre definitivă.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Prin Sentința penală nr. 42 din data de 03 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și de minori, s-a respins ca nefondată cererea de strămutarea a cauzei înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Neamț formulată de petentul A.

Hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a strămutării este definitivă, în conformitate cu art. 74 din C. proc. pen., care prevede: "(1) Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință. (...) (6) sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) raportat la art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul B. împotriva Sentinței penale nr. 6 din data de 12 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 03 mai 2022 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN