ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 272/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29 din 18 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 74 din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Român, formulată de petentul A., ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească suma de 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență, că prin raportare la cazurile în care se poate dispune strămutarea, expres prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., solicitarea petentului nu este fondată.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor procedurale menționate, se dispune strămutarea judecății unei cauze în situația în care există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În prezenta cauză, însă, instanța a apreciat că aspectele invocate de petent reprezintă acuzații generale, care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Curtea a notat că, pe lângă înșiruirea unor acuzații grave, este nevoie de alte elemente particulare suplimentare, care să configureze circumstanțele concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să dea naștere la o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată. Or, instanța a precizat că asemenea date concrete nu au fost evidențiate de către petent.

S-a mai menționat că toate motive care se regăsesc în susținerea cererii de strămutare au un caracter clar de revoltă subiectivă a petentului în legătură cu legalitatea și temeinicia măsurilor și soluțiilor dispuse de organele judiciare, Curtea arătând, însă, că analiza acestora se face în procedura obișnuită a soluționării cauzelor de către organele judiciare indicate de lege, și nu pot face obiectul unei noi verificări în procedura specială de soluționare a cererii de strămutare. Totodată, s-a reținut că motivele invocate nu rezultă din niciun element concret aflat la dosar.

În sfârșit, s-a susținut că motivele generale indicate de petent se circumscriu unor simple supoziții care își au punctul de plecare doar din suspiciunile acestuia, iar nu din modalitatea în care este soluționată cauza aflată pe rolul Judecătoriei Român ori din existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

Curtea a mai arătat că petentul consideră că simpla sa nemulțumire și revoltă ar trebui să facă incidentă prorogarea de competență specifică strămutării, ceea ce ar echivala cu crearea, pe cale jurisprudențială, a unui motiv cu valențe generale, lucru inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 15.03.2021 sub numărul x/2021.

În cauză, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de petent, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând contestația formulată de petentul A., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituție, mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Prin Sentința penală nr. 29 din 18 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de strămutare formulată de petentul A., ce a format obiectul Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Român.

Hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a strămutării este definitivă, în conformitate cu art. 74 din C. proc. pen., care prevede: "(1) Înalta Curte de Casație și Justiție sau curtea de apel competentă soluționează cererea de strămutare prin sentință. (...) (6) sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac".

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) rap. la art. 74 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 29 din 18 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 29 din 18 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.

GGC - NN