ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2025

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27.02.2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze de minori și de familie, la o altă instanță egală în grad, întrucât există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

Petentul a menționat că se judecă cu persoana vătămată B., cu care a avut o relație scurtă de concubinaj, și consideră că există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei pentru că la actuala instanță a constatat existența unei porniri care va conduce la infirmarea hotărârii instanței de fond, a unei lipse de obiectivitate, de imparțialitate prin refuzul de a fi administrate în apel probe care au menirea de a se afla adevărul în cauză.

După ce a prezentat parcursul cauzei și situația de fapt, petentul a arătat că dosarul a cărui strămutare o solicită se află în apel, unde la termenul de judecată din data de 21.01.2025, prin apărător ales și prin procurator a solicitat o serie de probe pentru a dovedi că la dosarul cauzei nu există acele înregistrări audio prin care ar fi adus amenințări la adresa persoanei vătămate C. și mamei sale D., pentru a dovedi că scrisul de pe contractul de vânzare-cumpărare îi aparține persoanei vătămate C., că aceasta nu spune adevărul privind modul cum s-au petrecut lucrurile între ei; însă, instanța de apel a respins cererea sa de probațiune, pe motiv că solicitările nu au fost formulate prin cererea de apel sau până atunci, acordându-i posibilitatea de a solicita probe noi dacă acestea reies din probele deja administrate, dar nu pentru motive anterioare, în condițiile în care nu există nicio reglementare care să limiteze momentul în timp până la care se pot solicita probe, instanța de apel considerând că sunt suficiente declarațiile date de în cauză, fapt care, din punctul său de vedere, pune la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea instanței de apel.

A mai arătat petentul că, în cursul aceleiași ședințe, instanța de apel nu a pus în discuția părților apelul declarat de E. și a admis parțial chiar și probele solicitate de Ministerul Public prin cererea de apel, inclusiv cu privire la audierea persoanei vătămate C., în condițiile în care procurorul de ședință a indicat existența unor declarații contradictorii, solicitând aducerea cu mandat a acesteia.

S-a susținut că instanța de apel a încălcat regulile de procedură, încercând să limiteze posibilitățile sale de a se apăra prin procurator, acordând dreptul doar apărătorului ales de a depune înscrisuri, în contradicție cu însăși natura contractului de mandat.

Petentul a precizat că procurorul a dat dovadă de rea-credință, abuz de putere și imparțialitate în ședința de judecată din data de 21.01.2025, în momentul în care apărătorii săi au solicitat admiterea probei privind detectarea comportamentului simulat atât al său, cât și a persoanei vătămate C., pe care instanța a respins-o pe ideea că nu este o probă prevăzută de legea penală, în condițiile în care, prin încheierea din data de 03.06.2021, instanța de fond a dispus efectuarea constatării tehnico-științifice criminalistice, procurorul renunțând la audierea persoanei vătămate C., cu toate că, anterior, a indicat existența a trei declarații contradictorii date de aceasta.

A mai susținut petentul că, în mod lipsit de moralitate, procurorul de ședință a susținut că prezenta cauză trebuie soluționată cât mai repede pentru a nu se împlini termenul de prescripție a răspunderii penale, motivat de faptul că apărătorul său a făcut numeroase plângeri penale împotriva polițiștilor, procurorilor, martorilor, persoanei vătămate.

În ceea ce privește proba privind efectuarea de verificări la IGPFR, privind intrările și ieșirile sale din țară, petentul a considerat că era imperios necesar de a se lămuri prezența sa în țară la momentul consumării infracțiunii, iar în ceea ce privește proba cu verificări la F. și G. era imperios necesar a se lămuri modul și locul unde se afla fiecare subiect procesual și deplasările persoanei vătămate la locuința sa din jud. Botoșani, motivat și de faptul că procurorul de ședință a indicat o chestiune total nouă precum că amenințările le-ar fi adresat persoanei vătămate prin mijioace audio-video, ori acuzația este prin raportare la mijloace scrise.

De asemenea, petentul a criticat faptul că instanța de apel a respins și proba privind efectuarea unei expertize grafice, în sensul expertizării scrisului și semnăturii de pe contractul de vânzare-cumpărare privind autoturismul marca x, având în vedere susținerile persoanei vătămate C. că acestea nu i-ar aparține, probă care are rolul de a confirma cele întâmplate anterior, potrivit înscrisurilor depuse de apărătorii săi la dosar.

Totodată, a menționat că procurorul de ședință nu cunoștea dosarul, respectiv data la care ar fi săvârșit presupusele fapte de care era acuzat de persoana vătămată.

Ca o concluzie, petentul a apreciat că toate aceste aspecte învederate reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare, a dreptului la petiție, a oricărei modalități legale și procedurale de a-și demonstra nevinovăția.

În continuare, petentul a precizat că invocă excepția lipsei capacității de folosință a funcției de judecător de către doamna H. și domnul I., care compun completul de judecată pe considerentul că aceștia aveau obligația de a depune jurământul la numirea în funcție, actele efectuate înainte de depunerea jurământului fiind nule.

Petentul a invocat și excepția lipsei capacității de exercițiu a funcției de judecător de către doamna H. și domnul I. în numele autorității pe care o reprezintă, în opinia sa fiind necesar a se face dovada depunerii jurământului de către cei doi magistrați.

Prin informațiile transmise Curtea de Apel Bacău a menționat că motivele invocate de petent nu determină concluzia că acesta nu beneficiază de o judecată imparțială și obiectivă a cauzei, neexistând elemente de natură a conduce la o urmă de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei. S-a concluzionat că la Curtea de Apel Bacău sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca petentul să aibă parte de un proces echitabil.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A. în raport cu motivele invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "Strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Prin urmare, strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Pentru a fi întemeiate, motivele de strămutare trebuie să privească atitudini sau comportamente care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor din cadrul instanței.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la conceptul de imparțialitate că trebuie distins între un demers subiectiv, constând în examinarea convingerilor sau intereselor personale ale judecătorului într-un anume caz și un demers obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în cauza respectivă, chiar și aparențele prezentând o anumită importanță referitor la încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în primul rând, acuzatului în cazul unui proces penal.

Analizând în ansamblu, în aceste coordonate, împrejurările cauzei a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte constată că, din motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A., nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău și că, la această instanță, nu s-ar respecta toate garanțiile procesuale pentru judecarea cauzei fără părtinire.

Referitor la suspiciunea lipsei de imparțialitate a judecătorilor care au de soluționat dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a cărui strămutare se solicită, Înalta Curte consideră că aprecierea pur subiectivă a petentului că aceștia nu ar judeca imparțial cauza antemenționată, întrucât au respins cererile în probațiune formulate de petent, nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparțialitate și obiectivitate a corpului de magistrați din cadrul instanței și să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.

Se observă că petentul critică modul de desfășurare a procesului penal în apel, precum și modul în care procurorul de ședință a înțeles să-și exercite funcția judiciară în cauză, considerând că, prin respingerea probelor solicitate, completul de judecată investit cu soluționarea apelului a dat dovadă de imparțialitate și lipsă de obiectivitate.

Aspectele semnalate de petent nu pot constitui temei al unei cereri de strămutare în contextul în care potrivit art. 420 alin. (5) din C. proc. pen. instanța de apel poate readministra probele administrate la prima instanță și poate administra probe noi, în condițiile art. 100 din același cod, respectiv atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale, or așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 21.01.2025 instanța de apel a respins motivat cererile în probațiune formulate de petent, deci cu respectarea dispozițiilor art. 100 din C. proc. pen.

Astfel, din lecturarea încheierii de ședință din data de 21.01.2025 se observă că instanța de apel, cu privire la efectuarea unei expertize pentru comportamentul simulat, a apreciat că această probă nu este una din probele prevăzute de C. proc. pen. și nu are relevanță dacă persoana nu-și exprimă acordul, ori persoana vătămată nu a fost prezentă, nu este prezentă și nu se poate dispune această probă în lipsa acordului acesteia; cu privire la cererea de reaudiere a tuturor martorilor audiați la prima instanță, instanța de apel a reținut că apărătorul ales a depus motivele de apel în urma acordării unei cereri privind pregătirea apărării, motive de apel care nu conțin și o listă de probatorii, probatoriile au fost discutate în contradictoriu, iar când au fost propuse probe și de către parchet, nu s-au propus niciun fel de probe, motiv pentru care la acel moment procesual se puteau propune probe noi dacă din audierea martorilor rezultă necesitatea audierii sau reaudierii altor martori și nu pentru motive anterioare acestei administrări de probatorii în fața instanței de apel, având în vedere și că aceste declarații se află la dosarul cauzei, soluția de achitare nu se bazează pe aceste declarații în mod exclusiv, iar instanța poate aprecia cu privire la eventuale contradicții între declarații, pe baza tuturor probelor care au fost deja administrate; cu privire la adresa referitoare la înregistrarea ieșirilor sau intrărilor din țară, instanța de apel a arătat că aceste înregistrări nu au loc la ieșirea din țară a autoturismelor de când România face parte din Uniunea Europeană, se verifică actele mașinii și identitatea persoanelor și nu se înregistrează intrarea și ieșirea fiecăruia din țară, iar pe de altă parte există probatorii care arată că inculpatul nu a fost prezent la data preluării; cu privire la adresa către F., instanța de apel a reținut că nu pot fi comunicate aceste convorbiri, conținutul lor, neexistând un mandat pentru a fi înregistrate.

Admiterea ori respingerea unor probe, revenirea asupra unor probe încuviințate este atributul exclusiv al completului de judecată, care poate aprecia concludența și utilitatea probelor, în raport de materialul probator administrat, neputând constitui temei pentru strămutarea cauzei.

Aspectele care țin de cercetarea judecătorească nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluționeze o cerere de strămutare, care nu are atribuțiile unei instanțe de control judiciar cu privire la legalitatea soluțiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

De altfel, nici aspectele invocate privind modul în care procurorul de ședință și-a exercitat rolul activ conferit de art. 363 alin. (2) din C. proc. pen. nu pot conduce la strămutarea cauzei, întrucât sunt manifestări ale exercițiului funcției judiciare, care nu pot fi evaluate în actuala procedură prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, ci numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Petentul a mai invocat în susținerea cererii sale de strămutare excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a funcției de judecător de către doamna H. și domnul I. prin prisma faptului că nu s-a făcut dovada depunerii jurământului la numirea în funcția de judecător, aspect care atrage nulitatea actelor pronunțate de aceștia.

Într-adevăr, potrivit legii, înainte de a începe să își exercite funcția, judecătorii și procurorii depun jurământul, însă demersul judiciar întemeiat pe dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., la care a apelat petentul, nu presupune efectuarea unei verificări din această perspectivă.

Înalta Curte constată că, în speță, niciuna dintre cerințele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât, în raport cu motivele invocate, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor acestei instanțe.

În prezenta procedură, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului.

În consecință, motivele învederate nu conduc la dovedirea cerințelor legale care să fundamenteze strămutarea, petentul rezumându-se la a face doar supoziții de imparțialitate din partea judecătorilor cauzei cu privire la soluționarea dosarului a cărui strămutare o soliciă, fără a evidenția elemente obiective apte a susține, în mod întemeiat, îndoielile cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău.

Pentru aceste considerente, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Bacău.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.