ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 700/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 104/F din data de 10 august 2023, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca fiind inadmisibilă, contestația la executare formulată de persoana condamnată A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 23.07.2023 condamnatul A. a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa pe care o execută în baza Sentinței penale nr. 225/F/11.12.2014 a Curții de Apel Galați, definitivă la data de 09.03.2015.

În motivarea cererii, condamnatul a solicitat reanalizarea situației sale juridice care a făcut obiectul Sentinței penale nr. 225/F/11.12.2014 a Curții de Apel Galați definitivă la data de 09.03.2015 arătând că pedeapsa aplicată ar trebui să expire în 15 ani. A invocată prescripția arătând că prin raportare la data săvârșirii faptelor, nu a fost analizată incidența prescripției răspunderii penale. În drept, s-a invocat art. 598 C. proc. pen.

Analizând cererea petentului condamnat în raport de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă.

S-a arătat că numitul A. execută la acest moment pedeapsa detențiunii pe viață în baza Sentinței penale nr. 225/F/11.12.2014 a Curții de Apel Galați definitivă la data de 09.03.2015.

S-a reținut că prin menționata sentință penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Galați având ca obiect transferul persoanei condamnate A., s-a recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii pe viață, hotărârea penală pronunțată de Tribunalul - Cameră Penală Mare - Curtea de Jurați din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunțată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013, privind pe condamnatul A., s-a constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală a Tribunalului - Cameră Penală Mare - Curtea de Jurați din Dortmund din data de 05.01.2012 la pedeapsa cu închisoare pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală și vătămare corporală periculoasă prevăzute de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 și 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german, având corespondent în art. 188 - 189 lit. d), art. 233 și art. 193 alin. (1) din C. pen. al României, cu aplicarea art. 77 lit. a) și 38 din același cod, iar în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa detențiunii pe viață.

S-a constatat că persoana condamnată A. a început executarea pedepsei detențiunii pe viață la data de 24.07.2010.

Conform art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea formelor de executare potrivit C. proc. pen. (Legea nr. 135/2012) după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a constatat că prin sentința penală a Tribunalului - Cameră Penală mare - Curtea de Jurați din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunțată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013 numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală și vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 și 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german.

Ca situație de fapt s-a reținut că în ziua de 03.12.2008 inculpatul, împreună cu alte trei persoane, s-au dus la magazinul Italy Gold din Dortmund al fraților la Paglia, cu intenția de a sustrage bijuterii, iar acolo, întrucât proprietarii magazinului au opus rezistență, s-a iscat o altercație fizică, ocazie cu care numitul A. i-a aplicat victimei B. mai multe lovituri în cap cu un ciocan ușor din lemn, având lungimea de 28 cm și greutatea de 175,8 g, după care l-a lovit și cu o bară de îndreptat inele având o greutate de aproape un kilogram cu o forță atât de mare încât oasele craniului s-au fracturat. În urma acestor lovituri i-au fost cauzate victimei hematoame în zona superioară a capului și a membrelor, în zona organelor genitale, precum și o fractură a coastelor 5 și 7, în partea dreaptă, cu o plagă prin penetrare a pleurei, precum și o fractură a cornului drept al laringelui, răni profunde ce au condus în final la decesul acesteia. Tot cu acea ocazie condamnatul a făcut uz de violență, agresându-l pe fratele victimei, și anume, pe numitul C., aplicându-i lovituri cu picioarele în urma căreia i-au fost cauzate plăgi contuze în zona capului, ce au trebuit să fie tratate chirurgical, leziuni extrem de severe. C. a fost internat în secția de urgențe a Spitalului Knappschaft din Dortmund-Brackel.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

Deși legea specială - Legea nr. 302/2004 - nu cuprinde dispoziții în baza cărora să fie soluționate eventualele incidente ce se pot ivi la punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, instanța constată că sunt aplicabile prevederile cu caracter general prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Prin urmare, pentru ca solicitarea petentului condamnat să fie declarată admisibilă, aceasta trebuia să se încadreze în unul dintre cazurile explicit și limitativ prevăzute de către art. 598 C. proc. pen.

Analizând cererea petentului condamnat s-a constatat că, în cauză, nici primul motiv de contestație la executare și nici motivul subsecvent nu corespund cazurilor de contestație la executare.

În ceea ce privește solicitarea privind reducerea pedepsei aplicate și liberarea sa condiționată după efectuarea a 15 ani de pedeapsă, s-a constatat, potrivit sentinței penale contestate de condamnat, pentru faptele reținute în sentința penală a Tribunalului din Dortmund din data de 05.12.2012, încadrarea juridică dată de legea română este cea de omor calificat, tâlhărie și lovire sau alte violențe prevăzute de art. 188 - 189 lit. d), art. 233 și art. 193 alin. (1) C. pen., iar pentru fapta de omor calificat legea penală română prevedea la data recunoașterii hotărârii străine - decembrie 2014 - pedeapsa detențiunii pe viață. Aceeași pedeapsă este prevăzută și la acest moment, astfel încât până în prezent nu au introduse dispoziții mai favorabile nici în cuprinsul C. pen. și nici în conținutul Legii nr. 302/2004, astfel cum a invocat contestatorul, care să permită modificarea naturii ori cuantumului pedepsei aplicate acestuia.

Față de cel de al doilea motiv invocat, conform art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen., se poate face contestație la executare în cazul în care se invocă prescripția executării pedepsei, însă, petentul condamnat invocă prescripția răspunderii penale.

Împotriva Sentinței penale nr. 104/F din data de 10 august 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A..

Examinând contestația declarată de contestatorul A., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 598 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, petentul a solicitat să beneficieze de posibilitatea liberării condiționate ca în statul emitent.

Înalta Curte constată că prin sentința penală a Tribunalului - Cameră Penală mare - Curtea de Jurați din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunțată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013 numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală și vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 și 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 225/F din 11.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Galați s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați având ca obiect transferul persoanei condamnate A., s-a recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepsei închisorii pe viață, hotărârea penală pronunțată de Tribunalul - Cameră Penală Mare - Curtea de Jurați din Dortmund din data de 05.01.2012, pronunțată în Dosarul nr. x Ks 6/10 190 Js 451/09, definitivă la data de 18.01.2013, privind pe condamnatul A., s-a constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală a Tribunalului - Cameră Penală Mare - Curtea de Jurați din Dortmund din data de 05.01.2012 la pedeapsa cu închisoare pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor de omor în unitate de fapte cu tâlhărie (jaf) cu urmare mortală și vătămare corporală periculoasă prevăzute de art. 211, 249 alin. (1), 251, 223, 224 alin. (1) nr. 2, 3, 4 și 5, 25 alin. (2), 52 din C. pen. german, având corespondent în art. 188 - 189 lit. d), art. 233 și art. 193 alin. (1) din C. pen. al României, cu aplicarea art. 77 lit. a) și 38 din același cod, iar în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa detențiunii pe viață.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Înalta Curte reține că infracțiunea de omor calificat, tâlhărie și lovire sau alte violențe prevăzute de art. 188 - 189 lit. d), art. 233 și art. 193 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus recunoașterea hotărârii instanței străine și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei, prevedea la data recunoașterii hotărârii străine, dar și la acest moment, pedeapsa detențiunii pe viață, astfel încât nu se poate adapta pedeapsa aplicată de autoritățile străine.

În acest punct de analiză, solicitarea petentului nu se poate circumscrie motivului de contestație la executare invocate nefiind incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) din C. pen. care să permit modificarea naturii ori cuantumului pedepsei aplicate acestuia și recunoscută de autoritățile române.

În egală măsură, se constată că persoana condamnată a mai solicitat constatarea îndeplinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., se referă la prescripția executării pedepsei, nu a răspunderii penale.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 104/F din data de 10 august 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 104/F din data de 10 august 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.

GGC - NN