ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 285 din 7.09.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri republicată, în condițiile art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin s.p. nr. 249/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin d.p. nr. 461/A/14.04.2016 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 96 alin. (5) C. pen., art. 43 alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (1) C. pen., pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare s-a adăugat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 249/29.09.2015, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin d.p. nr. 461/A/14.04.2016 a Curții de Apel Pitești, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, în condițiile art. 60 C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. proc. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., respectiv: a) - dreptul a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă, perioada reținerii și arestului preventiv, dispuse față de inculpata A., respectiv de la 21.07.2017 la 17.08.2017 inclusiv.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. c) și f) C. pen. rap. la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a 4 capsule ce conțin Venlafaxine, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii nr. x și a 16 plante de canabis depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii nr. y .

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor de risc, cu păstrare de contraprobe.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 509/A din 04.05.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 285 din 07 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpata A., la data de 06.06.2023, prin apărător ales, avocat B..

Prin cererea de recurs în casație formulată, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și desființarea hotărârii primei instanțe și încetarea procesului penal.

A arătat că, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, precum și o situație de fapt constând în "fapta inculpatei de a cultiva plante de canabis în scopul vânzării".

A susținut că nu exista niciun indiciu, cum în mod greșit au reținut cele două instanțe, că inculpata a cultivat plantele de canabis în scopul vânzării și a săvârșit infracțiunea de cultivare a celor 16 plante de canabis pentru consum propriu, aceasta fiind fapta recunoscută de inculpată.

A arătat că fapta recunoscută este prevăzută la art. 4 din Legea nr. 143/2000, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 5 ani, față de care, ținând cont de datele dosarului, a intervenit prescripția răspunderii penale, conform art. 154 alin. (1) pct. d) C. pen.

A susținut că nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de droguri, dacă nu s-au stabilit cumpărători, dacă nu sunt promisiuni de vânzare sau cereri de cumpărare, dacă nu exista un flagrant.

A precizat că nu a recunoscut fapta reținută în actul de sesizare, iar instanțele i-au judecat greșit cauza în condițiile art. 375 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2022, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 1 și a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 25.10.2023.

Analizând recursul în casație declarat de inculpata A., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii concretizate în cazurile reglementate în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În egală măsură, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat. Astfel, recursul în casație nu presupune reevaluarea situației de fapt ori a forței probante a mijloacelor de probă, ci exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.

Instanța de recurs constată că inculpata A. solicită, în realitate, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În acest context, se reține că instanța de recurs în casație nu este abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută ori menținută prin hotărârea atacată. Astfel, critica vizând schimbarea încadrării juridice nu poate fi examinată pe calea recursului în casație, care permite doar o verificare a cuantumului pedepselor aplicate în raport cu limitele prevăzute de textele legale, iar nu o verificare a modului în care a fost stabilită încadrarea juridică sau în care a fost individualizată pedeapsa.

Jurisprudența instanței supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

În egală măsură, se mai reține că inculpata solicită o reevaluare a situației de fapt și a forței probante a mijloacelor de probă, apreciind că probele existente la dosarul cauzei nu susțin vinovăția sa.

Astfel, cum s-a arătat anterior, instanța de recurs nu poate în procedura pendinte să procedeze la o reevaluare a materialului probator sau a situației de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, aspecte intrate în autoritatea de lucru judecat. Posibilitatea evaluării hotărârii atacate numai cu privire la regulile de drept aplicabile prin raportare la cazurile expres și limitativ prevăzute de lege exclude posibilitatea reformării acestor aspecte.

De asemenea, se observă că inculpata a uzat de procedura simplificată, recunoscând faptele pentru care a fost condamnată și a beneficiat de reducerea limitelor pedepsei.

Astfel, se constată că inculpata a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta solicitând, în esență, reevaluarea probatorului și schimbarea încadrării juridice cu consecința încetării procesului penal, aspect ce nu se poate realiza în procedura pendinte.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 509/A din data de 04 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2023.

GGC - NN