ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2023
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 569/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) prima teză C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 de RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Deliberând asupra contestației la executare privind lămurirea dispozitivului Sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, prima instanță a constatat că la data de 14 noiembrie 2022 a fost înregistrată contestația la executare formulată de contestatorul A., cauza fiind repartizată completului de judecată care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, respectiv Decizia penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013.
În motivele de contestație formulate în scris, contestatorul a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la acțiunea civilă a cauzei și, invocând art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., a solicitat restituirea terenurilor. Acesta a arătat că prin aceeași sentință, instanța, în baza art. 348 C. proc. pen.., a desființat total următoarele înscrisuri: Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la Biroului Notarului Public B.; Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la Biroului Notarului Public B.; Contract de vânzare-cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la Biroului Notarului Public B.. A susținut că dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen., la care face referire instanța penală, reglementează măsura confiscării speciale a bunurilor "dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia". A precizat că, după desființarea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/2009, nr. y/2009 și nr. 41/2009, instanța penală, pronunțând sentința, a aplicat teza reglementată de art. 118 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen., potrivit căreia bunul confiscat servește la despăgubirea sa, motiv pentru care a dispus restituirea terenurilor către el.
Contestatorul a mai arătat că, în vederea punerii în aplicare a sentinței penale invocate, s-a adresat OCPI Ilfov solicitând înscrierea în cărțile funciare a dreptului dobândit prin sentința penală, însă prin Încheierile de respingere nr. x din data de 13 iulie 2015, nr. y din data de 13 iulie 2015 și nr. z din data de 13 iulie 2015, OCPI Ilfov a respins cererile cu privire la intabularea dreptului de proprietate în baza Sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 în favoarea sa, cu motivarea următoare:
- Încheierea nr. x din data de 13 iulie 2015:
"Având în vedere că pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărții funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desființat de instanță, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește condițiile prevăzute de lege."
- Încheierea nr. y din data de 13 iulie 2015:
"Având în vedere că nu există legătură între sentința penală și cuprinsul cărții funciare, iar pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărții funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/09.04.2009, desființat de instanță, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului, se respinge cererea, potrivit art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește condițiile prevăzute de lege."
- Încheierea nr. z din data de 13 iulie 2015:
"Pentru termenul acordat nu au fost depuse actele de proprietate, care atestă dreptul de proprietate al solicitantului, întrucât în cuprinsul cărții funciare transmiterea dreptului de proprietate, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09 aprilie 2009, desființat de instanță, s-a efectuat din patrimoniul altor vânzători decât al solicitantului. Instanța a desființat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09 aprilie 2009, care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 18 decembrie 2012, înscris la data de 08 ianuarie 2013 prin încheierea nr. 1165, în favoarea proprietarilor tabulari C. și D.. Astfel încât, fiind neconcordanțe între Sentința penală nr. 12F din 10 ianuarie 2014 și cuprinsul cărții funciare se respinge cererea, potrivit: art. (6) Registratorul de carte funciară dispune intabularea prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește condițiile prevăzute de lege."
Contestatorul a susținut că punerea în aplicare a Sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, este o expresie a principiului restitutio ad integrum, care trebuie aplicat în toată finalitatea sa, dispozițiile instanței penale vizând restituirea în natură a terenului și nu alte modalități de compensare. În ceea ce privește toate cele trei loturi de teren, punerea în aplicare a Sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 este împiedicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov prin invocarea lipsei actului de proprietate în formă autentică sau a unei sentințe judecătorești în favoarea contestatorului, împrejurări care, apreciază acesta, legitimează în totalitate promovarea prezentei acțiuni.
Ulterior, tot în scopul de a pune în executare dispozitivul sentinței penale a cărei lămurire o solicită, privind acțiunea civilă, contestatorul a precizat că a formulat cereri de rectificare a înscrierii în cartea funciară, solicitând rectificarea înscrierii din Cartea funciară nr. x a Comunei Jilava, dosar înregistrat sub nr. x/2017, precum și rectificarea înscrierii din cartea funciară nr. x a Comunei Jilava, dosar înregistrat sub nr. x/2017.
A mai menționat faptul că, ambele dosare au avut aceeași soluție pronunțată de instanța de judecată, respectiv "respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 908 alin. (19) pct. i C. civ., în contextul în care desființarea contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. x/2009 și dispoziția instanței privind restituirea terenului către reclamantul A. nu pot lipsi de efecte juridice contractul de vânzare cumpărare prin care pârâții au dobândit același teren, precum și nici încheierea de înscriere a dreptului de proprietate dobândit de aceștia din urmă în cartea funciară".
Cu privire la lotul nr. x, instanța de judecată a reținut următoarele:
"instanța observă că prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din 09 aprilie 2009, autentificat la BNP B., desființat prin sentința mai sus indicată, a fost vândut imobilul teren lotul în suprafață de 1000 mp nr. 3 cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, cu privire la care se solicită rectificarea cărții funciare, de către reclamantul E. pârâtului F.. Reclamantul A. nu este parte a contractului de vânzare-cumpărare, iar la dosar nu există nici un înscris din care să rezulte că acest reclamant ar fi deținut vreun drept de proprietate asupra acestui teren. (...),
Instanța constată însă că reclamantul A. nu a făcut dovada deținerii unui titlu de proprietate".
Contestatorul a mai menționat că E. a renunțat la dreptul său de proprietate asupra terenurilor prin vânzarea acestora prin cele trei contracte de vânzare cumpărare anulate prin sentința penală, primind prețul de la A., pe care nu l-a restituit și nici nu a fost obligat prin sentința penală să îl restituie, voința instanței penale fiind aceea ca soluționarea laturii civile să se facă prin trecerea terenurilor din patrimoniul inculpaților (comun cu soțiile lor) întrucât au fost nelegal dobândite de aceștia, în patrimoniul contestatorului ca urmare a aplicării dispozițiilor speciale penale, însă instanța penală trebuie să lămurească dispozitivul sentinței penale referitor la acțiunea civilă, astfel încât să poată fi pusă în executare și să își atingă scopul pronunțării acesteia, respectiv de a despăgubi pe martorul denunțător prin acoperirea prejudiciului creat de către inculpați prin săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Contestatorul A. a mai apreciat că este necesar să se lămurească dispozitivul sentinței cu privire la acțiunea civilă, având în vedere faptul că, la data soluționării Dosarului penal nr. x/2013, instanța, pe de o parte, a avut cunoștință de existența contractului de vânzare cumpărare prin care numiții au dobândit același teren, iar pe de altă parte a înțeles să restituie terenurile martorului denunțător A., deși cunoștea faptul că acesta nu fusese parte contractantă, ci doar persoana care a achitat integral prețul terenurilor, conform materialului probator administrat în cauză.
Astfel, contestatorul a solicitat admiterea contestației, în sensul lămuririi hotărârii care se execută, deoarece se află în fața unei imposibilități reale și dovedite de a pune în executare Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de către Curtea de Apel București în Dosarul penal nr. x/2013 și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele dosarului, Curtea de apel a constatat, în primul ciclu procesual, că prin Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, s-a dispus, în baza disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. rap. la art. 255 alin. (3) și (5) C. pen., restituirea către denunțătorul A. a următoarelor bunuri: televizor LED marca x, în valoare de 8.299,90 RON; suprafața de 3.000 mp teren intravilan amplasat în com. Jilava, respectiv - lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x și lotul nr. x cu nr. cadastral x identificat în parcela x, tarla x, suprafața de 707 mp, teren intravilan amplasat în com. Jilava, identificat prin număr cadastral x lot. 1, parcela x, tarla 100.
Sub aspectul situației de fapt, instanța a reținut ca inculpatul F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în perioada 2009 - 2010, în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, cu complicitatea inculpaților G. și H., a pretins, a primit și a acceptat, pentru sine sau pentru altul, de la denunțătorul A. - primar al comunei Jilava, jud. Ilfov, cu titlu de mită, mai multe bunuri, printre care 3 loturi de teren intravilan (3 loturi de câte 1.000 mp fiecare - soții F., soții G. și I., la care se adaugă drumul de servitute de 707 mp) în scopul de a fi soluționate favorabil primarului, dosarele aflate în instrumentarea unității de parchet pe care o conducea, denunțătorul A. fiind cercetat în calitatea sa de primar, sau fiind formate urmare a unor plângeri penale ale acestuia.
Instanța a reținut că terenurile au fost oferite cu titlu de mită de către martorul denunțător A., care l-a contactat pe proprietarul terenului, E., cu care a negociat prețul și căruia i-a spus că respectivul teren urmează să fie cumpărat de o persoană care îl ajută în obținerea unor fonduri pentru dezvoltarea comunei. Suma de 240.000 euro reprezentând contravaloarea celor trei suprafețe de 1.000 mp fiecare, a fost achitată cu ocazia încheierii procurii prin care E. îl împuternicea pe H. să vândă terenul.
Prin urmare, în urma probelor administrate de instanța penală, conform regulilor procesual penale, în raport de cadrul procesual impus de faptele stabilite de actul de sesizare (infracțiunea de luare de mită a avut ca obiect material terenurile și nu sumele de bani), Curtea a dispus restituirea bunurilor remise cu titlu de mită către martorul denunțător A., întrucât acesta a denunțat fapta înainte ca organul de urmărire penală sa fie sesizat cu privire la aceasta.
S-a apreciat că instanța penală nu era investită și nu avea posibilitatea legală a analiza alte contracte încheiate de martorul E. cu privire la aceste bunuri, aspect pe care contestatorul urmează a-l lămuri în fata unei instanțe civile care are competenta de a compara titlurile de proprietate și de a administra probe potrivit regulilor procesual civile cu privire la actele juridice.
Curtea de apel a constatat că petentul solicită în fapt completarea/modificarea dispozițiilor sentinței penale cu mențiuni suplimentare care nu se referă propriu-zis la restituirea lucrurilor, dispoziție care se regăsește în hotărârea indicată. În fapt, petentul dorește ca instanța penală să își extindă competența legală și să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispozițiilor sale (radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alți proprietari). Refuzul autorităților statului de a pune în executare în modalitatea anvizajată de petent a dispozițiilor cuprinse într-o hotărâre penală nu poate fi înlăturat de instanța penală pe calea prevăzută de art. 598 C. proc. pen. și nu intră în competența acesteia, astfel că, prin Sentința penală nr. 189/F din 28 noiembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței penale nr. 189/F din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09 februarie 2022, sub nr. x/2022.
Prin Decizia penală nr. 111 din 09 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței nr. 189/F din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță, Curtea de Apel București, apreciind că prima instanță nu a identificat în mod corect și complet conținutul criticilor formulate de acesta și, pe cale de consecință, nu a cenzurat în substanță susținerile sale.
Înalta Curte a concluzionat că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de față, referitoare la necesitatea lămuririi dispoziției de restituire, nu au fost în mod temeinic evaluate de către prima instanță, consecința fiind aceea a pronunțării unei hotărâri care nu tranșează, în substanță, nici solicitările ce fac obiectul contestației la executare, și nici problematica de fond a nelămuririi ce ar afecta dispoziția de restituire a terenurilor. Clarificarea acestor chestiuni nu ar reprezenta o eventuală "modificare" a dispozițiilor hotărârii definitive, ci o explicare a măsurii de restituire dispuse, într-o manieră aptă a permite înțelegerea raționamentului care a stat la baza sa și, implicit, a posibilității efective de a o pune în executare.
Înalta Curte a mai arătat că omisiunea primei instanțe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunțate, în condițiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen.. și reclamă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Curtea de Apel București.
De asemenea, s-a apreciat că, în absența unei soluții a instanței de judecată asupra obiectului contestației la executare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-ar putea substitui integral primei instanțe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicție, o primă și ultimă analiză a susținerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal.
Cauza a fost restituită Curții de Apel București, fiind înregistrată pe rolul secției a II-a penală la data de 20 februarie 2023, sub nr. x/2022*.
Cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei în rejudecare, la termenul de judecată din data de 27 aprilie 2023, contestatorul A., reprezentat de apărător ales, a arătat că martorul denunțător a plătit cu titlu de mită pentru achiziționarea unor terenuri, asupra cărora, la momentul la care s-a făcut plata nu avea nici un drept de proprietate. Instanța de fond a dispus condamnarea făptuitorilor și a desființat cele trei contracte de vânzare-cumpărare și a dispus restituirea către martorul denunțător a celor trei terenuri. Art. 1635 C. proc. civ. presupune ca anterior, pentru a se putea dispune restituirea, partea să fi avut un drept real asupra terenurilor, situație care nu este în prezenta cauză. A susținut că, în ipoteza în care dispozitivul conține această instituție de drept a restituirii, petentul se află în imposibilitatea de a pune în executare soluția instanței cu privire la acțiunea civilă astfel cum rezultă din sentință. A mai arătat că a făcut dovada faptului că a încercat mai multe acțiuni civile printre care și modificarea cărții funciare în sensul că în conformitate cu sentința penală prin restituirea bunurilor, petentul a devenit proprietar. A mai arătat că a formulat și o acțiune în constatare prin care instanța civilă să constate faptul că această restituire înseamnă de fapt o compensare a sumelor de bani plătite de către martorul denunțător pentru terenuri, iar instanța să constate că prin plata acestor sume de bani, petentul a devenit proprietar. Motivele de respingere au fost acelea că s-au anulat contractele de vânzare-cumpărare și că s-a restituit un bun asupra căruia nu avea nici un drept anterior încheierii contractului. A considerat că prin dispozitiv ar trebui să se atribuie terenurile în compensarea sumelor de bani plătite cu titlu de mită. Pe de altă parte, a fost rațiunea instanței, a considerat că trebuie dată o lămurire în așa fel încât să se poată pune în executare hotărârea judecătorească.
În rejudecare, analizând actele și lucrările dosarului, ținând seama și de dispozițiile obligatorii din hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar, Curtea de apel, procedând la explicarea măsurii de restituire dispuse prin Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 a cărei lămurire se solicită pe calea prezentei contestații la executare, a constatat că această măsură constituie rezultatul aplicării de către instanță a prevederilor art. 255 alin. (3) și (5) C. pen. din 1969, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul în care mituitorul denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune. Pentru a aplica aceste prevederi legale, instanța a avut în vedere că persoana care a dat terenurile în discuție cu titlu de mită este autorul contestației de față, martor-denunțător în cauza respectivă, care apoi a denunțat fapta în condițiile art. 255 alin. (3) C. pen. din 1969.
În ceea ce privește împrejurările remiterii bunurilor respective cu titlu de mită, s-a reținut că martorul-denunțător i-a plătit proprietarului celor trei suprafețe de teren de 1.000 mp fiecare, E., suma de 240.000 de euro, reprezentând contravaloarea acestor bunuri imobile. Părțile nu au încheiat însă un contract de vânzare-cumpărare, ci pentru a împiedica descoperirea săvârșirii infracțiunii de dare de mită, au apelat la încheierea unor acte juridice simulate (atât sub aspectul obiectului, cât și prin interpunere de persoane). La momentul remiterii către E. a prețului terenurilor de către martorul-denunțător, A., nu a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între aceste persoane (operațiune care ar fi corespuns raportului juridic real dintre ele), ci a fost întocmită o procură autentică prin care E. îl împuternicea pe numitul H. să vândă terenurile, fapt pe care acesta l-a și făcut ulterior, fiind încheiate cele trei contracte de vânzare-cumpărare desființate prin hotărârea instanței - acte juridice de asemenea simulate, întrucât, în realitate, terenurile erau remise ca mită, cu titlu gratuit prin urmare. Instanța a reținut că, după ce a dobândit în fapt terenurile prin remiterea către proprietarul lor a prețului acestora, folosindu-se de o persoană interpusă (H.), martorul-denunțător le-a dat cu titlu de mită prin intermediul unor contracte de vânzare-cumpărare simulate, prin care s-a creat aparența că persoanele indicate în calitate de cumpărători (beneficiarii mitei în realitate) au cumpărat terenurile de la vânzătorul E. (care, în fapt, le înstrăinase deja) către A.. Aceasta este rațiunea pentru care, deși a hotărât desființarea acelor contracte de vânzare-cumpărare frauduloase, instanța nu a dispus repunerea părților în situația anterioară, ci a făcut aplicarea dispozițiilor speciale ale art. 255 alin. (5) C. pen.
În conformitate cu decizia pronunțată în contestație în primul ciclu procesual al cauzei de față, considerentele care au stat la baza dispoziției de restituire a terenurilor în discuție, Curtea a constatat că această dispoziție, în sine, este clară și nu conține în realitate nicio nelămurire, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) prima teză C. proc. pen.., care să poată fi înlăturată printr-o intervenție asupra dispozitivului hotărârii subsecventă admiterii contestației la executare. De altfel, chiar instanța supremă a reținut în considerentele deciziei de trimitere spre rejudecare că operațiunea de clarificare a măsurii respective nu poate reprezenta o eventuală "modificare" a dispozițiilor hotărârii definitive, ci o explicitare a măsurii de restituire dispuse, într-o manieră aptă a permite decelarea raționamentului care a stat la baza sa. Prin urmare, o atare explicitare nu poate fi realizată decât în considerentele sentinței pronunțate cu privire la contestația la executare.
În consecință, Curtea de apel a constatat că nu există temei pentru admiterea contestației la executare examinate, nefiind realizate cerințele impuse de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) prima teză C. proc. pen. Instanța a subliniat că, în fapt, imposibilitatea - reală - a contestatorului de a obține înscrierea terenurilor în discuție în cartea funciară pe numele său nu este nicidecum consecința vreunei "nelămuriri" a dispoziției de restituire a bunurilor respective, ci constituie rezultantul unei împiedicări la executare, determinată însă de motive străine procesului penal și care constau, în esență, în aceea că autorul contestației de față nu deține un act de proprietate sau o hotărâre judecătorească echivalentă cu privire la terenurile în discuție, în sensul avut în vedere de dispozițiile Legii nr. 7/1996 privind cadastrul și a publicitatea imobiliară. Or, un atare impediment, care oricum depășește limitele în care se soluționează contestația la executare, ce nu a fost întemeiată și pe dispozițiile tezei a doua a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu poate fi înlăturat de instanța penală pe calea contestației la executare, întrucât aceasta și-ar depăși competența. Depășirea acestei împiedicări la executare ține, conform instanței de fond, în mod exclusiv, de conduita contestatorului, care este necesar să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate pe cale judiciară, prin promovarea unei acțiuni civile adecvate, prin care să încerce să valorifice, în contradictoriu cu persoanele care justifică o legitimare procesuală pasivă, aspectele reținute în Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (eventual astfel cum au fost explicitate suplimentar prin sentința de față) privind simulația operațiunilor juridice reale care s-au desfășurat între persoanele implicate în cauză.
Împotriva Sentinței penale nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022 a formulat contestație contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu Completului 7.
În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului A. a arătat că, în urma lămuririi acțiunii penale, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., s-a dispus restituirea către denunțător a bunurilor ce au făcut obiectul infracțiunii, respectiv bunurile care au fost date cu titlu de mită. Astfel, în momentul în care au fost anulate contractele de vânzare cumpărare, s-a dispus restituirea terenurilor către denunțător, dispoziție imposibil de pus în aplicare, întrucât anterior contestatorul nu a avut un titlu de proprietate, ci a dobândit terenurile prin acte simulate. S-a solicitat admiterea contestației, în sensul lămuririi hotărârii care se execută, deoarece se află în fața unei imposibilități de a pune în executare Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Prin Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 209/A din 05 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), s-a dispus restituirea bunurilor remise cu titlu de mită către martorul denunțător A., întrucât acesta a denunțat fapta înainte ca organul de urmărire penală sa fie sesizat cu privire la aceasta.
Contestatorul a formulat contestație la executare, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., întrucât nu poate pune în aplicare această dispoziție, întrucât anterior nu a avut un titlu de proprietate și a solicitat lămurirea dispozitivului doar cu privire la acțiunea civilă, susținând că instanța ar fi trebuit să arate în dispozitiv că restituirea înseamnă, de fapt, restituirea bunurilor care au făcut obiectul confiscării speciale.
Examinând actele dosarului se constată că în primul ciclu procesual, prin Sentința penală nr. 189/F din 28 noiembrie 2022, în baza art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen.., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a Sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, formulată de contestatorul A., reținându-se că acesta dorește ca instanța penală să își extindă competența legală și să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispozițiilor sale, iar refuzul autorităților statului de a pune în executare dispozițiile cuprinse într-o hotărâre penală nu poate fi înlăturat de instanța penală pe calea prevăzută de art. 598 C. proc. pen. și nu intră în competența acesteia.
În cel de-al doilea ciclu procesual, Curtea de apel a subliniat că, în fapt, imposibilitatea reală a contestatorului de a obține înscrierea terenurilor în discuție în cartea funciară pe numele său nu este nicidecum consecința vreunei "nelămuriri" a dispoziției de restituire a bunurilor respective, ci constituie rezultantul unei împiedicări la executare.
Solicitarea petentului din prezenta cauză reia criticile care au condus în Dosarul nr. x/2013, la pronunțarea încheierii din data de 25 aprilie 2017, prin care a fost respinsă de către Curtea de apel cererea de îndreptare a erorii materiale. În considerentele încheierii Curții de apel se rețin următoarele:
Petentul a menționat faptul că pentru a fi aplicate dispozițiile sentinței, s-a adresat OCPI Ilfov și a solicitat înscrierea dreptului dobândit în cărțile funciare ale imobilelor indicate ca fiind loturile 1-3. A mai arătat că el este cel care a achitat contravaloarea tuturor terenurilor, iar restituirea este un act firesc, contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate între E. și alte persoane care au operat înregistrări tabulare cu privire la contractele menționate, iar pentru desființarea acestora este necesară o hotărâre judecătorească definitivă și să dea puterea executorie dispoziție de restituire a celor patru terenuri. Numitul E. a renunțat la dreptul de proprietate asupra terenurilor, prin vânzarea acestora prin contractele de vânzare-cumpărare care au fost anulate prin Sentința nr. 12/F/2014, a primit prețul, care nu a fost restituit petentului.
Instanța reține că petentul a arătat că: Impedimentul în executarea dispozițiilor din Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, constând în absența dispoziției privind rectificarea cărților funciare aferente imobilelor pentru care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x, 40, 41 și 42/2009, desființate de instanța, în sensul radierii tuturor mențiunilor efectuate în baza acestor contracte, radiere în absența căreia intabularea dreptului real imobiliar restituit subsemnatului și, practic, punerea în executare a sentinței penale, este imposibilă, poate fi îndreptat pe calea procedurii instituite de art. 597 și urm. C. proc. pen.., întrucât nu se pun în discuție aspecte care privesc fondul cauzei și nici aspectele hotărâte definitiv prin sentința penală, ci se urmărește sa se lămurească modalitatea în care sentința penală menționată poate fi pusa, totuși, în executare, în toate aspectele sale. În consecință, petentul nici nu poate intra în proprietatea terenurilor și nici nu i s-a restituit prețul acestora de către numitul E., apreciază că interesele sale sunt prejudiciate, prejudiciu ce nu poate fi înlăturat decât prin admiterea cererii astfel formulate.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a apreciat că cererea formulată de petentul-condamnat A., este neîntemeiată considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Potrivit art. 279 C. proc. civ..pen., dispozițiile art. 278 se aplică și în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, avocați, potrivit art. 272 și 273, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Instanța constată că petentul solicită în fapt completarea dispozițiilor sentinței penale cu mențiuni suplimentare care nu se referă propriu-zis la restituirea lucrurilor, dispoziție care se regăsește în hotărârea indicată. În fapt, petentul dorește ca instanța penală să își extindă competența legală și să cuprindă în dispozitivul hotărârii chestiuni care privesc punerea în executare a dispozițiilor sale (radierea din cartea funciară a drepturilor înregistrate de alți proprietari).
Ulterior au fost formulate contestațiile la executare menționate în cele ce preced, (soluționate prin Sentința penală nr. 189/F din 28 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia penală nr. 111 din 09 februarie 2023, respectiv Sentința penală nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022), prin care au fost reluate argumentele referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor procesual penale susținute de către contestator.
În prezenta cale de atac, instanța constată de asemenea, că nu se pot completa dispozitivul și considerentele Sentinței penale nr. 12/F din 10 ianuarie 2014 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2013, care privește vinovăția anumitor inculpați, cu o soluție care se referă la un drept propriu al contestatorului A., denunțător în cauza respectivă.
Prin contestația de față se susține un drept de proprietate al denunțătorului A., dobândit cu privire la terenurile care au fost obiectul infracțiunii de luare de mită, chestiune pe care contestatorul nu a adus-o în discuția judecătorului Curții de Apel București, secția a II-a penală, care a pronunțat Sentința penală nr. 12/F din 10 ianuarie 2014, și pe cale de consecință nu poate fi soluționată într-o cale de atac accesorie soluției pronunțate în materie penală, ci, astfel cum au precizat și instanțele care au respins precedentele contestații, poate fi soluționată în raport de poziția procesuală a vânzătorului fie pe cale notarială, fie printr-o acțiune civilă în instanța de judecată.
În cauza s-a făcut o trimitere pur formală la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., deoarece, pe calea acestui demers judiciar, se tinde a se lămuri situația juridică a restituirii terenurilor date cu titlu de mită de martorul denunțător (contestatorul A.) în dosarul respectiv, care apoi a denunțat fapta în condițiile art. 255 alin. (3) C. pen. din 1969. Or, așa cum a reținut Curtea de apel, înscrierea terenurilor în discuție în cartea funciară pe numele contestatorului A. nu este nicidecum consecința vreunei nelămuriri a dispoziției de restituire a bunurilor respective, iar în considerente se regăsesc motivele și argumentele care au fundamentat sentința, răspunzându-se criticilor formulate de contestator. Împrejurarea că acesta nu deține un act de proprietate sau o hotărâre judecătorească cu privire la terenurile în discuție și nu poate pune în executare hotărârea nu reprezintă o problemă juridică care să fie rezolvată prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, ci trebuie să urmeze procedura prevăzută de C. proc. civ. și Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 85/F din 27 aprilie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2023.