ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 350/2023

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 25 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea 302/2004, a fost refuzată executarea mandatului european de arestare emis, la data de 06.03.2023, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone, în baza sentinței penale n. 474/2021 R.G.- n. 782/202 Reg. Sent., emisa la data de 29.06.2022 de Tribunalul Pordenone - Italia (irevocabilă la data de 12.11.2022), privind persoana solicitată A..

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, republicata.

A fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 10.04.2023.

S-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 1.098 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, pe rolul instanței s-a înregistrat solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, pe numele acesteia fiind emis de către autoritățile judiciare italiene, respectiv de către Procurorul adjunct de la Tribunalul din Pordenine-Italia, la data de 06.03.2023, mandatul european de arestare nr. SIEP 397/2022, persoana solicitată fiind condamnată prin sentința nr. 474/2021 RG - 782/2022 REG SENT din 12.11.2022 pronunțată de Tribunalul din Pordenone la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "răpirea unui copil minor și reținerea minorului în străinătate" prevăzută de art. 574 bis din C. pen. italian.

La dosarul cauzei au fost atașate, următoarele înscrisuri: adresa nr. x din data de 22.03.2023 a MAI - Centrul de Cooperare polițienească internațională - Biroul SIRENE- România; semnalarea primită de la autoritățile judiciare italiene privind mandatul european de arestare emis la data de 06.03.2023 privind pe A., în limba engleză și traducerea acesteia în limba română; mandatul european de arestare nr. SIEP 397/2022 emis de Tribunalul din Pordenone - Italia; adrese și procesul-verbal de depistare ale IPJ Buzău; mandatul de aducere nr. x/2023 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, proces-verbal de prezentare drepturi și obligații persoană reținută în baza unui mandat european de arestare; ordonanța de reținere nr. x/2023 din 10.04.2023; procesul-verbal de identificare nr. x/2023 din 10.04.2023; declarația persoanei solicitate; fișa de evidență personală cu fotografie; extras cazier judiciar, verificare în DECFRIS-GPS; copie de pe delegația pentru asistență judiciară obligatorie; înscrisuri depuse de persoana solicitată cu ocazia audierii.

Analizând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Curtea a reținut că autoritățile judiciare italiene, respectiv Tribunalul Pordedone a emis, la data de 06.03.2023, mandatul european de arestare privind pe cetățeanul român A., condamnată prin Sentința nr. 474/2021 RG - 782/2022 REG SENT din 12.11.2022 a Tribunalului din Pordenone, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "răpirea unui copil minor și reținerea minorului în străinătate", prevăzută de art. 574 bis C. pen. italian, având corespondent în C. pen. român în infracțiunea prevăzută de art. 379 C. pen. român.

Sub aspectul situației de fapt, Curtea a arătat că, în cuprinsul semnalării se reține că, persoana solicitată a fost condamnată de către autoritățile judiciare italiene că și-ar fi răpit fiul minor, respectiv pe numitul B., de lângă tatăl său, C., ducând copilul în România și ținându-l acolo departe de propriul tată, în ciuda tuturor cererilor acestuia de a-și vedea copilul.

Constatând că semnalarea conține informațiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată privind Cooperarea Judiciară Internațională în materie penală, și că aceasta echivalează cu un mandat european de arestare, conform art. 101 alin. (3) din aceeași lege, pentru buna desfășurare a procesului penal, aflat în curs la autoritățile judiciare din Italia, dar și în scopul împiedicării eventualei sustrageri a persoanei solicitate de la executarea pedepsei, în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, Curtea a apreciat prin încheierea din 10.04.2023 că, în cauză, nu se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate în vederea predării, măsură cu care persoana solicitată nu este de acord, potrivit declarației date în fața instanței, arătând că nu a participat la judecarea cauzei sale și nu a avut cunoștință despre pronunțarea unei sentințe penale de condamnare.

La aprecierea asupra soluției, Curtea a avut în vedere și că persoana solicitată este asistent maternal pentru un minor în vârstă de 6 ani cu grad de handicap, scopul măsurii preventive putând fi atins și prin respectarea obligațiilor din conținutul măsurii controlului judiciar.

Având în vedere considerentele anterior expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar prevăzută de art. 202 alin. (4) lit. b) raportat la art. 211 din C. proc. pen., față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 10 aprilie 2023, până la data de 09 mai 2023, inclusiv.

În temeiul art. 215 alin. (1) C. proc. pen., în sarcina persoanei solicitate au fost stabilite următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.

În temeiul art. 215 alin. (2) C. proc. pen., în sarcina persoanei solicitate a fost stabilită și obligația de a nu depăși limita teritorială a țării fără încuviințarea prealabilă a organului care a dispus măsura.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., i s-a atras atenția persoanei solicitate A. că, în caz de încălcare cu rea - credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea în libertatea a persoanei solicitate de sub puterea ordonanței de reținere dacă nu a fost arestată sau reținută în altă cauză.

S-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în original, însoțit de traducerea în limba română, la data de 25 aprilie 2023.

La termenul de judecată din data de 25.04.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a depus la dosar mandatul european de arestare privind pe persoana solicitată A., acesteia fiindu-i înmânată o copie.

Examinând actele aflate la dosar, Curtea a reținut că potrivit datelor menționate în cuprinsul mandatului european de arestare emis la data de 06.03.2023 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Pordenone rezultă că persoana solicitată a fost judecată în lipsă de către autoritățile judiciare italiene, aspect menționat, în mod expres, la pagina 2 a mandatului european de arestare, persoana solicitată nefiind prezentă personal la procesul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

În raport de această situație, Curtea a constatat că autoritățile judiciare italiene aveau obligația să bifeze una dintre situațiile prevăzute la lit. d) pct. 3, respectiv motivele pentru care judecarea cauzei s-a realizat în lipsă și garanțiile de care persoana solicitată a beneficiat.

Având în vedere că autoritățile din Italia nu au făcut nicio astfel de mențiune, deși aveau o astfel de obligație, nu au procedat la o informare completă a numitei A. (informare care presupunea nu numai înștiințarea acesteia cu privire la existența unei proceduri judiciare, ci, deopotrivă, informarea că împotriva sa poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces), Curtea a apreciat că, în cauză, este incident motivul de refuz facultativ al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, sens în care, a respins solicitarea formulată de autoritățile judiciare italiene privind executarea mandatului european de arestare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și numitul C., motivele fiind expuse pe larg, atât în scris, cât și în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.

La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, mandatul european de arestare a fost emis, la data de 06.03.2023, pe numele cetățeanului român A., condamnată prin Sentința nr. 474/2021 RG - 782/2022 REG SENT din 12.11.2022 a Tribunalului din Pordenone, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "răpirea unui copil minor și reținerea minorului în străinătate", prevăzută de art. 574 bis C. pen. italian, constând în aceea că, și-a răpit fiul minor, respectiv pe numitul B., de lângă tatăl său, C., l-a dus în România și l-a ținut departe de propriul tată, în ciuda cererilor repetate ale acestuia de a-și vedea copilul.

Astfel, cum în mod corect, a reținut și prima instanță, Înalta Curte constată că, potrivit actelor aflate la dosar, rezultă că persoana solicitată a fost judecată în lipsă de către autoritățile judiciare italiene, aspect menționat atât în cuprinsul hotărârii de condamnare, cât și în conținutul mandatului european de arestare.

Totodată, se observă că autoritatea emitentă nu a înțeles să bifeze rubrica D, pct. 3.4 (mențiunea "dar" apărând doar în traducerea în limba română a mandatului european de arestare, lipsind din exemplarul în limba italiană, nefiind astfel furnizat garanția cerută de art. 98 alin. (2) lit. i) pct. (IV) din Legea nr. 302/2004, republicată, și de art. 4 a alin. (1) lit. (d) din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI (în conformitate cu legislația statului emitent, imediat după predarea sa, persoanei condamnate i se va înmâna personal hotărârea de condamnare și i se va aduce la cunoștință că aceasta este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată).

Prin urmare, în cauză, este incident motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel fiind, nu se poate proceda nici la recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii penale străine de condamnare, având în vedere că, potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, aceasta se poate face în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), și nu și atunci când sunt și alte motive de refuz al executării, cum este cazul în speță.

În ceea ce privește contestația formulată de numitul C., Înalta Curte constată că, în procedura de executare a unui mandat european de arestare, prevăzută de dispozițiile art. 104-109 din Legea nr. 302/2004, republicată, contestatorul nu are calitate procesuală, motiv pentru care, calea de atac formulată, va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr. 42 din 25 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Totodată, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de numitul C. împotriva aceleiași hotărâri.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul C. va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană solicitată A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 280 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr. 42 din 25 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de numitul C. împotriva aceleiași hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul C. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 280 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2023.

GGC - MM